CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 7/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 6.6/10

Am vazut multe filme proaste in ultima vreme. Cand am ajuns la Somewhere, chiar daca era un film pe care l-am asteptat de mult timp, nu l-am luat in serios si m-am uitat la el mai mult din inertie. Ca sa-l bifez de pe lista. Insa filmul m-a prins pe picior gresit si nu m-a iertat. Aveam senzatia ca scuipam coji de seminte pe jos. M-am invatat minte sa nu ma mai uit la filme ca la meci.

Hi Cleo! Hi dad!

Johnny Marco (interpretat de Stephen Dorff) e un actor de actiune celebru care isi imparte timpul intre alcool, droguri si femei, pe de o parte, iar pe de alta parte, promovarea noului lui film, interviuri si alte angajamente. Asta pana cand apare si Cleo (interpretata de Elle Fanning), fiica lui, careia trebuie sa ii acorde atentie pentru o vreme, pentru ca maica-sa are probleme de rezolvat. Sammy (interpretat de Chris Pontius) e fratele lui Johnny care face parte negresit din anturajul acestuia si incearca si el sa se apropie de Cleo.

I‘m Cindy, you moron!

Filmul te loveste imediat, pentru ca are scene de deschidere superbe. Pe langa secventa in care Johnny face nenumarate ture cu un Ferrari pe o pista, ca sa ne dam seama din capul locului cam cat e de plictisit, scena urmatoare din camera lui de hotel e una din cele mai reusite ale filmului. Johnny sta tolanit pe pat in timp ce doua dansatoare gemene (gemene intre ele, desigur) executa un numar de striptease in sincron. E grozav de amuzant sa vezi o astfel de scena filmata cu o singura camera fixa, in care fetele isi impart cadrul frateste (cum altfel?), si cu toate sunetele bine captate. Nu tu camere care “danseaza” odata cu ele, care le masoara bine, care le pune in valoare miscarile si formele. Asa si cu sunetele: auzim scartaieli, pocnituri de tocuri, tot felul de sunete pe care nu le auzeai in alte filme. Asta e scena care “vorbeste” cel mai mult despre Johnny. Daca Somewhere ar fi fost un scurt metraj, momentul asta ar fi avut locul central. Secventa asta decojeste poleiala scenelor de acest gen. Cam in aceeasi maniera in care Sofia Coppola demonteaza proiectiile stralucitoare ale vedetelor de la Hollywood pe tot parcursul filmului. Si inca ceva: fundalul sonor al dansului a fost piesa My Hero de la Foo Fighters – cred ca a crapat de ras Dave Grohl cand s-a uitat la film.

You look great!… I was being sarcastic

Johnny e cazat la hotelul Chateau Marmont – un fel de legenda populara, un refugiu pentru vedete care vor sa isi faca de cap. Acolo a murit John Belushi de supradoza, acolo a cazut Jim Morrison de pe acoperis, acolo s-au plimbat pe hol cu motociclete membrii Led Zeppelin si cica The Eagles au scris piesa Hotel California cu gandul tot la Chateau Marmont. Asa ca protagonistul filmului nu putea fi asezat mai bine decat la acest hotel. Desi e un loc distractiv, ideal pentru excese, Johnny e prea blazat sa-i mai pese. E ca un narcoman care isi ia dozele numai ca sa poata supravietui. El nu pare sa se distreze cu adevarat, ci urmeaza un fel de rutina din care nu poate iesi. Nu c-ar incerca.

Sofia Coppola nu cade in pacatele in care probabil ar fi picat altii. E impartiala, desi ar fi putut fie sa-l compatimeasca, fie sa-l dispretuiasca pe Johnny. Ea pur si simplu intra in el cat de departe poate, apoi il lasa sa-si povesteasca drama. E vorba despre un om alienat in ciuda faptului ca e inconjurat de alti oameni. La nivelul asta, probabil ca filmul se aseamana cu Lost in Translation si chiar si cu Marie Antoinette.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Probabil ca Sofia Coppola a scris acest film in cunostinta de cauza. Fiind fiica lui Francisc Ford Coppola, a avut contact cu aceasta lume de mica si se pare ca a invatat ceea ce trebuie. A facut pana acum numai filme grozave si, avand 40 de ani, are tot timpul din lume sa ajunga la nivelul lui taica-su. Poate chiar mai departe.

Stephen Dorff a fost foarte convingator. A stiut perfect sa fie “teapan” si amortit si chiar am vazut in ochii lui cat de gol e Johnny. Pe de alta parte, Elle Fanning, copila care a interpretat-o pe Cleo, a fost foarte vie si expresiva cand a trebuit, dar si profund ingrijorata de stilul de viata al tatalui ei. Imi pare rau ca am vazut-o pana acum pe Elle Fanning doar in mai putin reusitul The Nutcracker in 3D. O aparitie care m-a facut sa rad a fost Chris Pontius de la Jackass, care s-a lipit bine de personajul sau – un petrecaret imatur si amuzant.

Ce spun criticii despre Somewhere?

Somewhere a primit multa atentie de la critici, insa a cam zburat pe sub radarele publicului. Pe RottenTomatoes.com, tomatometer-ul a urcat pana la 76% de partea criticilor pentru Somewhere, iar de partea publicului, doar 48%. Pe MetaCritic.com, metascore-ul a fost de 68/100 pentru Somewhere. Roger Ebert si A. O. Scott il tot ridica il slavi. Ebert a zis ca pune pariu ca Benicio del Torro, care apare cateva secunde in film, era chiar cazat la hotel cand s-a turnat filmul. Amuzant.

Verdictul KoolHunt.ro

Somewhere este un must-see. Sofia Coppola e unul din cei mai buni cineasti la ora actuala. Filmele ei anterioare cred ca ar fi de ajuns sa va faca curiosi in legatura cu Somewhere. Mie Lost in Translation mi-a placut teribil de mult. Mai mult decat Somewhere. Totusi Somewhere e genul de film care ma face sa regret cumplit orele pierdute cu filme slabe. N-am rezolutii pe 2011, dar daca as fi avut una, cred ca ar fi fost asta: vreau sa fiu mai selectiv…