[Titlu in limba romana: Domnisoare de onoare]

CoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 10/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 7/10

Ce ti-e si cu prejudecatile astea… incerc din principiu sa aleg filme care imi aduc vreun castig, nu care ma ajuta sa pierd bucati din viata mea si pe care nu le pot obtine inapoi. Asa ca la trailerul Bridesmaids ma gandeam “ok, alt film pe care nu o sa il vad si caruia nici nu o sa-i simt lipsa” (da, cam stiu ca fac asta, si la OneDay la fel). Dar dupa ce am tot auzit de el, si mai ales, cand am vazut si ca Chris O’Dowd (The IT Crowd, anyone?) are si el un rol acolo, am zis sa ies un pic din zona de confort si sa vad filmul. Nu am regretat.

At first, I did not know it was your diary. I thought it was a very sad, handwritten book.

Avand in vedere ca subiectul este extrem de comun – cum influenteaza organizarea unei nunti viata celor implicati mai mult sau mai putin in ea – abordarea à la Saturday Night Live a scenariului nu a facut per total decat bine. Desi contrar asteptarilor, Bridezilla intarzie sa isi faca aparitia, subiectul e centrat pe domnisoara de onoare a acesteia (bridesmaid…zilla?), Annie Walker (Kristen Wiig). Dupa ce e rugata sa isi indeplineasca rolul cuvenit in nunta celei mai bune prietene a ei, ramasa aceeasi inca din copilarie, Lillian (Maya Rudolph), toate par sa faca implozie in viata ei. Chiar inainte de petrecerea oficiala in care se anunta nunta, mama ei ii spune ca trebuie sa se bucure ca a ajuns in ultimul hal, pentru ca de acum orice s-ar intampla e de bine. Apoi cunoaste toate domnisoarele de onoare – verisoara miresei, Rita (Wendi McLendon-Covey), mama a trei baieti care are povesti socante despre ce pot face; sora mirelui, Megan (Melissa McCarthy) – o femeie rubiconda, plina de viata si… pur si simplu ciudata; Becca (Ellie Kemper) o colega de serviciu a miresei, proaspat casatorita si mental apropiata de o varsta pre-adolecentina; si, le clou de la fête, Helen (Rose Byrne), sotia sefului mirelui, care emana gratie si distinctie prin toti porii (un pic cam prea mult, totusi).

Si de aici, toate sunt aproape in cadere libera – va las sa descoperiti singuri problemele pe care le are Annie cu politia, la locul de munca, apoi cu unul din cei mai ciudati si nesimtiti colegi de apartament posibili (jucat cu lejeritate de Matt Lucas – cu umor fix ca in Little Britain), cu autoritatile aeriene, cu al ei fuck-buddy cu extra-topping de “nemernic”, si intr-un final, chiar cu prietena ei cea mai buna, mireasa. Oare exista solutii? Chiar avea dreptate mama ei? Singura cale e cea ascendenta? Sau dimpotriva, toate vor converge intr-un final dezastruos?

Evident, e film american, deci nu are rost sa asteptati sange pe pereti si atmosfera sumbra.

You are like the Maid of Dishonor

Comedie si totusi nu numai… cred ca sintagma “de toate pentru toti” a devenit un loc comun, si in cazul de fata nici nu se aplica. Nu am ras non-stop aici (nici la Carnage, din pacate) dar exista un echilibru intre momentele improvizate à la SNL, cele tipic americane dintr-o poveste de dragoste esuata, si cu cele de tipul “astazi am invatat ca…. si ca…”. Sunt secvente care compenseaza si (unele) faze enervante si cumva la limita suportabilitatii, si numai nitelus trase de par fata de viata reala. Daca sunteti fani SNL si Little Britain, va veti simti foarte in largul vostru la acest film. Unii numesc Bridesmaids versiunea feminina a lui Hangover, si tind sa fiu de acord – cu mentiunea ca acesta din urma e mai liniar pentru ca… poate (sic!), relatiile gestionate din punctul de vedere al unei femei nepermitand o chiar atat de mare asemanare intre filme. Dar comparatia e buna.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Actorii… cam ca si coloratura unui alai de nunta, variaza mult in registre si stil de personaje abordate. Si cumva functioneaza. Despre Kristen Wiig nu am neaparat o parere puternica, dar e o prezenta notabila si solida in film, si o foarte buna alegere ca protagonista. O stiu mai ales pentru aparitiile in SNL si probabil ca ii e greu sa gaseasca roluri care sa ii puna in valoare talentul nu chiar mainstream. O nota deosebita o da Melissa McCarthy, pe care o stiu din Gilmore Girls, cu unul din cele mai amuzante personaje ale filmului, eu personal neputand sa urmaresc vreo secventa cu ea fara sa rad. Bridesmaids mi se pare mai mult un proiect de echipa, actorii fiind fiecare o piesa din mozaic si carora nu ai putea sa le gasesti chiar atat de mult de spus in mod individual. Dar nu imi mai pot imagina scenariul jucat de altii. Evident ca am fost incantata de tipul din IT Crowd, cu pelicula insuficienta la activ dupa parerea mea.

Toti membrii echipei au facut improvizatie impreuna vreme de doua saptamani inainte sa se inceapa lucrul efectiv la film si unele din acele momente au fost pastrate in film. Se vede – si chiar foarte bine. Regizor e Paul Feig, aflat la primul lung-metraj dupa mai multe seriale TV de succes la care a lucrat (The Office, Mad Men, 30 Rock) si parca se simte cumva o anumita temporizare episodica a filmului. Dar nuantat si de implicarea lui Judd Apatow ca producator (ca si in Get him to the Greek, Pineapple Express, Funny People), lucrurile, per total, functioneaza.

Ce spun criticii despre Bridesmaids?

Certificat ca 90% proaspat pe tomatometru din 226 de review-uri, Bridesmaids a fost placut de 76% din cei 84759 de utilizatori care si-au exprimat parerea pe rottentomatoes.com. Destul de bine, nu? Iar metascorul e de 75/100, din nou, Bridesmaids fiind clasat cu o nota foarte apropiata celei de pe IMDb de utilizatorii sitului: 7.2

Criticile in general sunt foarte favorabile (nu vi se pare o fraza ciudata asta, critica… favorabila?), printre “pacatele infierate” numarandu-se potentialul mare in mai multe directii, dar ne-exploatat decat in putine, si nu chiar stralucit (James Berardinelli), si insistenta pe anumite secvente clar neamuzante (Mary Elizabeth Williams, Salon) – la care as zice “de gustibus”.

Verdictul KoolHunt.ro

Da! da! da! Recomandat cu tarie celor cu stomacul un pic mai exersat la momente de comedie pur fizica si de situatie, fratiorul… sau mai bine zis surioara filmului Hangover merita cel putin o vizionare. Dar pregatiti-va din timp provizii de rontait, pentru ca pragul de 2 ore e depasit. Sa imi spuneti daca a meritat!