[Titlu in limba engleza: Pregateste-te, ca vine!]

CoolRank: 5.5/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 5/10

– actori: 6/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 5.3/10

Cateodata chiar cred ca mai marii de la Hollywood vor sa scoata bani din piatra seaca si aplica tot felul de sabloane ras-testate pentru asta. Avem multe staruri care arata bine? Check. E film de vara, cu mesaj majoritar optimist si scene “feel good“, din care toti putem sa invatam cate ceva? Check. E 89% previzibil cu minimum de replici memorabile? Check. Bun, sa trecem la treaba. Subiectul? Aproape neimportant – pun pariu ca putem sa scoatem ceva si dintr-o serie de carti despre sarcina. Hmmm, acum sa stam sa asteptam incasarile.

You don’t know love until you wiped someone’s ass.

Abordarea subiectului vechi de cand lumea, sarcina, nu e complet lipsita de prospetime. Cinci cupluri fac fata subiectului intr-o incercare de a sumariza probabil atitudinile cele mai raspandite statistic. Fotografa Holly (interpretata de Jennifer Lopez) specializata in poze de bebelusi (surprinzator!) si certificarea distractiei copiilor altora la acvariu nu poate ramane insarcinata si se inscrie pe un program de adoptii internationale atat de la moda acum (doar Angelina Jolie, Madonna, nu au facut munca de caritate degeaba). Sotul ei, Alex (interpretat de Rodrigo Santoro) (poate l-ati mai vazut in rolul iubitului lui Jim Carrey in I Love You Phillip Morris si in rolul designerului timid Karl in Love Actually) incearca sa fie alaturi de ea si sa isi gaseasca sentimentele paterne eluzive.

Jules (interpretata de Cameron Diaz) isi vede grabita povestea de dragoste recent inceputa cu partenerul de dans Evan (interpretat de Matthew Morrison) de la un show gen “Dancing with the stars” cand in marea finala pe care o si castiga incepe sa aiba greturi chiar pe langa… OK, direct in cupa. Mai avem si pe cei care se chinuie de 2 ani sa ramana insarcinati, Wendy (interpretata de Elizabeth Banks) si Gary (interpretat de Ben Falcone) (air-marshall John din Bridesmaids) si cuplul care pare binecuvantat in toate, Skyler (interpretata de Brooklyn Decker), sotia trofeu si Ramsey (interpretat de Dennis Quaid), fost pilot de formula 1 care nu prea are habar sa fie tata. Avem si stropul de tristete din film in cei care mi s-au parut cel mai putin afectati de stereotipuri, Rosie (interpretata de Anna Kendrick) si Marco(interpretat de Chace Crawford).

There’s no such thing as ready. You just jump on a moving train and you try not to die.

Exista varianta care zice ca nu prea mai sunt idei noi de spus inca de cand a aparut Biblia, si ca deja cele mai importante lucruri au fost spuse, scrise sau transmise mai departe. Si cand vad filme ca What to Expect When You’re Expecting, aproape ca sunt de acord cu asta. Nu zic ca nu mi-a placut parada de oameni frumosi, si scurtele momente in care apare si Chris Rock au inviorat considerabil lucrurile. Dar avem aici un melanj atat de pronuntat de sitcom, varietati, reality show si ocazionalele lacrimi si momente de “aawww” incat deja nu prea mai pot sa zic ca e un film inchegat, cap-coada, despre “sarcina“. Este, pana la urma, ca intr-o lectie de make-up. Daca vrei sa iti accentuezi ochii, nu mai conturezi puternic si gura. Daca ai o culoare statement de par, nu mai abuzezi de tinute neon. Ori in film avem atat de multe “atu“-uri aruncate in joc pentru un maxim de audienta (si incasari) incat la sfarsit chiar si sentimentul de distractie se descompune repede.

Transparenta motivatiilor prezentei anumitor elemente ajuta si ea la asta: clubul tipilor care isi varsa naduful in grup, “nu judeca” si se emotioneaza cand il vad pe burlacul convins care face surf in toata lumea incearca sa egalizeze nivelul testosteronului (cu o infuzie artificiala si aproape reusita). Chris Rock, “seful‘ grupului mentionat, Rebel Wilson (sora ciudata a colegului de apartament din Bridesmaids) – comic relief. Referiri la “Dancing with the stars” si adoptiile etiopiene – ancorarea in prezent si oferirea unui cadru care sa ne arate ca facem parte din aceeasi lume. Legaturile care exista intre toate cuplurile nu sunt suficient exploatate, dar… ce zic eu – singurele momente mai adanci decat declaratiile gen ”love equals wiping ass” sunt cele implicandu-i pe cei care fac fata unei pierderi de sarcina si care depasesc caricaturile de roluri din rest.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Este in continuare uimitor pentru mine cum de la carte plina de succes gen “uite ce se intampla in primul trimestru de sarcina” etc cu absolut zero fir “rosu” narator se poate ajunge la marele ecran. Ok, probabil ca exista exemple despre mame si tati tipici, dar… de aici si pana la scoaterea unui film memorabil e mult. Incep sa imi regret notele mai mici acordate unor filme mult mai inchegate (desi si ele destul de departe de performante). Regizorul Kirk Jones e la al patrulea film de lung metraj, putandu-se lauda, spre deosebire de WTEWYE, cu Nanny McPhee (2005), Everybody’s Fine (2009) si delicioasa comedie de debut Waking Ned Devine (1998), unde e si scenarist. Nu e chiar atat de mult, dar pare ca se mentine pe ideea “putin si bun”. Eh, pana acum… plus ca banii trebuie facuti, si un om atat de constient de stereotipurile nedrepte din lumea filmului poate livra un film atat de plin de ele. Actorii – sunt atat de multi si de voit profitabili incat nu prea mai au loc sa “straluceasca”. JLo e la acelasi nivel cu Cheryl Cole (din juriul showului de dans), Cameron Diaz mai arata cat de cat o oarecare plaja de emotii, in rest… de remarcat ar mai fi de remarcat dintre actori, dar insuficient. Ca sa parafrazez o replica din film “Making a human being is really hard.” – sa te faci (ka-ching!) remarcat ((ka-ching!)) intr-un film (ka-ching!) care vrea doar (ka-ching!) sa fie de succes (ka-ching! ka-ching! ka-ching!) e greu. Dar nu imposibil – notitele mele mentale au ramas cu niste nume care merita studiate.

Ce spun criticii despre What to Expect When You’re Expecting?

Cu metascorul de 41/100 si 22% proaspat pe tomatometru, filmul What to Expect When You’re Expecting incaseaza niste lovituri destul de grele de la critici. Nici publicul nu e mai bland cu What to Expect When You’re Expecting. Din peste 40 de mii de tomato-spectatori, doar 54% l-au placut, asta e cam ca un rasunator “meh” in sala. Roger Ebert e cel mai delicat si da totusi 63 de puncte filmului pentru ca e “o comedie voioasa cu suficient de multe momente dramatice incat sa creeze iluzia ca are totusi un subiect”. Dar majoritatea parerilor avizate se aliniaza in mare cuvintelor dure ale lui Peter Travers de la Rolling Stone: “Ce pun astia in apa de baut a celor de la Hollywood in ultima vreme?[…] Greturile de dimineata napastuiesc majoritatea potentialelor mame. Pentru mine, filmul in sine a declansat greata.”

Verdictul KoolHunt.ro

Cred ca What to Expect When You’re Expecting a fost un film distractiv de facut, pana la urma gagurile vizuale si one-liners sunt suficient de raspandite cat sa redea o atmosfera generala relaxata. Si in lumea in care se rade de orice subiect, mai ales cele delicate gen moarte, nastere, constituie o provocare in producerea unor poante memorabile. Dar nu toate ies… cred ca filmul e intr-adevar foarte centrat pe fix lumea prezentata in film – care vrea sa ramana, a ramas insarcinata, care cocheteaza cu ideea si vor sa se pregateasca pe orice cale, inconjurandu-se cu maxim de informatie. Eh, nu am regretat ca am ajuns in sala la film – dar l-as recomanda doar celor care ma intreaba in mod special de el. Duceti-va daca chiar vreti sa vedeti multi actori frumosi prezentand muuulte stereotipuri despre sarcina.