CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 5/10

– actori: 8/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 6.6/10

Doar Oscar Wilde era cel care sustinea ca experienta este numele pe care il dam greselilor noastre… Si Dorian Gray este o astfel de “experienta“.

Trebuie sa mentionez de la inceput faptul ca Portretul lui Dorian Gray a fost si este una dintre cartile mele preferate din tot timpurile. Si ar mai trebui mentionat si faptul ca Oscar Wilde este unul dintre scriitori pe care ii admir si citez cel mai des. Din asta reies in mod evident 2 lucruri. Primul si cel mai important este acela ca sunt deosebit de critica cu orice ecranizare a acestui roman. Al doilea este faptul ca nu as avea cum sa desfiintez total un film bazat pe aceasta carte, intrucat nu are cum sa nu imi placa per total. Mai ales atunci cand nu este vorba despre o adaptare moderna complet iesita din comun, ci despre una destul de fidela cartii.

Dorian Gray – film educativ sau o dezamagire pentru fani?

Trecand peste aceste mici comentarii introductive, va voi spune ca Dorian Gray este un film vizionabil doar in cazul in care nu va place sa cititi si nu ati lecturat in prealabil romanul lui Wilde. Cu alte cuvinte, Dorian Gray este o pelicula cu scop educativ. Va puteti face o idee cat de cat fiind spectatori ai acestei ecranizari. Problema care intervine este acuratetea si gradul de fidelitate cu care este reprodusa povestea din romanul omonim. Destul de mici ambele. Daca ati citit insa romanul Portretul lui Dorian Gray, cred sincer ca veti fi destul de dezamagiti de filmul 2009 care il ecranizeaza.

Forever young. Forever cursed.

Portretul lui Dorian Gray povesteste viziunea lui Oscar Wilde asupra pactului faustian cu diavolul. Personajul principal, Dorian Gray, este un tanar de 20 de ani de o frumusete extraordinara, care mosteneste de la unchiul sau o casa in Londra. Odata mutat la Londra, Dorian face cunostinta cu pictorul Basil Hallward. Pictorul devine repede fascinat de frumusetea lui Dorian si se hotaraste sa ii picteze portretul. Acesta devine o adevarata opera de arta, apreciata de toata societatea londoneza.

Curand, Dorian il cunoaste pe lordul Henry Wotton. Wotton este un nobil casatorit, care incearca sa il convinga pe Dorian ca singurele lucruri care merita urmarite in viata sunt placerea simturilor si frumusetea. Pas cu pas, Wotton il impinge pe Dorian catre o viata de destrabalare, moravuri usoare si chiar crima. In acest proces, Dorian, impins de Wotton face un pact cu diavolul in urma caruia el urmeaza sa nu mai imbatraneasca niciodata, in schimb portretul sau pictat de Basil fiind cel care preia ranile si ridurile. Cu anii, portretul sau nu mai poate fi aratat publicului larg, aratand mancat de vreme, batranete si de pacatele sufletului. In schimb, Dorian arata la fel de tanar si frumos, spre mirarea intregii lumi.

Horror gothic, hedonism Wildian si un film care lasa mult de dorit

Romanul lui Wilde se doreste la origine a fi un horror gothic. Gen pe care noile tehnologii ar fi putut face reale minuni. Din pacate insa, Dorian Gray este aproape orice altceva numai horror nu. Reuseste sa creeze o atmosfera apasatoare, sa ne sugereze hedonismul exagerat al personajului, dar esueaza sa ne transmita aceea atmosfera tipica romanului Wildian.

Un alt lucru pe care as vrea sa il mentionez ca bila neagra pentru pelicula Dorian Gray este gradul ridicat de explicatii oferite. Scenaristul Toby Finlay nu pastreaza realitatea cartii lui Wilde pana la perfectiune si destul de multe lucruri sunt distorsionate, simplificate, complicate sau modificate. Iar acestor modificari li se adauga un nivel mare de explicatii, astfel ca se pierde intregul mister si efect de puzzle al romanului. Wilde ne sugera doar, ne oferea un puzzle fascinant si lasa la nivelul experientei, imaginatiei si culturii noastre personale interpretarea si dezlegarea acestuia. Filmul este insa destul de evident, nu lasa ceva de descifrat si ofera uneori explicatii superficiale.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Ajungem si la bilele albe ale filmului. Colin Firth joaca rolul lordului Henry Wotton cu infinita subtilitate si precizie. Pot spune ca se apropie de un Mefisto pe care mi l-am imaginat undeva in copilarie. Colin Firth reuseste cu gratie sa ne ilustreze veleitatile unui personaj care isi traieste viata in afara moralei si care, mai ales, isi traieste viata prin Dorian. Daca ultimele sale aparitii, cum ar fi cele din A Christmas Carol, Easy Virtue, Mamma Mia! sau The Accidental Husband, nu l-au scos foarte mult in evidenta, ei bine rolul din Dorian Gray este chiar demn de celebrul actor britanic.

Ben Barnes este si el un Dorian Gray reusit. La nivel fizic, l-am considerat deosebit de potrivit pe rol. In rest, la nivelul jocului, se poate spune ca Barnes este mai afectat decat ar fi trebuit in anumite scene, dar transmite destul de mine obsesia continua, teama personajului, inclinatia hedonista pura si oscilatia intre cele 2 parti ale sufletului sau. Am citit si cronici care il critica pe Barnes, dar eu una am fost uimita de prestatia actorului, care pana acum a avut aparitii notabile doar in Stardust, The Chronicles of Narnia: Prince Caspian si Easy Virtue, rolul din Dorian Gray solicitandu-l de departe cel mai mult.

Se vede ca Ben Barnes si Colin Firth au impartit platoul de filmare si de curand pentru Easy Virtue, intre cei doi simtindu-se o foarte buna colaborare pe tot parcursul filmului. In roluri secundare apar in Dorian Gray Rebecca Hall, Emilia Fox, Rachel Hurd-Wood, Ben Chaplin si Caroline Goodall.

Despre regia Dorian Gray, nu am aceleasi cuvinte de lauda. Oliver Parker pare a fi pasionat sincer de Oscar Wilde, regizand cu cativa ani inainte si The Importance of Being Earnest. Nu pot spune insa ca am simtit aceasta apetenta cu adevarat in cursul filmului, pelicula reusind destul de dificil sa atinga un grad de complexitate comparabil cu al romanului.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca nu ati citit romanul este o idee buna sa vedeti Dorian Gray. Fiind bine jucat si avand totusi la baza o capodopera literara, filmul nu are cum sa nu va creeze o impresie puternica. Daca ati citit si, mai ales, daca ati iubit romanul lui Wilde este de preferat sa ocoliti acest efort nemotivat si nereusit.