CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 5/10

– regie: 7/10

– actori: 8/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 8/10

Panglica alba/Das Weisse Band/The White Ribbon imi pare a fi un film care vrea sa stabileasca un record al relelor. Inteleg ca pelicula vrea sa arate raul in toate formele lui, dar as fi inteles asta din primele 3 intamplari. Urmatoarele 100 nu fac decat sa lungeasca inutil desfasurarea actiunii. Si apropo, Das Weisse Band e fara cap, fara coada. Nu exista un punct culminat. Tocmai cand crezi ca a ajuns la evenimentul cel mai important, mai apare ceva care sa iti distraga atentia. Daca ar fi sa analizez dupa momentele subiectului din literatura, as zice ca filmul acesta este o intriga continua.

Who dunnit?

Povestea este spusa de profesorul scolii (interpretat de Christian Friedel), deja ajuns la batranete cand incepe istorisirea (prin vocea lui Ernst Jacobi). Intr-un sat din nordul Germaniei, cativa oameni isi traiesc viata banala inainte de primul razboi mondial. Asta pana cand se petrec o serie de accidente mult prea ciudate sa fie doar intamplari. Toti sunt mirati cand doctorul (interpretat de Rainer Bock) este ranit intr-o cazatura de pe cal. Politia nici nu apuca sa se lamureasca in privinta acestui incident, cand o femeie moare intr-un accident de munca. Apoi toata lumea priveste nenorocile ca facand parte din normalitate. Satul devine un spatiu de teroare latenta. Este un loc in care copiii trebuie sa poarte o panglica alba sa isi aminteasca sa fie buni. Pana si preotul (interpretat de Burghart Klaußner) se poarta despotic cu fiii lui.

Filmul este plin de simboluri. Odraslele sunt aidoma parintilor, au acelasi caracter gaunos, cu singura diferenta ca ei nu manifesta autocontrolul. Sunt stapaniti de rautate in forma pura. Ei reprezinta nazismul in forma incipienta, sunt viitori tirani care vor face orice sa isi puna in aplicare planurile si sa elimine orice obstacol.

Sunt multe personaje, insa niciunul nu este analizat prea mult. Probabil tocmai pentru a putea transmite universalitatea raului. Fiecare este victima si calau in acelasi timp.

In fine, pana la urma scopul era sa sperie putin privitorii, sa ii faca sa constientizeze ce se poate ascunde in spatele unor oameni aparent blanzi, care duc o viata linistita la tara si, mai ales, sa sa ii ajute sa realizeze consecintele maltratarilor din copilarie.  Dar raul este mult prea explicit. Crima, minciuna, cruzime, ura, invidie. Cel mai apasator lucru este ca niciodata nu afli destule detalii despre suspecti. Asta ca sa dezvolti si o mica paranoia si sa banuiesti pe toata lumea. Putinele faze amuzante mai destind putin atmosfera sumbra, dar am impresia ca o fac doar ca sa pregateasca terenul pentru urmatoarea nenorocire.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Michael Haneke este considerat a fi printre cei mai buni regizori europeni, iar filmele lui au fost general apreciate. Deja are experienta in a teroriza oameni, atat pe cei din film cat si pe cei care privesc, odata cu realizarea peliculelor Cache si Funny Games. E greu de crezut ca este acelasi om care a regizat La pianiste, o drama chiar sensibila.

Ce spun criticii despre Panglica alba?

Panglica alba a primit premiul Cel mai bun film la Festivalul de la Cannes si a fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun film strain. A fost si filmul castigator al Globului de Aur 2010 pentru Cel mai bun film strain. Este bine primit de public, iar review-urile sunt de obiecei, pozitive.

Roger Ebert de la Sun Times rezuma destul de bine actiunea, spunand ca Michael Haneke are un mod aparte de a face puzzleul mai interesant decat solutia. Si este destul de entuziasmat de film, spre deosebire de Claudia Puig de la USA Today, care isi anunta nemultumirea inca din titlu “Eleganta Panglica alba se innoada intr-o bezna monotona”. O parere mult mai apropiata de ceea ce cred eu.

Verdictul KoolHunt.ro

Cine vrea sa inteleaga partea negativa a umanitatii, o sa se bucure de Panglica alba. Va primi o descriere completa, cu exemple diverse si detalii. Insa pentru cei care stiu deja prea bine cum se manifesta rautatea, ma grabesc cat pot de mult sa le spun ca trebuie sa se salveze de la calvarul de a vedea acest film.