[Titlu in limba romana: G.I. Joe: Represalii]

KoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 7.5/10

– actori: 7/10

– scenariu: 4/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb:  6.3/10

Cea mai puternica trupa paramilitara a Americii, supranumita The G.I. Joes,  se confrunta cu un conflict pe viata si pe moarte, iar inamicul este chiar guvernul pe care il apara, in frunte cu insusi presedintele Statelor Unite ale Americii.

Welcome to hell!

Lansat in intentia de a “spala rusinea” primului film, G.I. Joe – The Rise of Cobra, ca majoritatea sequel-urilor, G.I. Joe Retaliation este un blockbuster scremut, care, nu numai ca nu reuseste aceasta performanta, dar continua sa dezamageasca cel putin la fel de mult ca prima parte.

Cea mai de temut organizatie terorista a momentului, “Cobra“, condusa de psihopatul diabolic Zartan (Arnold Vosloo) se infiltreaza taman la Casa Alba, de unde intentioneaza sa puna stapanire pe intreaga lume prin jocuri de culise dubioase.

Reusesc sa-l rapeasca pe presedintele Statelor Unite (Jonathan Pryce) si, printr-o tehnologie de ultima ora, ii “imprumuta“ fizionomia pentru a parea mai credibili (“lovitura“ scenaristica ce reuseste doar sa ridice neverosimilul la un nivel deranjant, inca din primele minute).

Tot “Cobra“, in incercarile lor de a decapita cea mai mare putere democratica a lumii, ataca miseleste trupa de elita, pe insisi membrii organizatiei G. I. Joes, discreditandu-i sub pretextul ca au devenit inamici ai statului, pe care, pana nu demult, il serveau. Din pacate pentru “Cobra“, mai raman supravietuitori, triumviratul de aur format din Roadblock (Dwayne Johnson), Lady Jaye alias “Brenda“ (Adrianne Palicki), o vulpita plina de nuri, care, printre multe alte talente, este si o tragatoare de elita, si Flint (D. J. Cotrona).

Cei trei scapa cu viata, intai de bombardamentele inamicului, apoi de dogoarea desertului si de alte cateva pericole si pornesc pe urmele celor care le-au asasinat camarazii. Desigur, pe drum, printre aventuri, impuscaturi, alergaturi, reusesc sa salveze lumea de la un cataclism nuclear pus la cale de Zartan si oamenii lui.

My cholesterol is a little high

Dar, daca povestea ramanea la acest nivel simplu al filmului de actiune clasic, in care batalioane de june-primi se intrec in fapte de vitejie, ar fi fost infinit mai bun si mai usor de digerat.

Pentru a face reteta mai complexa, autorii filmului G.I. Joe: Retaliation mai adauga o echipa de ninja – intotdeauna e binevenita o echipa de ninja! – tocmai din indepartata Japonie. Si, ca lucrurile sa aiba macar un dram de simetrie, si aceasta echipa e formata din trei vanjosi, dintre care Jinx (Elodie Yung), o fata atragatoare si deosebit de luptatoare, dar nu cu pusca, ci cu sabia! Ceilalti doi sunt Storm Shadow (Byung-Hun Lee) si Snake Eyes (Ray Park), doi luptatori de elita formati in sanul scolii traditionale japoneze si antrenati la sange de un maestru de arte martiale orb si afro-american (RZA)!

Intre acestia din urma si primii exista un soi de incrancenare, despre care nu ni se dau detalii, dar important este ca reusesc sa lase la o parte animozitatile si cad de acord sa porneasca lupta impotriva unui inamic comun si extrem de periculos, gata sa arunce in aer intreaga planeta.

Cireasa de pe tort consta in aparitia lui Bruce Willis (cam in ultima treime a filmului), de fapt a personajului Joe Colton, un veteran care aminteste de cam toate personajele clasice din filmele de actiune ale lui Willis. Joe, un macho sarcastic si cinic, detinator al unui intreg arsenal in propria-i casa, li se pune intru totul la dispozitie, iar lucrurile sunt deja previzibile. Nu ca in lipsa lui Bruce Willis treaba ar fi stat altfel!

In toata aceasta babilonie mai lipsea Chuck Norris in rol de pistolar à la spaghetti western si lucrurile ar fi fost “desavarsite“. Dar se pare ca se descurca destul de bine si fara el.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Din pacate, complexitatea narativa este, mai degraba, o salata de povesti fara nimic in comun una cu cealalta, sfarsind prin a fi obositoare, neserioasa, trasa de par, lipsita de credibilitate si complet abracadabranta. Daca nu ar fi scenele de lupta, care il concureaza pe Ang Lee cu al sau Crouching Tiger, Hidden Dragon prin dexteritate si coregrafie – desi nu-l intrece, pentru ca luptatorii din Tigrul si Dragonul lui Lee nu se tineau de funii si alte harnasamente pentru alpinism! – toata increngatura de situatii si fire narative ar fi devenit plictisitoare de-a dreptul.

G.I. Joe: Retaliation ar fi constituit reteta unui succes cinematografic daca ramanea doar un film despre faptele de arme ale chipesilor, puternicilor si neinfricatilor (fara nici o urma de ironie!) militari americani, boys and toys – like, sau doar un film despre reusitele stilistico-martiale ale unei trupe mixte de ninja, iar daca idila dintre Lady Jaye si Flint (sau, de ce nu, oricare dintre baieti) ar fi fost dezvoltata si nu lasata nefinalizata, cu siguranta ca structura narativa nu ar fi zgariat retina spectatorului atat de adanc.

Personajele sunt tipice oricarui film de gen, adica lipsite de profunzime, slab conturate si suficient de plate incat sa nu distraga atentia de la estetica actorilor, astfel ca, oricat de talentati ar fi ei, aceste roluri nu au cum sa-i puna in valoare dincolo de suprafata constituita de aspectul lor fizic fara cusur.

Sa zicem ca, pe alocuri, dialogurile constituie unul dintre punctele forte (putine!) ale lui G. I. Joe: Retaliation, datorita stilului umoristic tipic american si a jocurilor de cuvinte cu “schepsis“.

Efectele speciale sunt spectaculoase, dar urmarirea filmului este ingreunata de imaginea tridimensionala, care estropiaza orice incercare regizorala de a realiza o productie cu oarece pretentii artistice.

G.I. Joe: Retaliation este un film comercial pana la ultimul cadru, dar intentiile mercantile au mers atat de departe, incat au creat un melanj nefericit de elemente care nu se incheaga.

Ce spun criticii despre G.I. Joe: Retaliation?

Pana la aceasta ora, site-ul Metacritic are doar doua interventii din partea criticilor si ambele sunt la fel de incerte si impartite: “[…] Filmul nu e nici pe departe la fel de robust precum personajul lui Bruce Willis, actiunea se rostogoleste haotic, iar plot-ul este lipsit de sens […]” – Josh Winning, Total Films.

“Preferand sa se ia prea mult in serios in loc sa-si pastreze dramul de nebunie specific genului, G.I. Joe: Retaliation isi risipeste efectele a ceea ce ar fi trebuit sa fie arma sa secreta“ – Olly Richards, Empire.

Pe Rotten Tomatoes situatia sta ceva mai bine, astfel ca G.I. Joe: Retaliation primeste o nota de 6.5 din 10, ca urmare a postarilor criticilor care vin intr-un procentaj favorabil surprinzator de mare (69 la suta). Totusi, se fac remarcate cateva voci care comenteaza si analizeaza dincolo de filtrul preferintelor personale pur subiective, bazate pe porniri hedoniste:

“Acest film iti taie rasuflarea in toate privintele si cred ca publicul se va distra“ – Drew McWeeny, HitFix.

“Incredibil de dezarticulat si de neconvingator, devine din ce in ce mai lipsit de consistenta odata ce se indreapta spre final. Si aceasta, in ciuda secventei in care vedem cum intreaga Londra este aruncata in aer” – Devin Faraci, Badass Digest.

 Verdictul KoolHunt.ro

Primul gand care imi trece prin minte la auzul titlului G.I. Joe: Retaliation este “Pierdere de timp si de fonduri”. Se pare ca au incercat atat de mult sa ispiteasca un segment cat mai divers – si, implicit  numeros – de public, incat au dat gres plenar la capitolul reusitei cinematografice. Daca amesteci intr-o sala de cinema fanii filmelor cu arte martiale, cu cei ai filmelor cu razboinici americani si conspiratii politice, s-ar putea sa ai constiinta incarcata. Lasand gluma la o parte, G.I. Joe: Retaliation ramane un hibrid nereusit, obositor de alambicat, care nu va impresiona in mod deosebit, decat prin tehnicile computerizate si prin aparitia ravasitoare in rochie rosie a soldatoaicei cu usoare complexe freudiene, Jaye.