Home » Acum la cinema, cinema, Filme

Attenberg – un pic pe langa viata

20 May 2012 scris de Niciun comentariu

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 6/10

– actori: 8/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 6.1/10

Regie: Athina Rachel Tsangari An: 2010
Actori: Ariane Labed, Giorgos Lanthimos, Vangelis Mourikis Genul: drama

 

Si am vazut si Attenberg – care e de fapt numele gresit pe care il da unul din personaje lui Sir David Attenborough, numele britanic echivalent cu 50 de ani de filme documentare privind stiintele naturii. Constituind filmul trimis la Oscaruri in 2012 de Grecia, nu a ajuns pe “lista scurta” de nominalizari, fiind apreciat in schimb mai mult in America de Sud si Europa.

Oui mais moi, je vais seule par les rues, l’âme en peine.

Marina (Ariane Labed) e o tanara cam “salbatica”, crescuta in mare doar de tatal sau, Spyros (Vangelis Mourikis) care e bolnav si in stadiu terminal al cancerului. Lucrand la aceeasi fabrica la care e si tatal sau, are o singura prietena, Bella (Evangelia Randou), care constituie un fel de reper social si cu care are interactiuni cat se poate de ciudate. De exemplu, in fiecare zi executa in tacere un ritual de mers/dans pe cat de desprins din realitatea plina de ziduri si cosuri fumegande, pe atat de lipsit de semnificatii pentru privitori. Pasionata de documentarele lui Sir David Attenborough, abordeaza cam tot ce are in jur la fel de curioasa si detasata – si cand i se cere sa faca pe “soferul” pentru un inginer nou sosit la fabrica (Giorgos Lanthimos), in timp ajunge sa exploreze cu el viata sexuala, cam la fel de aleator ca si personajul ei preferat care se apropie (sa zicem) de babuini. Avand in vedere ca moartea tatalui ei e iminenta, acesta ii zice ca “trebuie sa invete sa traiasca si cu alti oameni” si atunci abordarea ei pare un pic mai de inteles.

We built an industrial colony on sheep-pens.

Da, aveam nevoie de un mic ghiont inspre partea mai absurda a realitatii… cand am auzit ca e vorba de moarte, doua prietene care se “exploreaza” reciproc (una din imaginile filmului care arata limbile lor atingandu-se a fost interzis de Facebook) sau mai degraba una e curioasa si cealalta… n-are nimic impotriva, am zis ca “hei, de ce nu?”. Dar, desi am apreciat atmosfera extrem de reala si totusi pregnant strabatuta de un fior de absurd, in niciun moment de fals, filmul a esuat in incercarea de a ma ancora mai tare in propriile idei. Una din replicile pe care le-am savurat in film (si, avand in vedere limba in care se desfasoara, greu de gasit spre redare) e zisa de muribundul Spyros care condamna saltul tehnologic facut intre civilizatia pastorala si industrializarea extrema a prezentului si cumva se bucura ca paraseste rugina care ii inconjoara.

Disparate – si poate si de aceea filmul nu constituie un intreg inchegat – sunt ideile de decorticare a umanului si analiza la nivelul emotiilor de baza, de ruina a prezentului, sau rutina creativa prin care vrei sa evadezi dintre betoane. Ca sa ma intorc la titlu, Marina e umana… dar mai stangace, ii intelegem momentul dificil si pregatirea in detaliu a incinerarii tatalui sau, totusi in momentul in care trairile elementare sunt abordate de aceasta ca obiect de studiu tinut cu penseta, ne vine mai greu sa relationam. In tot acest haos cotidian, o deosebita tandrete se desprinde din relatia cu tatal sau, cu care impartaseste deopotriva discutii filosofice si jocuri imitand pasari si fauna urmarita cu atat interes la televizor.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Cei 4 actori in jurul carora se invarte in principal actiunea sunt fiecare figuri interesante, chiar exotice de-a dreptul – poate si pentru ca nu i-am mai vazut in altceva (cam cum s-a intamplat si cu iranienii din A Separation).

Ariane Labed se afla la primul rol in film, studiile de 10 ani in dans si infiintarea unei companii de teatru (Vasistas), in ale carei productii a jucat conferindu-i suficienta pregatire pentru castigarea premiilor de Cea mai buna actrita la festivalul de la Venetia in 2010 si la cel din Angers, Premier Plans, in acelasi an – pentru rolul Marinei.

De remarcat este si actorul care joaca rolul tatalui, Vangelis Mourikis (nume rezonant), si el castigator de premii in cadrul festivalului din Tesalonic si cu activitate bogata si in Australia,  din care s-a intors pe meleagurile natale.

Regizoarea pare un om cu studii complete (literatura, regie, interpretare) si foarte activa artistic: a pus bazele unui festival de scurt metraj in Texas, cu o viata de 10 ani (pana in 2007), a colaborat la pregatirea Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004, si a infiintat o casa de productie cu care a produs cel putin 3 filme regizate de Lanthimos (printre care si Dogtooth). Nu pot sa spun decat ca sunt cel putin incitata de experienta asta si am sa imi caut curajul sa urmaresc si alte filme ale regizoarei, care, desi premiata si apreciata pe plan destul de larg, prin Attenberg nu a picat tocmai pe zona mea de intelegere (ca cea de confort e deschisa la provocari, e una din caile spre evolutie).

Ce spun criticii despre Attenberg?

73 de puncte din 100 obtinute de la 13 pareri pe Metacritic nu e rau pentru Attenberg. Cei 4 utilizatori care au ales sa se exprime ii dau o nota de trecere, cinciul mediocru, aratand ca n-a fost pe gustul lor (si ca a ajuns destul de putin la public). Proportia aproape ca se pastreaza si in cazul tomatometrului, cu 80% prospetime pentru Attenberg, dar cu un mediu 6.8/10 din 35 de critici. In schimb publicul a fost cam la fel impartit, din cei 1632 filmul placand la 52% din ei (media de 3.2/5).

Sunt, printre vocile critice, si cei care zic ca filmul e prea ciudat pentru propriul bine (David Nusair, Reel Films) sau ca e neconvingator si nu ne antreneaza total in niciun moment. Dar majoritatea apreciaza prospetimea temei grecesti, abordarea minimalista si vulnerabilitatea fina exprimata de Ariane.

Verdictul KoolHunt.ro

Cand sunteti cu chef de atmosfere care nu se lasa usor ghicite, cu personaje la marginea realului, dar care nu se desprind de un potential tangibil, incercati experienta Attenberg. Toti ceilalti, lasati orice asteptari si duceti-va la un mall.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*