Home » Acum la cinema, Filme

Heli – Probabil ca si demonii se ingrozesc de rautatea umana

1 December 2013 scris de Niciun comentariu

heli-filme-20131[Titlu in limba romana: Heli]

KoolRank: 6/10

atmosfera & entertainment: 6.5/10

regie: 8/10

actori: 7.5/10

scenariu: 7.5/10

montaj: 8/10

Nota IMDb: 7/10

Regie: Amat Escalante An: 2013
Actori: Armando Espitia, Andrea Vergara, Linda Gonzalez Genul: drama, actiune

Un „Romeo“ si o „Julieta“ plasati in Mexicul contemporan, macinat de luptele violente dintre cartelurile de droguri, se confrunta, de la o varsta frageda, cu ororile, nedreptatile si salbaticia unei vieti pe care incearca sa si-o asume cu o abordare matura, fiind, insa depasiti de situatie. In paralel, drama lor se rasfrange asupra lui Heli, fratele „Julietei“, un tanar aflat, si el, la inceput de drum, dar un drum plin de hartoape si obstacole.

heli-filme-20132“Miroase a crevete ars…”

De la primul cadru presimti ca urmeaza o calatorie dificila, alaturi de cele doua trupuri insangerate, cu gurile lipite cu banda adeziva, trantite in remorca unei camionete care merge spre niciunde. Nu-i cunosti, esti luat prin surprindere, simti ca ti se face un gol in stomac, dar vrei sa afli cum au ajuns respectivii in acea tragica ipostaza. Dar, atentie la ce-ti doresti… inca mai ai ocazia sa pleci din sala fara sa ti se impleticeasca picioarele.

Naratiunea discontinua ne trimite inapoi, intr-un timp anterior primei secvente, cand tanarul Heli (interpretat de Armando Espitia) este intrerupt dintr-o partida de amor, chiar inainte ca ea sa inceapa, de catre un reprezentant trimis sa faca recensamantul; de altfel, frustrarea sexuala este unul dintre laitmotivele filmului Heli, atat la personajul omonim, cat si la Beto, cadetul care o curteaza pe sora prepubera a acestuia.

Ca o ironie, parca se sugereaza ca unii se nasc „in plus”, ca isi atrag oprobriul intregului Univers, doar pentru ca au fost conceputi – fara voia lor! – si au vazut lumina zilei, fiind, apoi, pedepsiti sa colcaie intr-o lume mizera, stramba, sangeroasa, absurda.

heli-filme-20133

Asadar, Heli ne face cunostinta, indirect, cu intreaga familie, in momentul in care ii enumera in prezenta recenzorului. Regizorul Amat Escalante, care semneaza si scenariul filmului, ni-l prezinta pe fiecare membru al familiei, la propriu.

Estela (interpretata de Andrea Vergara), care face primii pasi in descoperirea erotismului, alaturi de cadetul Beto (interpretat de Juan Eduardo Palacios), cu cativa ani mai mare, care se antreneaza pentru a face parte din brigada antidrog, va fi cea de care se leaga plot-ul filmului, plasandu-l pe Heli in plan secund in prima parte a productiei. In valtoarea furiilor hormonale, cei doi, Estela si Beto, sunt convinsi ca sunt sortiti unul altuia si planuiesc sa plece departe si sa se casatoreasca. Doar ca, pentru a face rost de bani, Beto gaseste cea mai neinspirata modalitate: sustrage o cantitate importanta de droguri, confiscata de la traficanti de superiorii lui, insa traficantii ii dau de urma si totul ia o intorsatura tragica. In razbunare, cade victima si iubita lui Beto de doar 12 ani, precum si fratele ei, Heli, cat se poate de bine intentionat. (In acest punct de cotitura ne dam seama ce era cu indivizii din camioneta)

Urmeaza sa fim supusi, in timp real, unei torturi psihologice, in timp ce Beto si Heli sunt maltratati in sufrageria traficantilor, in fata copiilor acestora din urma, care sunt indemnati ca, intr-o pauza de jocuri pe calculator, sa-si antreneze instinctele criminale lovindu-i pe cei doi cu batele. De remarcat este faptul ca tocmai cel mai mare dintre ei, care prezinta semne clare de retard mental, este singurul care empatizeaza cu victimele si refuza sa ia parte la schingiuirea lor.

Dupa ce sadismul atinge paroxismul, cand crezi ca Escalante nu mai poate duce actiunea nicaieri – cat de departe mai poti ajunge dupa ce vezi un plan mediu cu un barbat al carui organ genital este mutilat prin ardere?! –, alunecam pe o panta in care viata lui Heli, incercand sa reintre in normal, este dusa pe alte meandre ale injustitiei, tocmai de catre autoritatile care ar trebui sa protejeze victimele inocente. Politista care ar fi putut avea varsta mamei lui – element care lipseste cu desavarsire in scenariu, nefacandu-se niciun fel de trimitere la simbolul matern! – ii face avansuri; un alt politist il acuza ca el ar fi in spatele tragediei care ii marcheaza familia, acesta mergand pe un fir al logicii proprii, iar problemele de sanatate ale sotiei – evidentiate la fel de taios, printr-o secventa in care Escalante ne face martori directi ai unui examen ginecologic, prin intermediul surprinderii amanuntelor anatomice interne ale femeii, pe monitorul din cabinetul medicului – il tin departe pe Heli de desfatarile conjugale, care ar fi putut sa-i mai indulceasca angoasa existentiala.

Actiunea pe care se cladeste filmul Heli este precum cursul involburat al unui rau de munte, ale carui ape, paralizant de reci, navalesc naravas printre stanci colturoase si alunecoase, urmand ca apoi intreg debitul sa se prabuseasca violent, intr-o cascada asurzitoare, iar acumularea de apa formeaza un lac statut, care, desi linistit la suprafata, iti da senzatia de abis care ascunde curenti nestapaniti sau monstri necunoscuti care salasluiesc in tenebre.

heli-filme-20134“Lasati orice speranta, voi ce intrati aici!”

… Poate ca ar trebui sa fim atentionati astfel, la intrarea in sala de cinema. De altminteri, cei care traiesc pe pielea lor situatii similare celei prezentate in filmul Heli se prea poate sa fie urmariti inconstient de celebrul avertisment dantesc, pentru ca o astfel de existenta poate fi catalogata drept un infern, in sens literal.

Dupa vizionare, mi s-a parut ca regizorul si scenaristul Amat Escalante isi detesta patria si natiunea, altfel nu ar fi prezentat problemele sociale intr-un mod atat de visceral, intocmai unui R.M.N. prin care sunt dezvaluite si evaluate toate malformatiile care rod un organism din interior. Insa Escalante sustine ca, dimpotriva, el recurge la aceasta maniera negativa de prezentare a realitatii din Mexicul modern tocmai pentru a trage semnale de alarma, pentru a face un dus rece celor care inca nu sunt constienti de dimensiunea patologiilor sociale, care nu fac diferenta dintre inocenti si vinovati.

Ceea ce face Escalante este similar campaniilor publicitare prin care suntem atentionati ca „fumatul dauneaza grav sanatatii”, sau sofatul sub influenta alcoolului si a altor substante psihotrope te poate transforma intr-un criminal al familiei/al propriilor prieteni, iar ca bonus primesti o eternitate intr-un scaun cu rotile, basca sentimentul de vinovatie. Doar ca tanarul regizor o face intr-un stil epic, dar, paradoxal, mult mai brutal, plastic, explicit – ca o autopsie a raului de care e capabila fiinta umana – pe parcursul a 105 minute, dilatate pana la limita suportabilitatii, asa cum le-am perceput ca spectator luat prin surprindere de tumultul de violenta expusa cu nonsalanta, daca nu, realmente, cu voluptate.

Oare cei mai sensibili la scenele cutremuratoare ar putea fi acuzati de ipocrizie, avand in vedere ca mare parte a actiunii e inspirata din buletinele de stiri, din realitatea cotidiana?! Oare era nevoie sa se sugereze ca un pui de bichon alb ca laptele e omorat cu bestialitate, dintr-o singura rasucire a capului?! Este moral sa recurgi la o astfel de radiografie a celei mai crude realitati de dragul expresivitatii artistice, si cat de expresiva mai este arta atunci cand ai de-a face cu astfel de expuneri, care frizeaza grotescul, abominabilul? Acestea sunt doar o parte din problematicile puse de stilul transant al lui Escalante, problematici la care autorul nu tine neaparat sa dea si o solutie.

Daca nu ma inseala memoria, in filmul Cactus Flower (1969), in regia lui Gene Saks, se iscase o controversa intre mama unuia dintre personaje, care lucra cu echipa sa la un film cu multe scene “realiste”, considerate de mama acestuia prea “realiste” ?i care nu trebuiau incluse in film, deoarece compromiteau estetica filmului. Replica mamei la argumentele fiului ei a fost: “Si diareea este realista, dar nici macar nu vorbim despre ea!” Iata ca, de la “Estetica uratului”, din poezia lui Baudelaire sau Arghezi, cu filmul Heli si alte cateva de acest gen am ajuns la “estetica abominabilului”, daca mi se permite aceasta sintagma inadmisibila!

heli-filme-20135Despre actori si regie ce se poate spune?

Ceea ce frapeaza la modul in care actorii isi interpreteaza personajele este expresivitatea à la Buster Keaton, insa intr-un registru catusi de putin comic. La fel ca si vietile monotone pe care le au personajele, figurile care ni le prezinta sunt plate, banale, lipsite de mimica, emotiile nu transpar prin tresariri musculare ori prelucrari psihanalitice in stilul „Metodei“, de exemplu. Aceasta, in mare parte, si pentru ca Escalante a ales actori amatori, tocmai pentru a reda pitorescul vietii de rand a celor care se confrunta cu astfel de situatii in mod curent, dar maniera nu scade cu nimic expresivitatea si emotiile transmise dincolo de ecran. Regizorul a stiut sa-si aleaga actorii si dupa structurile faciale cu trasaturi nu tocmai estetice, ba chiar tinzand catre tipurile lombroziene, pe care citesti potentiale inclinatii catre violenta patologica, deviatii de comportament, fapte reprobabile.

Filmul Heli are, insa, o frumusete surprinzatoare. Fie ca vorbim despre filmarile de noapte – cu raportul dintre umbra si lumina, cu solemnitatea cerului instelat imbinandu-se cu nelimitarile aride ale peisajului terestru, precum albul si negrul care constituie simbolul milenar Yin-Yang –, fie ca ne referim la lumina cruda a toridelor zile mexicane, care acompaniaza infernul interior al siluetelor care o populeaza.

O sensibilitate aparte o are secventa cu certe tuse felliniene, cand tanarul cuplu, abia iesit din tumultul tragediei si in asteptarea unei dreptati stravezii, care intarzie sa apara, se plimba printr-un balci colorat si zgomotos, a carui veselie artificiala contrasteaza deranjant cu tristetea existentiala a protagonistilor. Cei doi arata precum Hansel si Gretel moderni, ratacind printr-o „padure“ de neoane, caruseluri si tonomate, in cautarea drumului spre casa, dar zabovind inca putin printre deliciile efemere care le panseaza drama personala.

Iar cadrele de ansamblu fixe, cvasi-minimaliste, alternand cu taieturi bruste si schimbari de unghi, plus imbinarea sectiunilor narative, il atesta pe Amat Escalante drept un virtuos al decupajului filmic.

heli-filme-20136Ce spun criticii despre Heli?

Site-ul Metacritic mentioneaza cateva opinii (pana in prezent, sase la numar!), care insumeaza un metascore de 61/100 pentru Heli. Pe RottenTomatoes.com tomatometer-ul arata 64% fresh pentru Heli.

“O incursiune izbutita, dar complet neplacuta in cercul vicios si violent din Mexic.” – Scott Foundas, Variety.

“Daca Heli nu are suficient accent si claritate tematica de a iesi in evidenta, el ramane destul de provocator si convingator.” – Dave Calhoun, Time Out London.

“De-a lungul filmului Heli, camera lui Escalante tinde sa fie ascunsa la o distanta rezonabila, observand, cu raceala si curiozitate, tot ceea ce trece prin cadru, lasand la latitudinea noastra murdara sarcina de a trage concluzii.” – Robbie Collin, The Telegraph.

“Pentru cat de mult se exhiba ororile din Mexicul zilelor noastre, Heli se incapataneaza sa traga o concluzie in privinta tipologiilor umane care traiesc acea realitate.” – Tim Grierson, Paste Magazine.

“Heli te supune, cu rafinament, la socuri care-ti taie rasuflarea, insa ideologia filmului si schimbarile de perspectiva nici nu surprind, nici nu ne schimba optica.” – Guy Lodge, HitFix.

Verdictul KoolHunt.ro

Nu este deloc usor sa vizionezi filmul Heli. Fie ca place sau nu, Heli iti ramane intiparit in subconstient, aceasta daca nu cumva sensibilitatile personale clacheaza sub dezinvoltura cu care Amat Escalante face tapaj de violenta realitatii sociale din Mexic. Inainte sa decideti daca sa mergeti, sau nu, la cinematograf, vizionati productia hollywoodiana „What Just Happened“, r. Barry Levinson (2007) – cu clare trimiteri catre Festivalul de la Cannes, devenit, de ceva timp incoace, locul unde arta cinematografica frizeaza interventiile chirurgicale fara anestezie! – ca un antidot la senzatiile fizice pe care scenele de cruzime impotriva animalelor (printre multe altele) vi le pot produce, si in antiteza cu filmul Heli, mai ales in privinta modului in care publicul larg percepe filmul de arta si formulele la care creatorii acestui gen decid sa recurga – fara sa tina cont de anumite precepte morale, sau dimpotriva.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*