Nu stiu cat de de aur este epoca lui Elizabeth din film, dar sa nu faci filme degeaba sigur este de aur din cand in cand. Tacerea e de aur. Si sa stai acasa in loc sa te duci la film poate fi la fel de de aur.

Dupa aproape doua ore de Elizabeth ai sansa sa te intrebi ce oi fi vazut? Un film istoric? Come on, nu, nu se respecta adevarul istoric si oricum istoria este in plan tert. Un film de dragoste? Hellooo, unde a fost dragostea, unde au fost fiorii? O biografie? Pai nu prea mi-am dat seama nici ce e cu Elizabeth asta prea clar. O comedie? Mah, poantele celor cu care am vazut filmul si la care am ras de m-am tavalit imi spun ca are sanse sa fi fost o comedie. Un film facut de pomana? Cel mai probabil.

Un Elizabeth fara stralucire si fara Joseph Fiennes

O sa incep prin a va spune ca Elizabeth: The Golden Age este total lipsit de stralucirea primului film, Elizabeth, din 1998, pentru care rol Cate Blanchett fusese inclusiv nominalizata la Oscar. Si banuiesc ca asta nu se datoreaza doar lipsei din distributie a lui Joseph Fiennes. Desi si aceasta este o potentiala cauza. Cate Blanchett joaca bine pentru ca ea nu poate juca altfel, dar reuseste sa arate absolut sinistru. Banuiesc ca asta era si ideea rolului, dar totusi… Incep sa ma bucur sincer pentru Cate ca va juca in Indiana Jones 4. Poate rolul acela lejer ii va mai ridica un pic din aura pierduta prin Elizabeth: The Golden Age.

In rezumat, Elizabeth: The Golden Age este un film plin de dramatism lipsit de substanta sau motiv, care reuseste sa faca mare tam-tam legat de un moment istoric si sa il faca sa para usor penibil. Fazele sunt exagerate si hilare, nu reusim dupa 114 minute sa empatizam cu nici unul dintre personaje.

Filmul vrea sa ne arate ca Elisabeta saracuta era “Woman. Warrior. Queen”. Femeie sigur era, dar mai femeia-barbat si cu un mileu pe post de guler. Luptatoare fiind arata mult mai frumoasa si mai angelica, ceea ce nu stiu cat de bine dadea. Regina stim sigur ca era. O vedem si calare pe cal si cu sabia in mana, dar ne amintim totusi ca era regina.

Clive Owen e nesexy, iar de Geoffrey Rush ne fusese dor din Shakespeare in love

Ca sa si laudam pe cineva, mie una imi fusese foarte dor de Geoffrey Rush. Nu de alta dar am putea chiar inventa o tipologie de personaj cu numele lui Geoffrey Rush. Ai un personaj tip shakespearean, eventual istoric, semi intelept, semi clevetitor, tatos, hai sa il distribuim pe Geoffrey Rush. Cand joaca altceva, cum a fost in Shine, ii dam si un Oscar sa nu se supere. Ei bine, in Elizabeth: The Golden Age aterizeaza si Geoffrey Rush direct de pe platourile Elizabeth si Shakespeare in love, neschimbat si jucand la fel de bine.

In alta ordine de idei, in Elizabeth: The Golden Age aveti ocazia unica de a-l vedea pe Clive Owen cel sexy reusind sa fie mai putin sexy ca niciodata, sa arate chiar un pic goofy si sa nu transmita nici un sentiment. So much pentru aura sa de cuceritor. Se pare ca nu o are si pe aceea de pirat in sange.

Daca nu aveti ce face doua ore, va recomand sincer sa mergeti la patinoar sau la biliard. Daca totusi insistati sa vedeti Elizabeth: The Golden Age, please think again…

Nota: 4.5/10