[Titlul in limba romana: Grozavul si puternicul Oz]

KoolRank:  8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 7/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb:  7.1/10

Un iluzionist de duzina cu moravuri indoielnice dintr-un orasel provincial din Kansas este luat prin surprindere de jocurile sortii si se trezeste intr-un taram fantastic, unde se duce o lupta crancena intre vrajitoare bune si vrajitoare rele.

When we do believe, anything is possible!

Regizorul Sam Raimi ni-l prezinta pe Oscar Diggs (James Franco), un iluzionist care incearca sa dea lovitura intr-un circ din Kansas si care, intre doua reprezentatii, mai bifeaza cate o cucerire noua. Oscar este un cuceritor fara scrupule, care vaneaza domnite naive pe care le “farmeca” folosind mereu acelasi tertip si este manat doar de dorinta de parvenire si imbogatire brusca.

Ca orice escroc sentimental, Oscar beneficiaza de un farmec personal iesit din comun (fara de care n-ar fi decat prototipul antipatic al impostorului meschin, manipulator, superficial, imfumurat, cinic si lipsit de constiinta), reusind, fara efort, sa seduca publicul, indiferent de varsta. Dar, cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, destinul fatal ii da un semn, avertizandu-l sa se indrepte; asadar, o tornada puternica, iscata din senin, il smulge din mediul lui si-l azvarle intr-un tinut misterios si luxuriant, populat de fiinte ciudate, care mai de care mai dotate cu puteri supranaturale.

Ironia sortii face ca un scamator de mana a doua ca Oscar, ale carui mestesuguri innascute, prin care subzista, sunt minciuna si disimularea, nimereste in toiul unui conflict unde armele sunt reprezentate de vraji, descantece si blesteme, dus intre doua tabere de vrajitoare reale. Dar nu vrajitoare tipice, cu negi pe nas, care zboara pe maturi, ci niste sublime si seducatoare nimfe, pe care Oscar le incanta cu clasicele lui numere de prestidigitatie. Culmea ironiei este ca acestea – Theodora (Mila Kunis), Evanora (Rachel Weisz) si Glinda (Michelle Williams) –, desi initiate in tainele oculte, se lasa amagite de trucurile acestui pacalici, luandu-l drept “MareleVrajitor“ despre care se vorbeste intr-o legenda straveche. Ele sunt convinse ca misteriosul personaj despre care vorbesc va veni ca sa puna capat conflictului dintre cele doua tabere, iar Oscar are toate datele care-l confirma drept the one, trimisul providential.

Dupa cum era de asteptat, Oscar uita repede clipele de groaza in care se caieste dumnezeului lui, caruia ii fagaduiste ca se va indrepta daca il salveaza din urgia tornadei, si continua sa rupa inimile frumoaselor vrajitoare, folosindu-se de aceleasi tertipuri si texte aburitoare.

Dar nici ele nu sunt atat de naive, asa ca decid sa-l supuna unui test, pentru a verifica veridicitatea profetiei, trimitandu-l intr-o misiune dificila, cu scopul de a o lichida pe Vrajitoarea Cea Rea, vinovata de toate calamitatile care s-au abatut asupra Orasului de Smarald, un fel de cartier general al taramului Oz.

Expect nothing and you will not be disappointed

Asadar, (anti)eroul nostru, care aminteste, in treacat, de ipostaza “Nebunului” (arcan fara numar) din Tarot, se trezeste in toiul unui veritabil razboi “psi“, incercand sa combata pasele energetice, bilele de foc distrugatoare lansate cu forta gandului si puterile teribile ale talismanelor vrajitoarelor, prin vechile si banalele lui farse iluzioniste.

Nu ar avea nicio sansa de reusita daca nu i-ar iesi in cale cativa companioni, care il ajuta sa parcurga drumul si sa-si indeplineasca datoria, printre care Finley (Zach Braff), o maimuta zburatoare care se ofera sa-i fie servitor loial si China Girl/Fetita de Portelan (Joey King), un mignon bibelou insufletit care a supravietuit infricosatoarelor atacuri ale maleficelor hoarde de maimute zburatoare, trimise de misterioasa Vrajitoare Rea. Asa ca descurcaretul nostru scamator iese basma curata aproape mereu.

Conceput ca un presequel al vestitului film The Wizard of Oz (1939), Oz: The Great and Powerful se doreste a fi un tribut adus clasicului regizat de Victor Fleming, facand uz de aceleasi ingrediente regizorale: inceputul este in alb-negru, simbolistica reprezentata grafic se pastreaza, iar unele personaje se doresc a fi trimiteri ce ar fi anticipat binecunoscutul cvartet format din Dorothy, Sperietoarea de Ciori, Omul de Tinichea si Leul Fricos.

La fel ca alte productii de gen, firul narativ al filmului Oz: The Great and Powerful urmeaza reteta clasica a mitului. Sa ne amintim doar de The Neverending Story (1984), r. Wolfgang Petersen, sau mai recentul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009), r. Terry Gilliam, in care recunoastem elemente-cheie si simboluri, personaje arhetipale, rasturnari de situatii care merg pe acelasi tipic: clasicul conflict al binomului bine-rau, in care e musai ca binele sa invinga, dar, pentru aceasta, fiecare personaj trebuie sa parcurga propriul drum initiatic si sa treaca printr-o transformare interioara drastica. Cu alte cuvinte, e la fel ca in viata: daca stii sa citesti printre randuri, sesizezi povestea vietii fiecaruia dintre noi, incifrata in elemente de basm. Din pacate, Oz: The Great and Powerful nu atinge profunzimile si subtilitatile celor doua filme sus-mentionate. Ii lipseste substanta filosofica si are un grad inalt de frivolitate peste care nu reuseste sa treaca si nici macar senzatiile tari conferite, din cand in cand, de imaginea 3D si de grafica izbutita nu-ti mentine interesul treaz pe tot parcursul filmului.

Poate si pentru ca elementele de basm de care spuneam au fost reciclate de prea multe ori si orice incercare de a le revitaliza devine obositoare: momentul lanului de maci este o trimitere antonimica la pasajul cu “Mlastinile Intristarii” din Poveste fara sfarsit; la fel si motivul eternului feminin (principiul creator pus in primejdie de o forta malefica antitetica, reprezentata de Evanora, o Lilith ispititoare si manipulatoare – cum altfel?! – imbracata in somptuoase catifele verzi, care isi farmeca propria sora – o alta Eva cazuta in dizgratie?! – oferindu-i un mar asortat la culoare cu straiele ei si cu opulentul pandantiv de smarald), in care recunoastem, pe sub “cele o mie de petale“ ale tiarei sale, o Craiasa copil maturizata si deghizata in vrajitoarea rea, dar buna, Glinda.

La fel si ipostazele personajelor sunt variatiuni pe aceeasi tema, clisee fara fond.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Punctele mediocre ale filmului sunt contracarate de efectele speciale, iar decorurile demne de arta lui Mark Ryden si M.C. Escher arata ca intr-un vis frumos, dar cam atat.

Jocul actorilor nu se evidentiaza din cale afara, poate si pentru ca rolurile par a fi dintr-o sceneta de scoala. Nu-mi dau seama daca James Franco este cabotin sau nu, dar rolul acestui fante antipatic, desi sarmant, cere un anume grad de cabotininism in sine.

Cele trei staruri feminine stralucesc in rolurile lor cu tente mistice in special prin frumusete si rafinament vizual, dar cu adevarat exceptionala este tanara Joey King in rolul fetitei din scaunul cu rotile si in cel al lui China Girl.

Ce spun criticii despre Oz: the Great and Powerful?

Pe site-ul RottenTomatoes, parerile despre Oz: the Great and Powerful sunt impartite: cu o nota de 5.9 din 10, criticii considera ca “Noul Oz nu se ridica la nivelul celui din 1939 in privinta farmecului, inocentei si, categoric, al partiturii muzicale, dar, in ceea ce priveste distractia in familie, e dificil sa gasesti erori intr-un spectacol atat de profesionist, cu o poveste inteligent realizata si plina de suspans.“ – Tom Charity, CNN.com

Pe Metacritic, filmul Oz: the Great and Powerful sta chiar mai slab: cu un scor de 44 de puncte din 100, opinia cvasi-generala este ca “Nu trebuie sa va lasati impresionati de tot fumul si jocul de oglinzi etalat. Nu este nimic nici grozav, nici puternic, la acest film. Si mai rau decat tot, nu exista nimic in el care sa aduca a Oz.“ – Elizabeth Weitzman, New York Daily News.

Verdictul KoolHunt.ro

Desi se spune ca e un film pentru intreaga familie, gasesc unele secvente in care sunt prezente fioroasele maimute zburatoare ale Vrajitoarei Rele, destul de infricosatoare pentru telespectatorii aflati inca la varsta copilariei, si aceasta in principal din cauza efectelor 3D.

Pe de alta parte, Oz: The Great and Powerful e un pseudo-megalit care suna a gol, asadar si adultii ar avea mai mult de castigat daca petrec cele 130 de minute rasfoind din nou miturile si basmele clasice, care au infinit mai multa profunzime si ofera imaginatiei mai multa satisfactie decat poate oferi productia analizata.