CoolRank: 9/10

– atmosfera & entertainment: 9.5/10

– regie: 9/10

– actori/voci: 9/10

– scenariu: 9.5/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 7.5/10 

Ce incantare pe mine sa pot anunta o premiera! In sfarsit, am vazut o animatie mai buna decat trailer-ul! Nu ca in rezumatul filmului n-ar fi fost alese situatii amuzante sau replici memorabile, dar parca dupa cele 2 minutele de prezentare iti ramane asa o senzatie de déjà vu, de tip: “ptiii… iar zombi, fantome si vrajitoare! Da’ astia chiar nu pot veni cu o idee inovatoare?”

Ei bine, la finalul lui ParaNorman aveam un zambet pe buze si gandul ca, uite, se poate sa reinventezi intr-un mod ingenios chiar si o poveste de-asta rasuflata cu monstri… consacrati.

Your grandma is in a better place now.

No, she’s not. She’s in the living room.

Norman Babcock (Kodi Smit-McPhee) este un copil normal al zilelor noastre cu ochii inrositi de uitatul la filme horror pe care le comenteaza cu bunica lui… trecuta in lumea celor drepti pentru toti ceilalti, mai putin pentru baietelul de 11 ani. Poate ca normal era incomplet, caci calitatea lui Norman de a vedea si vorbi cu raposatii are conotatii cel putin paranormale si implicatii anormale pentru toti locuitorii micului oras Blithe Hollow, care il considera un ciudat. Evident, la scoala este marginalizat si prefera sa stea mai mult singur, negasind intelegere nici macar in sanul familiei. Asta pana cand un alt ostracizat, un mic obez – Neil (Tucker Albrizzi) – ii devine prieten.

Din acest punct, ziua (caci toata actiunea se desfasoara pe parcursul unei singure zile) devine din ce in ce mai dubioasa. Unchiul lui Norman, domnul Prenderghast (John Goodman), proscrisul familiei din cauza aceleiasi abilitati de a comunica cu cei din lumea de dincolo, il avertizeaza pe baiat ca are de indeplinit o datorie sacra care este repeteta cu constinciozitate in fiecare an de o persoana aleasa. Acum este randul lui Norman sa citeasca dintr-o anumita carte pentru a impiedica blestemul de acum 300 de ani al unei vrajitoare sa se abata asupra orasului.

The Zombies are taking over the world and we got stuck in a library! There’s a porno store across the street!!

Normal ca totul se da peste cap cand Alvin (Christopher Mintz-Plasse), colegul de scoala si cel mai aprig “tortionar” al lui Norman si Neil, fura cartea inainte ca Alvin sa termine de citit povestea pentru a opri blestemul vrajitoarei. Ce poveste poate opri un blestem? Eeeee… aici incepe turnura de la clasica desfasurare a evenimentelor.

Desigur, zombii se trezesc si incep sa terorizeze orasul, fantoma vrajitoarei aparuta sub forma unui nor urias de furtuna rade isteric, exasperand oameni si zombii, iar cetatenii ingroziti, speriati, innebuniti, se grupeaza pentru a distruge zombii. De cealalta parte a baricadei, Norman, Alvin, Neil, Courtney (sora mai mare a lui Norman) si Mitch (fratele mai mare a lui Neil) incearca sa gaseasca in biblioteca orasului o solutie pentru a readuce normalitatea. Na, ca tot acolo se ascund si zombii si in sfarsit ni se dezvaluie cine-i vrajitoarea, care era scopul citirii povestii si cine sunt adevaratii “rai”. Care nu-s chiar asa rai pana la urma… adica, au circumstante atenuante…

Gata, nu mai spun nimic, dar ideea e cat se poate de… reala, umana si minunat de simplu expusa. Poate singura lectie omiprezenta in aproape toate filmele americane si care a devenit usor iritanta este “impreuna putem face, drege… ne tinem de maini si… rupem tot… impreuna!”. Ironia este ca si gloatele ce actioneaza sub efectul spiritului de turma sunt tot… impreuna. LOL! In rest, celelalte concluzii-invataminte mi-au parut ok, mai putin pompieristice.

Despre actori si regie ce se poate spune? 

Regizorul si scenaristul Chris Butler demonstreaza ca a acumulat suficienta experienta lucrand la animatii ca Tarzan II (2005), Corpse Bride (2005) sau Coraline (2009) ca sa poata pune pe picioare o poveste care chiar are coloana vertebrala.

Tinerii si cvasi-necunoscutii actori Kodi Smit-McPhee (Norman), Tucker Albrizzi (Neil), Christopher Mintz-Plasse (Alvin), Anna Kendrick (Courtney) – desi pe ea sigur o stiti din rolul Jessicai din Twilight – se achita exemplar de sarcina de a le da viata personajelor. Mai mult, le dau replica (cu succes chiar) mult mai experimentatilor John Goodman (Mr. Prenderghast), Elaine Stritch (Grandma) si Casey Affleck (Mitch).

Ce spun criticii despre ParaNorman?

Tomatometer-ul de pe rottentomatoes.com ii atribuie lui ParaNorman un procent de prospetime de 87% in 142 de recenzii. Pe metacritic.com avem doar 33 de opinii din care 72% sunt favorabile lui ParaNorman. O parere care este pe aceeasi lungime de unda cu a mea vine de la Peter Bradshaw de la The Guardian, care spune: “It’s a likable scary story – with hints of Tim Burton and Steven Spielberg.” Si cu asta cred ca v-ati cam format o idee. 

Verdictul KoolHunt.ro

ParaNorman merita vazut! Cel putin eu si colegul meu de pe scaunul alaturat (un pusti de vreo 8-9 ani) am ras cu pofta, am sarit de pe scaun la o scena mai creepy (doar eu de data asta… al naibii surround! Te ia asa pe nepregatite…) si am adoptat la finalul povestii o mocuta cu ochi mari si buze tremurande ca oamenii ce se straduie sa-si tina-n frau izbucnirile lacrimogene, usor jenante in astfel de situatii. Despre asta micu’ de langa mine n-as putea sa spun ce fatuca avea, ca era intuneric… nu de alta. Asadar nu una, ci doua pareri avizate pe care, zic eu, va puteti baza daca nu va puteti hotari intre a merge sau nu sa vedeti animatia.

P.S. Copiii sub 12 ani au nevoie de acordul parintilor pentru vizionarea lui ParaNorman, si nu intamplator. Dupa cum va spuneam, unele scene cam zgaltaie inimioarele plapande si simtitoare, dar sunt compensate de glumitele mai mult decat delicioase.