Home » Acum la cinema, cinema, Filme

Love Is All You Need – O limonada lungita si un pic amaruie

16 November 2012 scris de Niciun comentariu

[Titlu in limba romana: Te iubesc oricum]

CoolRank: 5.8/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 6/10

– actori: 7/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 5/10

Nota IMDb: 6.8/10

Regie: Susanne Bier An: 2012
Actori: Pierce Brosnan, Trine Dyrholm, Kim Bodnia Genul: comedie romantica

 

Cu o denumire un pic “rasucita” (poate asa ar zice Pruteanu la “twisted”) a cantecului binecunoscut al Beatles-ilor, filmul regizoanei Susanne Bier nu imi anunta nici un conflict major sau probleme etico-morale devastatoare. Se anunta ca o alegere potrivita pentru un sfarsit calm de zi.

Benedikte: I just love Italy – the food, the wine, the romance… don’t you?

Philip: No.

Cred ca (un pic fortat, ce-i drept), citatul de mai sus imi insumeaza destul de concis experienta cu care am plecat din sala. Coafeza cheala, titlul filmului in daneza, este personajul principal in jurul caruia roiesc toate. Terminand sedintele de tratament pentru cancer, Ida (Trine Dyrholm) vine mai devreme acasa si descopera ca sotul ei Leif (Kim Bodnia) are propria maniera de a se consola in urma nenorocirii care i-a lovit, si anume contabila tanara si inculta de la el de la firma. In curand are loc nunta fiicei ei, Astrid (Molly Blixt Egelind) cu Patrick (Sebastian Jessen), intalnit in urma cu doar 3 luni, in Sorento, cel mai romantic loc de pe pamant in viziunea regizoarei. Iar Philip (Pierce Brosnan), tatal lui Patrick, e un om de afaceri, un magnat al legumelor si fructelor, care lucreaza in Danemarca.

Evident, nunta reuneste toate personajele posibile in niste peisaje idilice, si noroc cu livada de lamai si portocali in mijlocul careia e situatavilacadru. Intotdeauna e pasionant sa vezi cum or sa se inteleaga toti nuntasii, daca e vreun scandal, ce momente penibile survin – stiti voi, rutina obisnuita.

Ida: So the tree can make both lemons and oranges

Philip: Yeah.

Incercand sa trateze cu lejeritate un subiect cum e cancerul, si focusand atentia pe aspectele cat mai apropiate de viata obisnuita a unui om obisnuit, i.e. coafeza, filmul, din punctul meu de vedere, esueaza pentru ca nu e hotarat pe ce tarmuri sa se scalde mai mult. Incontestabila vedeta si ingredientul care aproape ca leaga totul este Ida, de o naturalete si feminitate deosebite – dar, in afara de extrem de multele imagini tip “vedere” din Sorrento, un final despre care nu se poate spune ca e imprevizibil, demn de o comedie romantica (desi nu numesc asa decat cu jumatate de gura filmul), nu am ramas cu foarte multe din (totusi) placutele minute petrecute in fata marelui ecran.

Poate ca, incercand sa prinda ideea mare de viata obisnuita a unui (fost?) bolnav de cancer si cum poate aceasta sa fie frumoasa si plina de iubire, regizoarea a facut un fel de portocalo-lamai, un hibrid care trebuie foarte mult controlat ca sa poti spune ca e intr-un fel sau altul. Per total, sigur e un film cu destule aspecte reusite si bine realizate cat sa constituie o dupa amiaza placuta, nu foarte plicticoasa la cinema – dar, incercand sa nu cada in patetic, nu reuseste nici sa devina suficient de semnificativ in ceea ce spune.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Trine Dyrholm e de departe cea mai buna actrita pe rol, un fel de ingenua trecuta de 40 de ani, pozitiva, sincera si chiar si cu 2 copii in curs de desprindere de-acasa si un sot infidel, un om puternic. Pierce Brosnan mi s-a parut greoi, intepenit in ce rol avea, ca si cum amprenta personala l-a facut sa prinda o inertie mult prea mare pentru orice alt film care nu e in acelasi ritm rapid ca Bond. Si da, incet, personajul se redeschide si incepe sa vada viata cu alti ochi datorita Idei, dar muuuuuuult mult prea incet pentru a vorbi de o evolutie. Si, lasand la o parte talentul principal al protagonistei, care nu e la prima ei colaborare cu Susanne Bier, cele mai interesante scene si situatii erau cele care ii implicau pe miri – Molly Blixt Egelind e angelica, blonda si aproape un unicorn in 90% din film (v-am zis ca a fost bine aleasa livada de lamai acolo, mi-ar fi prins bine unele si in sala), dar extrem de adevarata, pana la urma. Iar Sebastian Jessen si personajul sau ar fi meritat un film separat – si un premiu pentru provocarea singurei scene mai omenesti cu Pierce.

Susanne Bier e castigatoarea unui Oscar pentru cel mai bun film de limba straina, In a Better World(cu al carui scenarist a continuat colaborarea in Love Is All You Need) si probabil ati mai vazut si Things We Lost in the Fire cu Halle Berry si Benicio del Toro. Si intotdeauna scoate ce e mai bun din actorii cu care lucreaza (probabil exceptia e Pierce Brosnan). Deci, chiar daca nu am cazut de pe scaun la vizionarea asta, numele ei sigur o sa ramana de referinta, si nu doar din cauza acelui Oscar, intrucat cariera ei se desfasura de mai bine de zece ani inainte de asta.

Ce spun criticii despre Love Is All You Need?

Pe IMDb Love Is All You Need are nota de 6.8 acordata de 695 utilizatori, din care doar 4 si-au scris si parerea, alaturi de cei 29 de critici. Metacritic nici nu are habar ca e facut acest film, iar pe Rotten Tomatoes sta scris: No Score Yet…

Avand in vedere ca Susanne Bier nu e un nume complet necunoscut, datorita Oscarului, dar nici mainstream, filmul are un numar scazut de recenzii critice, majoritatea fiind din partea criticilor europeni, familiarizati cu pelicula in cadrul diferitelor festivaluri la care acesta a fost prezentat. Dar parerile majoritare coincid – jocul actorilor este apreciat, chiar si chimia dintre Ida si Philip, frumusetea imaginilor si micro-universul relatiilor prezentate pe langa evenimentele centrale principale (nunta). David Nussair de la reelfilm.com se inscrie insa intr-o minoritate aproape indiferenta: “Exista o lipsa de rezonanta emotionala care este, ca sa ma exprim delicat, intrucatva dezamagitoare, si, intr-un final, imi este imposibil sa cataloghez Love is All You Need ca altceva decat un efort vag distractiv care esueaza in mod palpabil sa impresioneze, livrat de altfel-solidul talent al lui Bier.” In mod aparte, Greg Klymkiw a fost nemultumit, review-ul lui fiind nespus de acid.

Verdictul KoolHunt.ro

Aparent, si regizorii trebuie sa se duca in vacante – iar cu departarea de la genul ultimelor filme, Susanne Bier probabil ca exact asta a facut, un fel de pauza de binedispunere. Lectia din toata dupa amiaza aceea pare sa fi fost – cand viata iti da lamai, da o fuga pana la Sorrentosi indragosteste-te, nimic rau nu poate iesi din asta. Pe cuvant, daca aveti chef de o limonada dupa o lunga amiaza dulceaga, mergeti la Love Is All You Need, o sa va fie o pofta enorma.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*