[Titlul in limba romana: „Dom Hemingway“]

KoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8.5/10

– actori: 8.5/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 8.5/10

Nota IMDb:  6.5/10

Jude Law schimba registrul de personaje ferchezuite si rafinate, cu care ne-a obisnuit, si ni se dezvaluie intr-o ipostaza inedita, in rolul unui paria al societatii: Dom Hemingway (fara legatura cu prestigiosul autor literar american!) – expert in spargeri de seifuri, consumator de droguri, sociopat, afemeiat, bataus, tata imoral, dar cu simtul onoarei fata de membrii anturajului sau viciat.

“Good things come to those who wait”

Abia iesit din inchisoare, dupa ce ispaseste 12 ani pentru ca nu a divulgat secretele complicilor si superiorilor sai, Dom Hemingway (interpretat de Jude Law) se apuca sa recupereze tot timpul pierdut in care si-a dus viata „pe uscat”: substante interzise, femei de moravuri usoare, razbunari impotriva celor care i-au inselat increderea si alte astfel de indeletniciri. Insa, inainte de toate, cel mai mult il preocupa datoria in bani, pe care fostul lui protector, Ivan/Mr. Fontaine (interpretat de Demian Bichir), o are fata de el, pentru ca nu l-a dat in vileag.

Reunit cu bunul lui camarad, Dickie (interpretat de Richard E. Grant), pleaca in sudul Frantei, unde temutul Ivan/Fontaine detine o proprietate de vis, pe care o imparte cu superba Paolina (interpretata de Madalina Ghenea), o femeie fatala care tace si face, si care-l captiveaza pe Dom Hemingway mai mult decat este permis.

Dupa ce toata lumea incearca sa faca fata iesirilor nevrotice ale proaspatului eliberat, care racneste, ameninta, umbla in pielea goala pe proprietatea sefului si se da in spectacol cu fiecare ocazie, toata gasca se impaca si incepe petrecerea (udata si „prafuita” din plin), iar Dom Hemingway isi primeste datoria. Insa lucrurile scapa de sub control: Dom ramane fara bani, iar intreaga lui existenta pare ca porneste pe o panta descendenta abrupta.

“[…] Sugar and spice and all things nice.“

Dupa o secventa in care cheflii, intoxicati de atatea substante ilegale, plonjeaza prin aer, intr-unul din cele mai spectaculare accidente din istoria filmului – si nu cred ca sunt exaltata cand spun acest lucru! -, antieroul nostru, scapat de moarte ca prin farmec, face o fapta buna, salvand viata unei frivole participante la petrecerea care se termina intr-un chip atat de neplacut, dar realizeaza ca amanta lui Fontaine ii fura datoria recuperata si dispare fara urma.

In culmea furiei si complet falit, Dom Hemingway decide sa se intoarca la Londra pentru a face ce stie el mai bine: sa deschida un seif. Face un compromis, preluand o misiune de la fiul unui fost inamic, Lestor (Jumayn Hunter), insa lucrurile se precipita, iar el e pe cale sa ramana fara aparatul reproducator, caruia tocmai ce-i dedicase, in pregeneric, un intreg monolog in care ii canta osanale, ridicandu-l la dimensiuni mitice.

Cum lucrurile nu sunt destul de grave, Dom realizeaza ca relatia cu fiica sa este intr-un stadiu de degradare, fara prea multe sanse de redresare, si toate acestea pentru ca el si-a pus in prim plan datoriile „morale” fata de personajele funeste din lumea interlopa, carora le-a fost mereu credincios, neglijandu-si  familia si, in special, fiica, lasata in voia sortii, pe cand era inca un copil.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Filmul Dom Hemingway este un gangster tipic britanic, in care cei doi actori principali, Jude Law si Richard E. Grant fac, inca o data, dovada talentului lor, in rolurile a doi raufacatori violenti si vulgari (mai ales Hemingway), dar amuzanti si plini de farmec – genul de personaje pe care “adori sa le detesti”, desi sunt in registre diferite. Frumuselul si spilcuitul Jude Law apare intr-o ipostaza in care putini si l-ar fi imaginat dupa ce l-au vazut in Gattaca, r. Andrew Niccol (1997), sau Talentatul domn Ripley, r. Anthony Minghella (1999), insa nu are niciun moment in care nu detine control total asupra personajului sau labil, neserios, vicios, isteric, dar adorabil. Grant este exact opusul: flegmatic, tap ispasitor si tinta iesirilor necontrolate ale amicului sau, mult mai rezervat si cu capul pe umeri, un fel de figura paterna care incearca sa-l domoleasca pe explozivul Dom, dar nicidecum lipsit de stralucire.

Madalina Ghenea, topmodelul de origine romana convertit in actrita, are o aparitie scurta, cu minimum de dialog si interpretare actoriceasca, regizorul-scenarist preferand, in schimb, sa faca uz, pana la refuz, de farmecul hiperbolic al protagonistei. Shepard omagiaza frumusetea sculpturala a Madalinei intr-o secventa ce pastiseaza emblematica scena din comedia anilor ’80, „Fast Times at Ridgemont High”, r. Amy Heckerling (1982), cu o, la fel de seducatoare si senzuala Phoebe Cates, dezvaluindu-si, in ralanti, trupul proaspat iesit din piscina, in timp ce ii bantuie fantasmele erotice ale co-protagonistului ei.

Din pacate, prezenta personajului „Paolina” este redusa la postura de femeie superba care vorbeste putin, desi ar fi putut constitui un element scenaristic solid, povestea putandu-se dezvolta mult mai armonios si proportionat, plecand chiar de la prezenta, pe cat de ispititoare, pe atat de otravitoare a Paolinei.

Desi firele povestii sunt cam desirate pe alocuri, iar Richard Shepard, care semneaza si scenariul, pierde multe posibilitati narative, el compenseaza prin personaje, in general, bine conturate, printr-un dialog presarat cu replici acide, hilare, cinice, de o trivialitate nu doar justificata, dar bine plasata in context si care reuseste sa smulga hohote de ras, si prin cadre realizate cu maximum de atentie, imaginatie si profesionism regizoral.

Ce spun criticii despre Dom Hemingway?

Desi are destule puncte forte, filmul Dom Hemingway nu exceleaza la punctaj. Avem circa 55 la suta de critici favorabile pe site-ul Rotten Tomatoes pentru Dom Hemingway, unde parerile sunt impartite:

„Cu un personaj principal interpretat exceptional, un Jude Law, mai impanat si mai paros decat de obicei, face dovada celui mai bun rol din cariera.” – sustine Jordan Hoffman, Film.com

„Spre final, scabrosenia se transforma in sentimentalism, dar in acel moment este deja dificil sa-ti mai pese de ceea ce se intampla.” – Mark Kermode, Observer

Si pe Metacritic lucrurile sunt la fel de ambigue. Cu un metascore de 52 de puncte pentru Dom Hemingway, criticii nu se pot hotari daca este un film izbutit, sau o productie care face uz de artificii pentru a umple golurile.

„Filmul lui Richard Shepard, Dom Hemingway, este departe de a fi plictisitor, insa pare, mai degraba, o constructie artificiala inspirata de filmele de gen de acum doua decenii. ” – Todd McCarthy, The Hollywood Reporter

„Incoerent si frustrant, Dom Hemingway penduleaza intre naratiunea inegala si un umor dintr-o bucata. Nu este genul de film la care sa mergi cu matusa.” – Dan Jolin, Empire

Verdictul KoolHunt.ro

Schimbarea drastica de registru a lui Jude Law, prezenta unei frumuseti autohtone cu mare succes pe plan international, umorul negru si secventele originale si spectaculoase, care abunda in replici sarcastice in dulcele stil clasic englezesc sunt argumente suficiente pentru a merge si a vedea filmul Dom Hemingway, in ciuda faptului ca dureaza „cu cinci minute mai mult decat ar fi trebuit”, iar structura tramei nu impresioneaza prin claritate. Cu siguranta, neajunsurile vor fi trecute cu vederea in momentele-cheie in  care piaza rea, pe nume Dom, intra si iese din bucluc in cele mai neprevazute si hilare moduri, injurand si amenintand din toti rarunchii. Enjoy!