CoolRank: 8/10

Sprea marea mea rusine, m-am apucat sa o citesc pe Rodica Ojog-Brasoveanu abia anul acesta. Si probabil ca nici acum nu as fi facut-o daca nu as fi participat la o discutie despre carti, in care mai toata lumea avea numai cuvinte de lauda despre cartile celebrei noastre scriitoare si minunatul sau personaj, Melania Lupu.

Sa fiu corecta, nu am participat, mai mult am asistat si am inregistrat tot ce se spunea si am starnit oroare cand, rugata fiind sa imi dau cu parerea, m-am fastacit si am spus ca nu prea ii citesc pe romani. Moment in care interlocutorii mei au amutit pentru o secunda, pentru ca imediat sa vorbeasca unii peste altii, sa gesticuleze, iar cireasa de pe tort a fost atunci cand taximetristul s-a intors catre noi (tot episodul se intampla seara, intr-un taxi) si a spus: “Domnisoara, dar este vorba de Rodica Ojog-Brasoveanu! Si eu i-am citit cartile!”. Adica, in traducere libera, degeaba vorbisem mai devreme despre tot felul de autori si premii literare, daca eram atat de marginita inca sa o bag in aceeasi oala cu toti ceilalti, fara sa ma obosesc sa ii citesc macar o carte.

Inutil sa mai spun ca mandria mea de cititoare impatimita nu si-a revenit, dovada ca imi amintesc si acum cuvintele distinsului domn si scriu aceasta recenzie intr-o incercare (probabil inutila) de a-mi reabilita reputatia.

Seria Melania Lupu ar trebui sa fie lectura obligatorie in scoli

Urmarea imediata a fost ca mi-am cumparat tot ce am gasit sub semnatura sus-numitei, si asta cu oarecare dificultate, pentru ca tirajele multor carti sunt terminate. Iar cele pe care nu le-am gasit nici macar la anticariate, m-am multumit sa le descarc de pe internet.

Doua saptamani mai tarziu si la finalul seriei Melania Lupu, ma declar vinovata: toata lumea a avut dreptate. Cu siguranta ca daca stiam ce pierd nu as fi lasat sa imi scape o asemenea lectura, iar daca scriitoarea ar fi avut norocul sa se nasca altundeva decat in Romania probabil ca ar fi devenit la fel de celebra ca Agatha Christie.

Si acum, sa dau cateva amanunte si despre carte, desi as fi  surprinsa sa mai existe cineva care sa nu stie despre ce este vorba.

Cianura pentru un suras deschide seria de 6 romane care o au ca protagonista pe celebra Melania Lupu.

Pentru inceput, ni se prezinta locatarii unui imobil din Bucuresti si micile tensiuni haioase care apar intre ei, inevitabile, de altfel, cand esti silit sa folosesti bucataria si baia la comun. La prima vedere, fiecare respecta intimitatea celorlalti, dar din cand in cand mai apar si neintelegeri, care le mai condimenteaza viata.

Dintre toti, personajul cel mai pitoresc este Melania Lupu, vaduva unui colonel, care locuieste cu motanul Mirciulica intr-unul dintre apartamente. In ochii vecinilor, Melania nu este altceva decat o batrana senila cu obiceiurile unui copil, care vorbeste cu motanul, ii citeste povesti, si se rasfata in fiecare zi cu dulciuri. La sfarsitul cartii insa, si de-a lungul celorlalte romane care ii urmeaza in serie, cititorul descopera o Melanie inteligenta, abila, descurcareata, care alege sa joace rolul de ingenua tocmai pentru a lua prin surpindere pe toata lumea, inclusiv pe oamenii legii.

Cine este Melania Lupu?

Inainte de a ajunge sa cunoastem toate fatetele personalitatii Melaniei, intram in subiect odata cu spargerea unei conducte de apa din imobil, fapt ce duce la descoperirea a doua tablouri valoroase: un Goya si un Rembrandt. Cu totii se pun de acord sa pastreze secretul fata de autoritati si sa le valorifice peste granita. In asteptarea unui cumparator din Amsterdam, prieten de-al Melaniei, locatarii devin circumspecti si decid sa pazeasca impreuna valoaroasa comoara. Unul cate unul insa, personajele noastre incep sa iasa din poveste si mor pe rand, in conditii care-i fac pe cei ramasi in viata sa se suspecteze reciproc.

Mai mult nu vreau sa dezvalui, tocmai pentru ca este un roman polistit, precizez doar ca deliciul cartii o constituie infruntarea dintre maiorul Cristescu si candida Melania. Si daca la inceput maiorul era tentat sa o caracterizeze si el drept o batrana copilaroasa si inofensiva, treptat isi da seama ca are in fata un adversar veritabil care il pune de multe ori pe piste gresite si ii anticipeaza de fiecare data miscarile, ca un jucator de sah. Aceasta este doar prima intalnire, dar, spre stupoarea maiorului, restul seriei ii rezerva si alte surprize din partea Melaniei.

Nu stiu daca romanele Rodicai Ojog-Brasoveanu au fost ecranizate, nu am gasit nicio informatie pe internet, dar am tot incercat sa imi imaginez ce actrita ar putea sa o joace pe Melania. De pe la noi, nu imi vine nimeni in minte, ma gandesc mai degraba la cineva de la Hollywood. Poate Betty White? Ma mai gandesc si revin cu un raspuns intr-o noua recenzie a unei carti de Rodica Ojog-Brasoveanu. M-a acaparat de tot, de ce sa nu recunosc?!

Cianura pentru un suras a aparut la editura Nemira si o puteti comanda direct pe site.