CoolRank: 8/10

Poti sa te indragostesti de un necunoscut, de o persoana din mediul virtual pe care nu ai vazut-o niciodata? Poate un strain sa-ti dea viata peste cap intr-un asemenea mod incat sa nu-ti poti lua gandul de la el? Sa te incite cu mesaje indraznete, sa te faca sa razi dupa o zi obositoare, sa ii impartasesti gandurile tale cele mai intime la care nimeni altcineva nu are acces? Sa fantasmezi cu ochii deschisi, sa tanjesti dupa mesajele lui si sa astepti cu nerabdare acel moment din noapte in care sunteti amandoi in fata calculatoarelor pentru a da frau liber imaginatiei?

Pe scurt, despre asta este vorba in Dragoste virtuala, un roman subtire, scris sub forma unor emailuri dintre doi adulti, Emmi si Leo, ea – casatorita si fericita, el – incercand sa treaca peste o deceptie in dragoste.

Un e-flirt intamplator

Accidental, incearcand sa rezilieze un abonament la o revista, Emmi greseste adresa si emailul ei ajunge la un necunoscut, Leo Leike. Acesta ii raspunde, o informeaza de greseala, si treptat, cei doi incep sa schimbe mesaje in mod regulat. Ceea ce incepe mai mult in joaca, se transforma curand intr-o conversatie cu multe flirturi, tachinari, iar relatia se dezvolta pe parcursul a mai bine de un an, timp in care pasiunea creste direct proportional cu fascinatia fata de celalalt.

Amandoi devin dependenti de emailurile schimbate si incearca sa ghiceasca printre randuri personalitatea partenerului virtual, citind si recitind mesajele expediate/primite si dand cateodata conotatii gresite cuvintelor si interpretand eronat anumite mesaje. Ca orice relatie virtuala de durata, se vor face si greseli, se schimba si mesaje artagoase si, pentru a ramane ancorati in realitate, se vor frange si inimi.

“Oamenii sunt nevoiti sa faca tot timpul compromisuri cu propriile lor sentimente”

Desi fericita in casnicie si cu doi copii vitregi, Emmi nu spune “nu” unei posibile intalniri cu Leo. Cei doi decid sa se intalneasca la o cafenea, fara a sti cum arata celalalt, incercand sa se ghiceasca in multimea de oameni, fara insa a-si dezvalui identitatea pentru ca mai apoi sa schimbe impresii pe email.

Nu vreau sa dezvalui prea multe, oricum cartea se citeste in cateva ore, iar la multe scene si conversatii am avut un sentiment de déjà vu, tocmai pentru ca este destul de previzibila. Mi-ar fi placut ca protagonistii sa fie mai dezinhibati, mai directi, iar mesajele un pic mai provocatoare. La fel, as fi vrut sa renunte la apelativul “dumneavoastra” pe care amandoi il folosesc pana la final, pentru ca da impresia ca varsta lor este de 40-50 de ani, desi reiese ca au putin peste 30.

Cartea este potrivita pentru o zi de plaja tocmai pentru ca este destul de usoara si nu necesita prea multe atentie. Se pare ca autorul pregateste in prezent si continuarea, asa ca cine spera la un fairy-tale  mai poate trage sperante in a doua parte.

Dragoste virtuala a aparut la editura Trei si poate fi comandata direct pe site.