Home » Filme

Devil – M. Night l-a castrat pe Aghiuta!

7 December 2010 scris de 6 comentarii

CoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 4.5/10

– regie: 6/10

– actori: 6.5/10

– scenariu: 5.5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 6.6/10

Inainte de toate, sa clarific o confuzie care circula prin longline-urile de pe net, sinopsisurile trunchiate la sange, si de fapt prin mai toate materialele promotionale pentru Devil: nu M. Night Shyamalan l-a regizat. El e doar povestitorul si unul dintre producatori, si, intr-adevar, omul cu perspectiva de ansamblu, care si-a propus sa stranga laolalta trei parabole supranaturale intr-o serie de lung-metraje intitulata “The Night Chronicles”, alegand Devil ca prim episod. Intamplarea face ca, odata, pe vremuri, M. Night sa fi fost responsabil pentru niste idei, concretizate pe marele ecran sub regia lui, care au rupt gura targului in materie de noi abordari ale extralumescului.

Dupa ce ne-a electrocutat neuronii cu The Sixth Sense sau The Village, inevitabilul s-a produs: Lady in the Water – prima dezamagire. Am incercat, noi fanii, ca si studiourile care n-au renuntat sa-l crediteze, sa stergem cu buretele poticneala din sant – dar apoi au urmat altele, prea in lant ca sa fie eligibile in masa la categoria “oops”. Asadar, dupa 3 interventii jalnice in tot atatea scenarii si pe tot atatea platouri, iata-l pe M. Night intorcand foaia cu Devil, unde paseaza stafetele de scrib si de regizor. Iarasi, asteptari cat casa. Ca sambure mental, Devil marcheaza inceputul exonerarii lui Shyamalan – ca fruct cinematografic insa, esueaza.

Electricitatea, unealta Diavolului

Cand din trailer ai toate datele problemei, deja ghicesti ca ceva scartaie in produsul finit – problema fiind, desigur, ca doar dupa vreo ora de vizionare propriu-zisa intelegi cat de exhaustive au fost cele 2-3 minute ale promo-ului. In prima faza deci, scurtul mash-up de clipuri m-a intrigat: un grup de oameni, blocati intr-un lift, Diavolul insusi planand amenintator peste ei – printre ei! – si victimizandu-i in moduri cat mai variate – ceea ce, intr-o cutiuta menita pentru tranzit si-atat, e o dovada remarcabila de inventivitate din partea lui… adica a lui M. Night. Cladirea cu pricina (localizata la nr. 333, un 666 deghizat de mantuiala) este una din tagma zgarie-norilor multifunctionali, iar, in ziua cu pricina, o mana de indivizi vin cu cate-o treaba de rezolvat prin miriapodul de firme gazduite sub acest acoperis. Doar ca si Necuratul le-a dat intalnire. In casa liftului.

Ce trailer-ul nu poate cuprinde sunt detaliile de nuanta, povestile celor cinci ghinionisti si deznodamantul chinului lor colectiv – in speta, amanuntele pe care cititorul le-ar aprecia, in cantitate moderata, pe post de momeala. Insa in carligul de fata ar incapea toate – naratiunea este atat de subreda si previzibila incat as putea sa vi le pasez intr-o fraza. N-o voi face pentru ca, daca rezumatul e apa de ploaie, nici restul elementelor din film (efecte, suspans etc.) nu strang randurile cu indeajunsa forta de convingere cat sa contrabalanseze un eventual spoiler. Ca atare, tot ce trebuie sa stiti – si nu cumva sa depasiti! – este ca toate personajele sunt convocate, unele in lift, altele in cabina de paza cu privire spre lift, pentru a servi un scop, mai exact pentru a sublinia tagline-ul “Bad things happen for a reason”. Iar “clenciul”, dorit de M. Night Shyamalan destul de original cat sa legitimeze realizarea filmului: papusarul-sef care trage sforile in slujba acestui motiv este Printul Intunericului… Boo!

ATENTIE! In caz de contact cu Diavolul, aplicati remuscari

Nu va asteptati la sperieturi, pentru ca Devil nu a primit un rating PG-13 degeaba: in ciuda pretentiilor de pe IMDb, nu e horror, nici partial nici ca suma a partilor. In cel mai bun caz, este un thriller, iar cei mai blazati spectatori de-abia daca vor inghiti chiar si galusca asta. Daca atmosfera innorata, grea cu sarcini negative si sugestii sonore amenintatoare, ridica initial stacheta, voice-over-ul povestitorului regleaza imediat temperatura la loc, urmand ca, pe parcursul actiunii, degradeul sa ne surprinda neplacut, din ce in ce mai iritant. Poate ca ne-am lasat pe-o ureche, traind pe un regim prea bogat in imagini-soc, in filme colcaind de giga-calorii vizuale – dar, chiar si facand abstractie de lipsa scenelor sangeroase, Devil nu urzeste nici macar acel feeling de spaima subcutanata care ar trebui sa se macereze launtric pana la rabufnirea din actul al treilea.

Diavolul insusi este o caricatura slaba de vana, cel putin fata de alte incarnari cinematografice, si in niciun caz nu se aseamana cu acel “roaring lion” anuntat in citatul inserat, didactic, la-nceput – din Biblie, ca sa fim pusi in tema, si-anume Tema Crestina, imemoriala, rasuflata. De fapt, cred ca ce m-a deranjat mai presus de orice este izul sfatos, de povata, al filmului – se deruleaza ca o pilda cu morala, unde minciunile, inselatoria si crima sunt o apa si-un pamant, Pacate capitale toate, Diavolul e o mogaldeata semi-impotenta care bate obrazul pacatosului pana isi recunoaste vina, moment in care Binele triumfa asupra Raului. Credeam ca omul secolului 21 s-a lecuit de perspectiva-n alb si negru sau, oricum, ca un cineast de teapa lui Shyamalan a bagat de seama ca spectatorii nu apreciaza predicile popesti, nu fara un advertisment in prealabil.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Anticipand un horror, in zilele noastre, lasi nachos-ul deoparte de frica momentului cand ceva, inca inimaginabil, iti va intoarce stomacul pe dos. Insa regizorul John Erick Dowdle evita dulcea trepidatie cu totul, pastrand incidentele diavolesti in afara cadrelor sau ascunzandu-le in bezna liftului cand mai cedeaza sigurantele. Dupa primele doua decese inexplicabile, deja prinzi spilul, iar la urmatoarea palpaire de lumini nu-ti ramane decat sa ghicesti, intr-o doara, victima numarul 3, si sa plescai plictisit cu gandul la nachos. Nu ajuta cu nimic la construirea “tensiunii” ca personajele claustrate nu au timp, nici spatiu, la propriu, unde sa creasca, iar actiunile Diavolului au incarcatura emotionala a unei runde de Whack-a-Mole. De altfel, detectivul Bowden (interpretat de Chris Messina) e singurul dintre personajele principale care primeste un nume pe genericul final, restul fiind identificati ca “Mecanicul”, “Femeia tanara” etc…

…Ceea ce ar trebui sa ne focuseze atentia si empatia, numai ca Messina nu are stofa de actor necesara unui rol atat de inconsistent – altfel ar transcende tipologia politistului indarjit, traumatizat, fost alcoolic in plin proces de vindecare prin munca. New York-ezului ii mijeste parul facial in diverse stadii pe masura ce “ziua” din film se transforma-n seara si il poarta de pe strazi spre locul crimelor din cladirea “posedata” – nici o secunda nu am avut impresia ca s-ar stradui sa-si iasa din pielea smecheras-sarmanta care, intr-adevar, ii vine turnata. Restul distributiei este la fel de poate-prea-pe-partitura, astfel ca mare ne e mirarea cand cineva chiar iese din tipar: frumuselul Logan Marshall-Green (consecventul bad-boy in seriale ca “The O.C.” si “Dark Blue”) face un mini-joc de glezne care aeriseste intrucatva aerul statut al scenariului.

Ce spun criticii despre Devil?

Alaturi de scorul de 51% primit de Devil, agregatorul de critici RottenTomatoes.com trage o concluzie nefericita (dar adevarata) din evaluarea parerilor, 68 cu totul: “Devil nu stoarce decat cateva spaime low-budget din premisa teribil de promitatoare”. Pe MetaCritic.com, procentajul de recenzii pozitive despre Devil este de doar 44%. Marile voci din industria carcotasilor cinefili se aliniaza la acelasi bilant final: James Berardinelli de la ReelViews ii da o stea si jumatate din cinci, spunand, printre altele, ca Hitchcock ar fi facut o treaba mai buna, mai tensionata si mai periculoasa pentru cadriaci, din acelasi material. De asemenea, el recunoaste ca cel mai mare defect al filmului e “folosirea lui Ramirez [jucat de Jacob Vargas] pe post de cor grecesc. […] Personajul este o carja a scenaristului. Cand cineastii vor sa dezvaluie ceva despre intamplarile supranaturale din lift, hop si Ramirez cu cate-o contributie”.

Dennis Harvey, de la Variety.com, este mai tolerant, aratand ca “In mare parte, Devil se misca prea eficient, scurt si la obiect, ca sa fie prostesc”. Adam Markovitz de la Entertainment Weekly pune accent pe aspectul de mister politist al filmului, descriindu-l ca pe un “thriller supranatural de buzunar, care se prezinta oarecum ca ‘Ten Little Indians’ al lui Agatha Christie, reformulat de un profesor dereglat de la Scoala de Duminica”. Iar Scott Tobias, de la The A.V. Club, il invinuieste pe Shyamalan pentru ca a depasit o limita (a bunei cuviinte? nu stim, nu specifica) odata cu integrarea “componentei spirituale”, “cvasi-religioase, care insulta credinciosii si necredinciosii deopotriva” (eu fac parte din cea de-a doua categorie, si nu ma simt insultata, cat inselata).

Verdictul KoolHunt.ro

Nick Pinkerton, de la LA Weekly, il ia pe Devil in colimator, palmuindu-l cu aprecieri ca “rebut” si “isprava de-o ilogicitate narativa demna de tot rasul”. Desigur, replici de tipul “painea cade mereu cu fata unsa in jos cand Diavolul e-n preajma”, rostite cu seriozitate, par rupte dintr-o comedie natanga – insa, chiar si cu scenariul defectuos, chiar si cu personajele-tip, chiar si cu efectele de categorie B, Devil va deservi fara indoiala o buna bucata de populatie care nu e pregatita sa renunte la povestile de-adormit copiii. Hazardandu-ma la un pronostic, o majoritate covarsitoare de spectatori romani va imbratisa implicatia religioasa a filmului, fara a tine cont ca, de fapt, Diavolul intervine cand lumea e cu susul in jos, si El e responsabil pentru indreptarea (marsaviilor) ei – Dumnezeu e, in mod batator la ochi, absent din poveste.

Desigur, cand privim in jur prin lentilele roz-bonbon croite conform Legii Talionului, nuante de acest gen ne scapa. Dar, desi e mai usor sa traim cu siguranta unor adevaruri absolute (Binele invinge Raul, dupa fapta si rasplata, etc.), filmele care le afirma sunt absolut plictisitoare. Asadar, va informez ca trilogia “The Night Chronicles” va continua in 2012 cu Reincarnate – si ca eu nu ma voi numara printre spectatori nici daca viitorul omenirii depinde de asta!

6 comentarii »

  • movieaddicted said:

    mie mi-a placut. si sunt mare amatoare de filme horror [si thriller, fie]

  • LeeLoo said:

    N-a fost un film prost, dar intr-adevar prea exagerat de moralizator. Si orice pacate ai avea, daca te caiesti esti iertat instantaneu? Chiar asa? Sa nu mai zic de personajul latino, singurul credincios de pe acolo…

  • lucianB said:

    nu l-am vazut dar imi plac subiectele abordate de Shyamalan, chiar daca aici e doar scenarist.

  • Ovidiu said:

    nu e un film rau dar nici bun n-as putea spune ca e. e ok, iti cam da in cap cu morala, si e un pic inprevizibil. l-am vazut la cinema unde experienta cinematica este mai profunda dar nu il recomand de vazut acasa.

  • filme noi said:

    Poate un pic previzibil, dar tot m-a tinut in suspans…

  • Prometheus – Ridley Scott revine in forta in domeniul SF | KoolHunt.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti said:

    […] Alti actori sunt Guy Pearce (Memento, The King’s Speech, Iron Man 3), Idris Elba (Thor, Ghost Rider 2), Rafe Spall (Hot Fuzz, Anonymous) si Logan Marshall-Green (Devil). […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*