Home » Filme

Another Earth – un guilt trip interplanetar

27 November 2011 scris de 2 comentarii

CoolRank: 7.5/10

– atmosfera & entertainment: 7.5/10

– regie: 7/10

– actori: 7.5/10

– scenariu: 6.5/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 7.1/10

Regie: Mike Cahill An: 2011
Actori: Brit Marling, William Mapother, Matthew-Lee Erlbach Genul: drama

 

Castigator la Sundance al premiului Alfred P. Sloan Feature Film Prize – si al premiului special acordat de juriu, in treacat fie spus caci asta nu-mi ajuta teoria – Another Earth doar se joaca de-a stiinta, ca un copil in groapa cu nisip care se joaca de-a arhitectura. Cu alte cuvinte, cealalta Planeta Albastra nu dicteaza tonul, la fel cum planeta Melancholia nu lipeste eticheta de SF filmului cu acelasi nume al lui Lars von Trier. Ca si acela, doar ca mai putin pe val si pe buzele industriei, filmul indie scris si regizat de Mike Cahill (co-scenarist cu actrita principala, Brit Marling) este o drama get-beget, care-si flexeaza muschiul metaforei pe un aparat stiintifico-fantastic. Ce-ar fi daca un alt Pamant s-ar fi dezvoltat in paralel cu al nostru, ce-ar fi daca ti-ai putea intalni omologul de-acolo, oare te-ai recunoaste in deciziile lui?

Keep your mind clear, and that’s it, you will have peace of mind.

Filmul debutantului Cahill (cu doar un alt film, un documentar, la activ, se califica la titlul de nou-venit) isi intuneca ecranul acolo unde scenariul SF-ului cu acelasi subiect ar porni la drum cu un Fade in. Pana la genericul de final, Pamantul Doi ramane in fundal, ca o carja, o potentiala vesta de salvare, altfel spus, concretizarea unei himere umane. Caci care dintre noi nu viseaza la o realitate alternativa, unde greselile poate ca n-au fost comise si tragediile poate c-au fost evitate?

Mai nou, dramele indie sunt – tematic, la fel ca-ntotdeauna, doar ca auto-propulsate in prim-planul peisajului independent de cate-un artificiu bizar. Tocmai ce-am vazut The Future, cel mai recent efort al lui Miranda July, un exemplu bun si en vogue al noului tip de cineast independent all-purpose – in film, pe care il recomand doar iubitorului de indie atmosferic, naratorul este o pisica, protagonistul opreste timpul si poarta discutii cu Luna, iar iubita lui, de curand fosta, e urmarita in noul camin de un tricou tarator. Bogat in artificii deci, The Future functioneaza doar ca vitrina pentru ele, prabusindu-se la o scrutare mai in profunzime.

Bizareriile lui Another Earth pastreaza in schimb tonul si aparenta realismului, Cahill nefiind dispus sa isi perverteasca subiectul cu brizbrizuri de dragul pretiozitatii. Pamantul Doi planeaza, in imagini celeste superb incadrate, deasupra unei povesti de mica anvergura, despre remuscari si repercursiuni. Rhoda (Brit Marling), o liceana fascinata de spatiu si proaspat acceptata la cursul de astrofizica al MIT, conducea beata, dupa o petrecere, si lovea o masina oprita regulamentar la o trecere de pietoni. Tocmai anuntasera la radio descoperirea celui de-al doilea Pamant, iar Rhoda fixa punctul albastru cu privirea in loc sa fie atenta la drum. Dupa o incarcerare de patru ani, Rhoda este eliberata si se hotaraste sa-i ceara iertare singurului supravietuitor al accidentului cauzat de ea, John (William Mapother), care in acea noapte si-a pierdut sotia insarcinata si fiul. Insa, batandu-i la usa, isi pierde curajul si, in loc de scuze, isi ofera serviciile ca menajera.

It’s the perfect scenario for mutually assured destruction.

Cei doi nefericiti, reuniti de un destin ironic, se amagesc cu o serie de intalniri saptamanale – o stare de purgatoriu, intermediara, de tatonare a unui posibil inceput, in care Rhoda aproape ca-si gusta gratierea chiar fara a-si marturisi vina, iar John aproape ca revine la viata dupa ani de amnezie prin alcoolizare asidua. Insa lucrurile se precipita – in masura in care un film de acest gen, interiorizat, se poate grabi spre o culme – cand Rhoda castiga un bilet catre Pamantul Doi, o portita spre necunoscut la care tanjeste, ca la un cartonas Get out of jail free, adica eliberata din ghearele trecutului cu degetele lui acuzatoare.

Intr-unul din momentele acelea de suspendare a memoriei-albatros, Rhoda ii spune lui John o poveste, despre un astronaut care, singur in Spatiu si impulsionat de frica nebuniei, se indragosteste – de un sunet inexplicabil, interminabil si exasperant – si “he spends the remainder of his time sailing through space in total bliss, in peace.” Noi intelegem ca tanara cauta aceeasi liniste, chiar daca in prezenta lui John, singurul “suvenir” al noptii fatidice – totusi, mai degraba ar evada decat sa perpetueze minciuna (sau omisiunea) care i-a adus lui John alinare, dar care totodata o face, din nou, vinovata fata de el. Pamantul Doi este astfel o prezenta alegorica, doar o alta incarnare a realitatii virtuale, a calatoriei inapoi in timp, sau a atator alte mecanisme fanteziste propuse de cinema ca variatiuni la mult-ravnita tabula rasa. Este o salvare la care Rhoda nu se simte insa indreptatita – deci, o alta modalitate de a reafirma martiriul asumat al fetei.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Cand isi da in sfarsit cartile pe fata, cerandu-i lui John sa o accepte sau sa o lase, nu ne intrebam care decizie ar face-o fericita, pentru ca nu asta e forta motoare a personajului, ci sacrificiul de sine – de la prima gura de aer luata in afara zidurilor inchisorii, simtitm ca ea se dedica trup si suflet ispasirii. Actrita si co-scenarista Brit Marling – care a ales de timpuriu sa si scrie, ca sa intre in pielea propriilor personaje decat sa-si lase rodajul pe mana Hollywood-ului sau sa intre pe banda rulanta de B-movies – umple multe din golurile la nivel de dialog cu expresii pierdute, meditative, mereu umbrite de vina. Cand in sfarsit ii scapa un mic chicot, tresarim, dar nu indraznim sa speram a-l auzi din nou… cel putin, nu pe lumea asta.

Marling si Cahill sunt parteneri, in arta si in viata, de cand ea a aparut la o proiectie a unui scurt-metraj studentesc co-regizat de el si Zal Batmanglij – ulterior, tanara a renuntat la o cariera in domeniul financiar, pentru care studiase la Georgetown, iesind sefa de promotie cu toate usile deschise in fata ei, inclusiv una aurita, la Goldman Sachs, pe care a refuzat sa intre. Se alatura astfel actritelor cu diploma, si creier aferent, talent si coloana vertebrala. Din scaunul regizoral, Cahill stie sa ii puna in valoare frumusetea eterica, blonda, ancorata in sprancene intense care-i tradeaza firul gandirii. Imbracata in salopeta femeii de serviciu, adusa de spate si cu gluga trasa peste coama impletita, Rhoda pare ca trage in continuare dupa ea catusele si lanturile inchisorii. Doar rareori se scutura de ele, cand se lasa purtata deasupra statu-quo-ului: atunci, plutind deasupra ei si a unor imagini reci, albastrui, franturi din off (dezbaterile momentului despre consecintele noii aparitii din cer asupra omenirii) se reflecta in ochii ei si le intelegem vraja – doar atunci citim in ei fascinatia omului de stiinta, dar si a condamnatului care indrazneste sa viseze.

Filmarile s-au derulat in Conneticut, orasul de bastina al regizorului, unde el si Marling au fost gazduiti si hraniti de mama lui Cahill – pe un buget-siret, spre inexistent, asadar, productia lui Another Earth s-a derulat inventiv, din hartop in hartop, fiecare dintre ele devenind o povestioara hazlie pentru interviuri ulterioare. De exemplu, cand l-au anuntat pe William Mapother ca nu au cu ce sa-l plateasca pentru rolul lui John, el a raspuns: “That’s cool.” Actorul aducea distributiei un nume cu ceva mai multa greutate – filmografia lui include aparitii memorabile in productii-cult ca serialul Lost si lung-metrajul In the Bedroom – si rolului o tristete si o fragilitate induiosatoare.

Stilul filmarii lui Cahill oglindeste tehnicile cineastilor indie, inarmati cu un camcorder fara trepied si o atentie covarsitoare fata de incadratura si canale alternative de-a atrage atentia. Foloseste filtre de culoare pentru inzestrarea imaginii cu o expresivitate egala cu a personajelor, zoom-uri mai mult sau mai putin bruste, tot in functie de ele, si un soundtrack hipnotic, minimalist, electronic sau clasic. Dar cele mai eficace sunt peisajele lui Cahill, dominate de prezenta Pamantului Doi – ele adauga o perspectiva dumnezeiasca, o distantare binevenita fata de framantarile celor doua suflete care scormonesc dupa izbavire pe Pamantul lor.

Ce spun criticii despre Another Earth?

Adunand un punctaj de 63% pe Rotten Tomatoes, Another Earth e fresh, dar la limita – a avut insa o lansare limitata la cinematografele cu tipic indie, urmand ca abia poimaine (29 noiembrie) sa iasa pe DVD si sa aterizeze in fata mai multor ochi de critici. Majoritatea celor care se declara nemultumiti deplang implauzibilitatea elementului SF – “What about gravity?” intreaba deoncertat Michael O’Sullivan de la Washington Post – in timp ce altii, ca Ty Burr de la Boston Globe, observa, corect, ca “aceasta poveste mocnita despre izbavire, iertare si universuri paralele este, mai mult decat orice altceva, o alegorie – o lucrare poetica mai degraba decat una stiintifica”.

Agregatorul Metacritic urca usor termometrul lui Another Earth la 66%, dand insa cuvantul la doar 32 de cronicari. Oricum, vocea lui Rogert Ebert le ineaca pe toate celelalte atunci cand compara acest film cu Solaris al lui Tarkovsky – ele sunt, conform criticului de la Chicago Sun-Times, pe picior de egalitate in ceea ce priveste rotitele pe care le urnesc in mintile spectatorilor. Another Earth este o “explorare meditativa despre infinitele drumuri posibile pe care le poate insuma viata unui om […] In viata, surfam pe valul sansei”.

Verdictul KoolHunt.ro

O recomandare fara rezerve – rostita, atentie!, de un fan al filmelor indie, deci lente si axate pe tumultul interior si evolutia personajelor. Dar frumusetea lui Another Earth, la nivel de imagine, coloana sonora, personaje si poveste, anuleaza tot ce-am crede plicticos sau pretentios la acest gen de filme. Atunci cand John, fost compozitor care de patru ani si-a perfectat identitatea de betiv inchis in casa, se aduna de dragul lui Rhoda, si, cu o serenada la fierastrau, o trimite pe culmile reveriei – momentul iti taie respiratia. Puterea scenei, ca si a altora la fel de bine punctate si executate, face dovada unei maini regizorale ferme, competente la crearea conexiunii cu publicul, si care ne merita atentia inca de pe-acum.

2 comentarii »

  • Michelle said:

    Ti-a placut scena muzicala a vazut într-un alt Pamant? Puteti asculta muzica de la el pe site-ul web http://www.scottmunsonmusic.com/news/music-in-film-another-earth-soundtrack/ compozitorului

  • Mihai said:

    Filmul asta il asteptam foarte mult iar cand l-am vazut m-a dezamagit. Nu pentru ca sefeul e pe planul secund, fiind doar un element ce sprijina plot-ul. Nu, pur si simplu mi s-a parut subtire ca si scenariu. In primul rand, stiinta din spatele filmului e de toata jena; puteau si ei macar sa angajeze un consultant care sa-i ajute sa integreze mai bine aparitia planetei duplicat in film.

    Alt lucru jenant este disonanta cognitiva ce reiese din actiunile tipei. Avem o tipa inteligenta (nu orice neica-nimeni intra la MIT), care cauta ispasire/peace of mind si din asta se ajunge la.. anumite lucruri nu doar out-of-character, dar care ii mai si complica existenta. Filmul nu s-a vrut a fi sefeu, inteleg, dar da chix si ca studiu de caracter din punctul meu de vedere.

    O alta chestie ce mi-a ramas in minte: ori nu am inteles eu bine, ori logic fail din partea scenaristului: la inceputul filmului spuneau ca tipa a fost acceptata la MIT. Mai tarziu in film au spus ca dosarul e clasificat pentru ca atunci cand a comis infractiunea era minora. What gives?

    La plusuri trec faptul ca e un film frumos de privit. Regia si montajul mi-au placut. Per total insa, personal nu stiu daca i-as fi acordat mai multe de un 6.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*