[Titlu in limba romana: Legaturi suspecte]

KoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 9.5/10

– actori: 8/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 10/10

Nota IMDb: 7.6/10

 Chan-wook Park este unul din cei mai cunoscuti regizori asiatici din ultimele doua decenii, filmele sale cu povesti intunecate despre iubire, razbunare, onoare, piperate cu intense si sangeroase scene de actiune, au reusit sa gaseasca apreciere nu doar la critici, dar si la un public mainstream care tinde sa refuze orice fabricatie non-hollywoodiana. Oldboy mai ales a atins un status cult, iar in momentul de fata se afla un procesul de remake american, sub regia lui Spike Lee. Avand in considerare succesul constant, nu e de mirare ca Park a fost invitat el insusi la Hollywood, unde si-a aplicat viziunea pe cat de violenta, pe atat de estetizata pe un scenariu care de cativa ani de zile se invarte prin mana producatorilor, toti constienti de valoarea sa, dar nici unul cu certitudinea necesara de a-l pune pe ecran.

Sometimes you need to do something bad to stop you from doing something worse

In ziua in care India Stoker (Mia Wasikowska) a implinit 18 ani, tatal ei moare intr-un accident de masina. In ziua inmormantarii sale, apare si fratele mai tanar al decedatului, unchiul Charles (Matthew Goode), despre care India habar nu avea ca exista. Pentru ca si-a petrecut ultimii 20 de ani calatorind prin lume, Charles are nevoie de un loc in care sa locuiasca, si proaspata vaduva (Nicole Kidman), care oricum se distantase de sotul ei inainte ca acesta sa moara, este cat se poate de pregatita sa-l accepte in viata ei pe acest barbat tanar, exotic si misterios.

India este o fata tacuta care isi depaseste colegii de liceu din punct de vedere intelectual si de maturitate, iar tatal ei (Dermot Mulroney) era singurul prieten adevarat, cu mama avand o relatie mai mult decat rece – dar, odata cu aparitia lui Charles, fata isi da seama ca acesta trezeste in ea sentimente si instincte mult mai intunecate decat credea ca are, lucru care este complicat de faptul ca afectiunea pe care o arata unchiul pentru nepoata sa nu prea este de natura familiala.

In curand, oameni care-l stiau pe Charles de dinainte ca el sa plece in lume incep sa dispara, lucru care pe India o sperie, la fel de mult cat o in(ex)cita, iar in curand fata trebuie sa ia o decizie, ce atitudine va lua fata de acest barbat.

Despre actori si regie ce se poate spune?

In ciuda momentelor de violenta, destul de explicite uneori, filmul este cel mai subtil al regizorului din acest punct de vedere, el reusind sa creeze o atmosfera tensionata, misterioasa si apasatoare doar din cateva gesturi fugare, din mizanscena si din felul in care si-a dirijat actorii sa spuna cateva replici, de altfel, inocente. Punctul forte, insa, sta in montajul semnat Nicolas De Toth.

Filmul de fata este o exemplificare perfecta a puterii deciziilor regizorale in procesul creativ, caci scenariul in sine lasa loc de multe variatiuni de interpretare, el putand fi un banal thriller plin de clisee, daca studioul l-ar fi dat in mana unui regizor care nu reusea sa vada dincolo de gen, sau ar fi putut fi un film bun pentru Tony Scott sau Spike Lee, dar ar fi fost un vorba de un produs complet diferit – este admirabil cat de mult a reusit Park sa aplice o estetica consistenta si o dimensiune psihologica profunda pe un text care nu pare ca poate sa sustina aceste lucruri.

Canalizandu-l putin pe Hitchcock, Park reuseste sa creeze un film care nu este nici doar un thriller de duzina, dar nu devine nici un simplu exercitiu de stil, mentinand constant echilibrul intre arta si entertainment.

Pelicula se bucura de un grup eclectic de actori talentati. In rolul principal o avem pe Mia Wasikowska, a carui fizionomie faciala aparte i-au deschis drumul pentru o serie de roluri feminine puternice, inteligente si putin mai ciudate, precum Alice din Alice in Wonderland al lui Tim Burton sau Jane din Jane Eyre, iar aici este alegerea ideala pentru interpretarea soicismului intens al Indiei. Rolul lui Charles este jucat de Matthew Goode, care este pe atat de seducator pe cat este amenintator, rol pe care l-a mai exersat in Watchmen. Nicole Kidman are un rol atipic pentru ea, jucand o femeie stearsa si aproape disperata, rol pe care il ocupa cu talent. Iar, intr-un rol mult prea mic pentru talentul ei, filmul o are in distributie si pe Jacki Weaver, actrita de doua ori nominalizata la Oscar.

Ce spun criticii despre Stoker?

Consensul criticilor numarati de rottentomatoes.com ajunge la 67% fresh pentru Stoker, in timp ce cel al publicului e la 73%. Pe Metacritic, lucrurile stau considerabil mai prost, Stoker adunand 58 de puncte din 100 si nota 6.9 din partea publicului.

Criticii care au fost nemultumiti de film au avut obiectii mai ales la adresa scenariului, pe care il numesc previzibil si/sau lent si considera ca regia lui Park nu reuseste sa-l salveze. In acest sens, cel mai elegant consider ca s-a exprimat Michael O’Sullivan de la The Washington Post, care a spus ca filmul e ca o versiune Kabuki la piesa Macbeth, litri de stil aruncati peste o poveste pe care o stim pe de rost.

Dar majoritatea critica, chiar daca nu e o majoritate coplesitoare, s-a exprimat in favoarea filmului, admirand atat regia cat si tensiunea, ce mocneste incet, a povestii. Peter Travers, mai ales, vorbeste cu pasiune despre film: „Park a construit o sera de tensiune erotica care e pe cale sa explodeze. Pentru unii spectatori va fi prea mult. La naiba cu ei. Telul lui Park e sa sparga forme, nu sa se conformeze lor. Stoker trebuie luat asa cum este: un thriller de o frumusete salbatica.”

Verdictul KoolHunt.ro

Ca orice creatie, Stoker nu este lipsit de defecte, actul trei pare a nu se ridica la nivelul impus de primele doua, cu toate astea, este un film care nu ar trebui ratat, nu e neaparat un feel-good-movie, dar cu siguranta va va tine atenti pe tot parcursul.