CoolRank: 7/10

– atmosfera si entertainment:  7/10

– regie: 7/10

– voci/roluri: 8/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 8/10

Coraline este o incantare vizuala pura. In format 3D. Coraline ne prezinta o lume de basm feerica, magistral realizata la nivel artistic, care ne va incanta privirea cu fiecare cadru. Si apoi, dupa ce ne vom obisnui incetul cu incetul cu aceasta priveliste de vis, amintindu-ne de copilarie, vom incepe sa ne obisnuim cu ea si sa ne plictisim. Intrucat alti stimuli nu vor aparea, iar actiunea filmului va fi usor lungita. Totusi, din punctul meu de vedere, Coraline este o initiativa laudabila, fiind un desen animat iesit din tiparele Disney si Pixar cu care suntem atat de obisnuiti.

Careful what you wish for

Coraline, personajul principal al filmului omonim (voce Dakota Fanning), trece printr-o usa secreta din noua ei casa si descopera o versiune alternativa a vietii sale. Coraline este initial vrajita de aceasta noua viata, care ii pare mult mai imbietoare decat actuala sa realitate plina de reguli si nuante de gri. Invata apoi ca nu tot ce zboara se mananca si ca, in spatele rozului dulce o asteapta lucruri chiar mai putine placute decat cele din realitatea sa anosta. Intamplarile prin care trece apoi Coraline sunt de natura sa o invete – the hard way – ca aparentele inseala. Va reusi sau nu Coraline sa indrepte lucrurile? Ramane de vazut.

Cum de obicei imi fac temele (sau cel putin incerc, chiar daca nu imi iese intotdeauna), citisem carticica pentru copii Coraline. Stiam deci la ce sa ma astept. Pot spune insa ca in sala de cinema am fost usor surprinsa. Din 2 puncte de vedere. In primul rand, de faptul ca actiunea cartii este lungita pe parcursul a 100 minute, reusind sa para lungita. Ba chiar plictisitoare. In al doilea rand, de realizarea vizuala excelenta a filmului. Coraline este un film care dureaza atat pentru ca si cei care l-au facut, la fel ca si noi, duresc sa prelungeasca aceasta stare de frumos. Din pacate, reusesc sa prelungeasca frumosul pana la plictiseala. Dar realizarea acestuia nu este mai putin laudabila.

Coraline – poveste pentru copii curajosi 

Tot auzisem despre Coraline ca ar fi o poveste pentru copii semi-horror si ca ar fi bine sa fie ocolita de copiii fricosi. Sincer, aceasta afirmatie nu este foarte departe de adevar. Coraline nu este horror in sensul de imagini socante sau violente. Nu are de ce sa va fie in acest sens frica sa va trimiteti copiii la el. Totusi, Coraline este o povestire infricosatoare prin ceea ce se intampla in film. Pot spune chiar ca eu insami, ca adult, am fost de cateva ori de-a lungul peliculei infrigurata de ceea ce i se intampla Coralinei de-a lungul animatiei.

Este distractiva distribuirea Dakotei Fanning ca voce a personajului principal tocmai in contextul acestui desen animat semi-horror. Doar stim cu totii ca tocmai pentru acest gen de filme are Dakota Fanning predilectie. In rolul mamei din lumea paralela a Coralinei o vom auzi pe Teri Hatcher din Desperate Housewives.

Un desen animat neasteptat la nivel de subiect

Spun neasteptat in sensul de usor iesit din tipare. Nu va asteptati la cine stie ce originalitate, dar Coraline nu este un film clasic pe tiparul eroina dulce – se intampla ceva – iese eroina din echilibru – eroina salveaza situatia – suspans si punct culminant – echilibru din nou si eroina dulce va trai fericita pana la adanci batraneti. Ei bine, nu despre asta este vorba in Coraline. Nu spun insa ca este vorba despre un desen animat mai putin previzibil. Din pacate, nici vorba despre asa ceva. Coraline este alt gen de desen animat, unul infricosator, dar nicidecum imprevizibil.

Un alt element original in ceea ce priveste filmul Coraline, in afara stilului semi-horror, este chiar personajul principal, care nu este construit in stilul de copil dulce, cu care sa poti sau sa iti doresti sa te identifici, ci este un copil “rau”, care se cearta cu parintii, ridica pretentii, este in permanenta imbufnata si dificila. O judecam inca din primul moment pentru modul lipsit de intelegere fata de parintii sai in care se comporta. Si totusi, in final, ajungem sa empatizam cu ea si ne devine simpatica.

Desfatare vizuala tridimensionala

Ceea ce este cel mai neasteptat si mai placut in legatura cu Coraline este modul artistic de realizare a desenului animat. Experienta vizuala este fascinata. Ceea ce surprinde in mod deosebit este modul in care frumosul este gasit in Coraline in cadre putin obisnuite. Frumosul este imprevizibil. Este uneori ascuns in lucruri neconsiderate clasic frumoase. Frumosul apare din rau, vulgar, desuet, murdar, intunecat.

Chiar si numai pentru acest glamour vizual, Coraline este un film reusit pe care vi-l recomand sa il vizionati.

Ce spun criticii despre Coraline?

Roger Ebert crede ca un film precum Coraline este strict pentru pasionatii de arta vizuala, gasindu-l altfel lipsit de actiune pentru adulti si mult prea infricosator. De asemenea, Ebert se declara, asa cum este deja o traditie pentru el, impotriva efectelor 3D, care nu aduc din punctul sau de vedere nimic nou filmului.

Claudia Puig pune punctul pe i in review-ul Coraline pentru USA Today, afirma ca desenele animate Coraline sunt mai mult genul de film pe care il admiri decat genul de film pe care sa il placi.  Claudia crede ca povestii ii lipseste actiunea sau focusul pe subiect.