[Titlu in limba romana: Trage tare si te scoti]

KoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 9/10

– actori: 7.5/10

– scenariu: 8.5/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 7/10

Miami, mijlocul anilor ’90. Primul caz penal din istoria Statelor Unite ale Americii care se solutioneaza prin identificarea unei victimei desfigurate datorita seriei implanturilor de silicon – filmul Pain and Gain este o poveste adevarata din care se pot trage multe invataminte adanci. Sau poti doar sa razi in hohote la umorul grobian si gafele unor amatori dornici sa acceada in lumea buna prin fapte reprobabile. Asadar, trei pasionati de fitness, dornici sa traiasca aievea Visul American, pun la cale o lovitura in intentia de a deveni cetateni respectabili, fara grija zilei de maine. Din pacate pentru ei, muschii nu inlocuiesc o minte sclipitoare, un suflet frumos si bunele intentii.

This is, unfortunately, a true story.

Avem asa: “a doer, not a don’t-er” – regele neincoronat al fitness-ului in persoana lui Daniel Lugo (Mark Wahlberg); un pseudo-Print din Bel Air pasionat de combinatii chimice – Adrian Doorbal (Anthony Mackie); veriga slaba, alias “the saved one“, alias Paul Doyle (Dwayne “The Rock“ Johnson) si “victima recalcitranta“, alias “Jigodia de Miami“, alias Victor Pepe Kershaw (Tony Shalhoub), motanul cu noua vieti care face deliciul intregii actiuni a filmului. Destinele celor patru se intretaie intr-un mod ironic si grotesc, dupa ce, manati de motto-ul “care pe care“, primii trei decid sa-l rapeasca pe milionarul arogant si dubios Kershaw, evident, pentru bani. Asa cum suntem pusi in tema de la bun inceput, acest film este inspirat dintr-un caz real, intamplat acum un deceniu si ceva in Miami.

Mergand pe o naratiune discontinua, filmul Trage tare si te scoti incepe cu finalul, astfel ca ne trezim aruncati in vartejul cascadoriilor naucitoare facute de un Mark Wahlberg mult mai dezvoltat decat sveltul Dirk Diggler, pe care publicul de sex feminin (in principal) il admira in Boogie Nights. Apoi suntem condusi catre izvoarele povestii, care incepe in anii de gratie 1994-1995, pe cand societatea romaneasca nici nu visa la inflatia de pseudo-literatura motivationala de duzina si seminariile costisitoare de dezvoltare personala din prezent. “Baiatul din flori si de pripas“, Daniel Lugo, se lasa inspirat de Johnny Wo (Ken Jeong), un self-made guru care face bani frumosi de pe spinarea naivilor in cautare de promisiuni flatante pentru mediocritatea lor simptomatica si decide sa-si schimbe viata, de la un un ilustru nimeni, la un antrenor personal de succes, platit pe bani multi, crezand ca astfel atinge idealul american de a fi un om implinit, respectat de societate si sigur pe el. O altfel de viziune asupra vietii este realmente “nepatriotica“, daca nu chiar antiamericana, in opinia musculosului Lugo, care rezoneaza instantaneu cu cantecul de sirena al lui Wo, ale carui indemnuri – deducem pe parcurs – sunt plagiate din psihologiile fasaite folosite la intalnirile Alcoolicilor Anonimi.

Dar coach-ul motivational este, ca oricare coach motivational, o obraznicatura egocentrica, un suferind de impertinenta agresiva, complet lipsit de autocenzura, in cautare de venituri usoare contra catorva cuvinte imbatatoare, dar lipsite de profunzime, manat de false valori, dupa cum el insusi recunoaste nonsalant inca din trailer (“Am avut o sotie, doua fiice frumoase… Slava Domnului ca am parasit-o! Acum sunt cu sapte bombonele din care pot sa-mi aleg…“), asa ca nici Daniel nu avea cum sa se dezvolte drept un invatacel de soi bun.

Ce se intampla atunci cand ceri Universului sa-si rastoarne pusculita in buzunarele tale, dar mentorul motivational omite doua lucruri importante, ca 1) trebuie sa-ti intrebi constiinta daca esti demn de ceea ce ceri, daca ti se cuvine sa te infrupti in nestire din generozitatea “Universului“ si 2) in Univers este echilibru perfect si trebuie sa oferi, la randul tau, ceva in schimb?!? Ei bine, tot Universul te va invata o lectie dreapta, dar grea: daca esti suficent de naiv sa crezi ca totul ti se cuvine si te intinzi mai mult decat iti este plapuma, s-ar putea ca Universul sa te absoarba… la propriu. Aviz amatorilor!

Dar, dupa principiul “Atragi ceea ce esti“, Daniel se dovedeste a fi, la randul sau, o pedeapsa divina, un fel de Calaret al Apocalipsei pentru milionarul Kershaw, pe care il pedepseste pentru vanitatea si lacomia sa, apoi pentru inca doua personaje obscure din industria pornografiei, pe care le implica in jocul lui si carora intentioneaza sa le aplice acelasi tratament, in dorinta lui de a fi “cel putin la fel de egal cu restul“. Adica un fel de Seven, dar fara pretentii intelectualo-psihanalitice.

I watched a lot of movies, I know what I’m doing

Filmul Pain and Gain este o satira a societatii contemporane de consum, prin care se ironizeaza proasta intelegere a conceptului de succes, decaderea morala, fuga in cerc dupa idealuri sterile si superficialitatea gaunoasa de sub poleiala sclipicios-aurito-diamantata a asa-zisei high society, care debordeaza de rebuturi umane roase de vicii, cu un trecut cel putin dubios – dar, cum altfel?! Regizorul Michael Bay caricaturizeaza alergatura oamenilor dupa avutul material, ironizand cu voluptate lipsa de masura a acestora si disponibilitatea lor de a recurge la orice mijloace pentru a-si umple golul care-i macina, parafrazand una dintre cele mai sfinte valori americane – imnul Statelor Unite, care au devenit the land of the brave, home of the second chance (“patria celor curajosi, vatra celor care primesc o a doua sansa“), dar, dupa cum se vede din circumstantele prezentate, e mai degraba the land of the second hand.

Revenind la situatia protagonistilor, abia cazut victima a programarii neurolingvistice trecuta prin filtrul propriilor scopuri egoiste si unilaterale, tanarul si ambitiosul Daniel Lugo isi coopteaza inca doi colegi antrenori, pe ratutitul Adrian, un pasionat al steroizilor si anabolizantelor, si pe proaspat eliberatul din inchisoare Paul, un veritabil Gentle Giant, pe cat de bun, pe atat de mare si tot pe atat de prost, dar mereu bine intentionat – si toti trei incep sa-si teasa planul de parvenire.

La un moment dat, printre ei se rataceste Sorina Luminita (Bar Paly), o “rusoaica“ (conform notiunilor aproximative de geopolitica ale lui Daniel), fosta Miss Transilvania, actrita aspiranta, devenita dansatoare intr-un bar de noapte, unde se consuma substante interzise – doar asa, ca sa adauge putin condiment comunisto-est-european si sa accentueze umorul cu puternice tente sovine, unele spuse pe sleau, altele sugerate sub pavaza ironica a “corectitudinii politice“: milionarul smecher este evreu (ulterior “salvat“ de credinciosul crestin Paul), negrul care se pituleaza prin gradina din spatele vilei probabil e un vecin rapper sau sportiv (ca doar n-o fi raufacator!), tehnologia e nefunctionala deoarece este made in China etc.

Manat de o sete de inavutire si o ambitie fara margini, Daniel isi depaseste “aria de competenta“ – ca sa facem o aluzie academica la “spirala lui Peter“ –  iar lucrurile scapa de sub control, astfel ca detectivul particular Ed DuBois (Ed Harris) intra in actiune si se incapataneaza sa puna lucrurile la punct.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Un lucru este cert: americanii se pricep sa faca film. Chiar si cand nu este vorba despre o capodopera artistica ce sondeaza dileme existentiale si filosofii profunde, ci doar un blockbuster comercial, lucrurile sunt abordate cu cea mai mare seriozitate. Scenele de actiune sunt minutioase, naratiunea este clara, chiar si atunci cand sunt urmarite concomitent activitatile celor patru. Personajele, desi caricaturale, au substanta; cadrele-detaliu si unghiulatiile subiective sunt “sarea si piperul“, accentuand momentele de suspans, iar montajul face dovada profesionalismului, mai ales in secventa negocierii intre trioul vesel si cuplul care activeaza in industria pornografiei: camera aluneca printr-un traveling circular continuu, dintr-o incapere in alta, printr-un orificiu din usa despartitoare, pastisand intrarea in Xanadu prin poarta cu grilaj a genialului Welles. Ca si cum prima manevra nu ar fi impresionat suficient, Bay o repeta in acelasi context, doar pentru ca poate.

Tinand cont ca protagonistii sunt body-build-eri, era firesc sa se recurga la o distributie pe masura dimensiunilor musculare ale celor trei antrenori, insa actorii fac fata cu brio, atat la cascadoriile periculoase, cat si la replicile savuroase, iar cireasa de pe tort este Dwayne “The Rock“ Johnson, care portretizeaza atat de hilar un recidivist acoperit de pachete de muschi, tatuat, sarac cu duhul, usor habotnic si hotarat sa se indrepte (desi destinul si/sau necuratul ii baga mereu bete in roate), incat merita toata lauda. Bonomul Tony Shalhoub e adorabil in rolul meschinului Kershaw pe care iubesti sa-l urasti, desi, la un moment dat, vazand cat se chinuie, nu se poate sa nu-ti para rau pentru el.

Dialogul abunda in poante cu trimiteri culturale, sarcasm si absurd. Ar fi putut reprezenta punctul forte al filmului, dar e anulat tocmai de excesul de glume si devine atat de greoi incat nu mai tii pasul la atatea ironii.

Din primele momente iti poate da senzatia ca subiectul si naratiunea vor face cariera la urmatoarea gala a decernarii premiilor Zmeura de aur, insa, in cazul in care nu ai crezut de la inceput ca este vorba de o poveste reala, ti se reaminteste acest lucru si in a doua jumatate, astfel ca situatiile haotice, prezenta caricaturilor umane si deznodamantul tras de par isi gasesc o justificare in faptul ca… viata bate filmul.

Ce spun criticii despre Pain & Gain?

Cu o nota de 7.0 pe Metacritic si 43 de puncte din 100, filmul Pain & Gain trezeste controverse, dar parerile unanime ale expertilor conchid ca este un film mediocru, dar suportabil, in functie de gust.

“Pain and Gain este ceea ce eu consider a fi primul mare film stupid al verii. […] In afara de cateva momente nereusite si nesincronizate, cred ca filmul este extrem de amuzant si distractiv. E pacat ca nu i se acorda credit din cauza prejudecatii ca este regizat de Michael Bay, dar, per total, merita vazut“ – RalphsReviews, Metacritic.

Pe Rotten Tomatoes lucrurile stau aproximativ la fel: 60 la suta pro, 47 la suta contra lui Pain & Gain, iar nota generala sta cam asa:

“Aceasta comedie grobiana si neplacuta este la fel de crasa ca oricare alt lucru realizat de acest regizor cu un succes revoltator de mare“ – Tom Charity, CNN.com.

“De ce Michael Bay a decis sa creeze o comedie neagra pornind de la o crima oripilanta petrecuta in realitate ma depaseste“ –  Linda Cook, KWQC-TV .

“O productie in stilul desenelor animate Looney Tunes suprasaturata de steroizi“ – Kevin Carr, 7M Picture.

Verdictul KoolHunt.ro

Se spune ca, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, atunci cand a aflat ca Rudolf Hess – care fusese, dupa Hitler, al doilea om in Al Treilea Reich – a aterizat in Marea Britanie pilotand el insusi avionul, Winston Churchill, parafrazandu-i, parca, o replica a lui Byron, a exclamat plin de stupoare: “Realitatea depaseste fictiunea“. La fel conchide si Daniel, filosofand hors champ despre conditia umana: “Adevarul este mai ciudat decat fictiunea“.

Rapiri, crime involuntare, abuz de droguri, promiscuitate, comploturi, ironii ale sortii – Pain & Gain ofera intreaga paleta de subiecte care tin atentia treaza pe tot parcursul celor 129 de minute asezonate cu umor vitriolic, actiune, rasturnari de situatie si, nu un happy end, dar un rightful end.

Ceea ce face acest film un deliciu este satisfactia pe care el ti-o lasa la final. De fapt, pe tot parcursul sau (daca nu esti un fanatic al eticii si daca suporti scenele sangeroase). Pentru cei suparati pe absurdul vietii, Pain & Gain arata ca un fel de rasplata a karmei, mai ales tinand cont ca este inspirat din realitate, asa ca, atunci cand cate un personaj sordid intra in bucluc din cauza altui personaj sordid si fiecare isi primeste rasplata, conform proverbului romanesc “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face“ – care este negativitatea versetului “Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea“ (Luca, 6, 3) – poti sa te asezi comod in scaun si sa savurezi momentul.

Merita vazut macar pentru morala pe care Daniel o ofera cu sinceritate.