CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 5.5/10

– regie: 6.5/10

– actori: 10/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 5/10

Nota IMDb: 7.9/10

Sunt foarte de acord cu ideea ca trebuie sa promovam cinematografia romaneasca. Si sunt foarte pro sa o fac, ba chiar abia astept prilejuri. De asemenea, sunt convinsa de superioritatea la nivel de mesaj a filmelor europene. Nu sunt insa convinsa de includerea filmelor romanesti in aceeasi categorie. Desi sunt absolut convinsa de calitatea actorilor romani. Si poate, da, om avea si niste regizori OK. Nu sunt insa de acord cu promovarea filmelor romanesti din patriotism. Si nici cu cei care practica asta doar pentru ca ii cunosc pe cei care apar pe afis. Si cred sincer ca doar datorita acestora din urma am putut auzi de undeva ca ultimul film al lui Radu Muntean este un film bun. Da, vorbesc despre aclamatul in presa Marti, dupa Craciun. Un film introspectiv, e adevarat, bine jucat, dar totusi letargic, plin de clisee cu care cinematografia romaneasca incearca mereu sa socheze, slab montat si, in opinia mea, sarac ca subiect. Dreptul democratic la o opinie personala se va face simtit mai jos. Mentionez ca voi incerca sa fiu obiectiva si sa mentionez si plusurile peliculei.

Inainte si dupa Craciun

Paul Hanganu (interpretat de Mimi Branescu) iubeste doua femei. Adriana (interpretata de Mirela Oprisor) este sotia sa de 10 ani si mama fiicei sale de 8 ani, Mara. Raluca (interpretata de Maria Popistasu) este dentista Marei, are 27 de ani si este femeia cu care Paul are o relatie extra-conjugala. Paul este in momentul in care incearca din rasputeri sa se imparta intre datoriile de familie, cumparaturi, jos si timpul petrecut cu Raluca. Intr-o zi inainte de Craciun, Paul o duce pe Mara la dentist si are parte de vizita neasteptata a sotiei sale. Astfel, Adriana si Raluca se nimeresc amandoua in aceeasi incapere, iar intalnirea il va obliga curand pe Paul sa ia o decizie dificila si sa se desparta de una dintre cele 2 femei pana marti, dupa Craciun.

Despre decizii dificile, alegeri complexe si situatii de viata

Ceea ce este frumos la Marti, dupa Craciun este faptul ca este construit astfel incat oricine sa isi poata regasi in povestea lui Paul propria poveste. Indiferent in care dintre cele 3 posturi ale triunghiului conjugal am nimerit vreodata sa ne aflam, povestea ne va parea cunoscuta. Daca nu am avut niciodata aceasta nefericire de a fi intr-un triunghi conjugal, probabil vom reusi oricum sa empatizam cu situatia personajului datorita jocului foarte reusit al actorilor.

Este foarte bine realizata si neimplicarea autorului in poveste. Punctul de vedere din care este spusa povestea este unul aproape obiectiv. Nu suntem impinsi prin scenariu, joc sau regie nici catre Raluca, nici catre Adriana. Nu suntem nici macar tentati sa il invinuim pe Paul sau sa empatizam cu el. Vom reusi sa ne pastram atitudinea neutra si neimplicata fata de personaje si vom privi situatia doar prin prisma experientelor sale. In functie de vreo eventuala experienta similara in viata reala vom judeca aspru sau mai putin aspru unele dintre personaje. Poate vom considera ca Paul este un nenorocit. Sau poate vom spune ca Adriana este o sotie plictisitoare care a distrus incet-incet mariajul. Sau poate vom spune ca Raluca este cea vinovata pentru ca a intervenit intre cei 2. Sau poate pur si simplu, privind din afara, vom avea o perspectiva noua asupra unei situatii de viata dintre cele mai dificile. Si vom reusi sa vedem ca din fiecare unghi povestea arata intr-un alt fel. Si poate data viitoare ii vom judeca mai putin aspru pe cei ajunsi in acest triunghi si deveniti peste noapte tinta tuturor barfelor si framantarilor interioare.

Ce mi-a mai placut intr-o oarecare masura a fost autenticitatea penibilului replicilor. Radu Muntean spunea intr-un articol ca “fiecare dintre noi este penibil in intimitate”. Cred ca multi se pot regasi in replicile penibile ale lui Paul, ale Adrianei sau ale Ralucai. Si totusi, nu sunt convinsa ca cineva doreste sa vada asta pe ecran…

Despre cinematografia romaneasca in care nu se intampla nimic. Iar restul e tacere.

Imi amintesc un standup comedy al lui Eddie Izzard in care comedianul ia peste picior cinematografia britanica in raport cu cea americana. Conform lui Izzard filmele americane sunt pline de ritm, injuraturi, actiune si au exact genul de tempo necesar spectatorului pentru a manca fericit popcorn. Prin comparatie, Izzard priveste filmele britanice ca fiind unele in care nu se intampla mai nimic, dialogurile decurg greu, iar popcornul ramane in punga aproape neatins de spectatorul indispus. Lasand gluma la o parte, ma intreb sincer ce parere ar avea Izzard despre un film romanesc cum este Marti, dupa Craciun. Scenele filmului decurg fix ca in viata, nu se taie nimic, avem parte de cele mai plictisitoare discutii de familie sau cuplu lipsite de importante. Da, imi dau seama ca asa s-a dorit pentru a crea senzatia de autenticitatea, dar sincer cine vrea sa vada asta? Nu exista ritm, tempo, doar mult timp de gandire. Totul se petrece lent.

Mai trebuie sa adaug multitudinea de unghiuri din care vom putea privi la vizionarea Marti, dupa Craciun, zonele intime ale lui Mimi Branescu si Maria Popistasu. Este stilul romanesc care se vrea autentic si care isi propune sa socheze. In opinia mea, este ok, nu sunt pudica, dar poate data viitoare ar prefera sa ma socheze printr-un scenariu bun, o problema actuala, o idee originala sau o regie buna. Iar tot apropo de asta citisem intr-o cronica a filmului cum un jurnalist se intreba de ce oare Paul era gol in baie atunci cand il tundea sotia. Autenticitatea lasa, ce-i drept, de dorit in privinta acestei scene. Poate se dorea la nivel simbolic sa se arate ca Paul era dezgolit in fata ei, deznadajduit, orice alta interpretare… Si totusi, de ce?!

Despre actori si regie ce se poate spune?

Actorii sunt de nota 10 dupa parerea mea. Mimi Branescu joaca foarte bine rolul si putem ghici in fiecare secunda zbuciumul interior pe care personajul se chinuie sa nu il lase deloc la suprafata, lasandu-se prada momentului. Maria Popistasu joaca superb atat scena intalnirii cu sotia, cat si scenele de alint sau de cearta dintre ea si amantul ei. Iar cea mai buna prestatie, dupa gustul meu, a fost cea a Mirelei Oprisor, care reuseste sa fie credibila si sa ne faca sa vedem atat rana, cat si furia si orgoliul sotiei inselate.Se pare ca nu a fost voita neaparat distribuirea celor 2 soti, Branescu si Oprisor, in film. Dorita sau nu, a fost un lucru deosebit de bun, cei 2 jucand poate si de asta foarte credibil un cuplu stabil si echilibrat, putin intrat in rutina.

Radu Muntean m-a incantat la un moment dat cu pelicula Furia, dar m-a si plictisit anterior cu Hartia va fi albastra. Acum a reusit sa ma plictiseasca de tot. Cred sincer ca asa si-a dorit sa regizeze filmul, ca nu este o incompetenta, dar acest lucru ma incalzeste prea putin. Inteleg ca i s-a parut foarte interesant modul in care a tratat problema, dar sa fie oare “interesant” si “original” in acest caz?! Sa deducem ca aceasta situatie interesanta si total neoriginala este si una pe care ne dorim sa o vedem tratata? Sau pe care avem musai nevoie sa o vedem pentru a trage concluzii. Ma intreb sincer care este raspunsul regizorului. Pe mine insa pana la proba contrarie m-a pierdut de clienta.

Verdictul KoolHunt.ro

Marti, dupa Craciun este un film care nu ofera nimic nou celor care au citit 2-3 carti si au vazut 2-3 filme (altele decat G.I.Joe: The Rise of Cobra si G-Force) pana acum in viata lor. In plus, este un film care oglindeste perfect viata de zi cu zi. Cu lipsa ei de stralucire, cu problemele ei, desfasurarea ei lenta, totul creat minunat de 3 actori principali extraordinari. Oare asta ne dorim sa vedem? Sincer nu cred. Si cred ca pentru o introspectie reusita putem apela si la alte metode decat un chin de o ora si jumatate sau mai bine… Ah, sa nu uit. Finalul este unul dintre putinele puncte reusite ale filmului. Nici acesta original, evident… Dar nu va stric supriza.