Home » cinema, Filme

Wanderlust – Nu lua “Visul American” prea in serios. Pace frate!

1 March 2012 scris de 3 comentarii

[Titlu in limba romana: Cu lumea-n cap]

CoolRank: 8/10

– atmosfera si entertainment: 8/10

– regie: 7/10

– actori: 7.5/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 6.2/10

Regie: David Wain An: 2012
Actori: Jennifer Aniston, Paul Rudd, Malin Akerman Genul: comedie

 

Nimic nu este mai placut decat sa descoperi o noua lume, cu toate ca stii ca ea se afla undeva in propria tara in care traiesti, mai ales la maginea unei autostrazi trans-continentale. Ce ideal suna ideea unei utopii pline de dragoste, spirit de comunitate si plante halucinogene, unde viata este simpla, natura are grija de toti iar valorile capitalismului feroce sunt lasate la intrare.

Pot sa zbor, pot sa ating cerul! Zi-o! Zi-o odata cu mine!

George (Paul Rudd) si Linda (Jennifer Aniston) sunt un cuplu de tineri casatoriti la inceput de drum. George lucreaza intr-o corporatie iar Linda inca nu si-a dat seama exact ce vrea sa faca in viata sa personala dar isi incearca norocul in industria filmului ca producator de documentare. Insa, dupa ce planurile lor iau o intorsatura proasta, cei doi lasa New York-ul mult prea solicitant financiar si decid sa se mute la fratele nesuferit al lui George in Atlanta.

Pe drum insa, datorita unui accident de masina provocat de un nudist enolog,  George si Linda descopera Elysium, o pensiune/comunitate hipiota care ii vrajeste imediat cu valorile sale nonconformiste. Asa ca nu este de mirare ca cei doi, satui de realitatea in care traiesc, devin o parte din aceasta utopie. Insa atentie, o utopie nu inseamna intotdeauna paradis.

In anii ’60, in America apare miscarea “Flower Power”, un concept non-violent de protest care lupta impotriva razboiului si a crimei, in favoarea pacifismului, a intelegerii reciproce si a puterii iubirii; de atunci aceasta utopie sociala este promovata aproape in orice domeniu sau nivel al societatii americane suprasaturate de capitalism si consumatorism, asa ca nu este surprinzator ca un film sa si promoveze stilul acesta de viata.

Dar ce este interesant la Wanderlust este felul in care regizorul David Wain (Role Models, The Ten) ne arata ca nu intotdeauna neadaptatii se si pot adapta intr-o societate nonconformista, de unde rezulta un intreg scenariu amuzant in care George si Linda incearca, in ciuda radacinilor urbane, sa ia parte la toate regulile nescrise ale acestei tabere.

Cu toate ca domina spiritul de a imparti toate bunurile intre membrii comunitatii, George este un pic reticent sa isi puna viata in vitrina si sa isi imparta fiecare moment din casnicia sa cu oricine, insa este repede convins de Linda care pare sa nu aibe nicio problema in a face asta cu oamenii printre care se afla. Chiar este incantata sa ia parte la ritualurile lor, mai ales dupa ce il intalneste pe Seth (Justin Theroux), un fel de Guru Spiritual al grupului, de care se ataseaza foarte repede, impartind aceeasi mentalitate conform careia adevaratele valori ale vietii nu se gasesc in societatea actuala, umbrita de capitalismul in care comercialul se promoveaza mai mult ca orice altceva.

Ce crezi ca suntem? O comunitatea de hipioti care canta la chitara toata ziua si fumeaza marijuana?

La prima vedere, tabara Elysium este raiul pe pamant. Se mananca natural, se practica yoga, se respecta natura si se spune numai adevarul, dar George in scurt timp isi da seama, in special dupa ce Linda protesteaza non-violent expunandu-si sanii la camerele de filmat, ca aceasta comunitate nu are o fundatie atat de sigura – mai ales ca este condusa de Carvin (Alan Alda), fondatorul comunitatii, a carui porecla este “leul batran”, si care, aproape de fiecare data cand isi aduce aminte de un eveniment placut, pare sa isi enumere prietenii cu care a infiintat acest loc de retragere dar care nici nu mai stie unde a pus actul de proprietate al terenului. Si daca el este “leul batran”, Seth, detinand un adevarat spirit primordial feroce si necrezand in relatiile monogame, de-abia asteapta sa preia comanda, mai ales ca inima sa este furata de Linda iar pe George nu il considera un adversar de bagat in seama.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Ca productie cinematografica, filmul nu vine cu foarte multe pretentii, pana la urma este o comedie care are ca punct de pornire o societate in plina recesiune, premisa unui capitalism feroce si promisiunea unui paradis pierdut – deci o reteta destul de atractiva a industriei americane. Accentul in mare parte este pus pe comicul de situatie – nudisti care isi fac propriul vin, un cal care baga capul pe usa dormitorului, ceaiuri halucinogene si George care nici nu poate sa isi faca “nevoile” in pace ca este repede acompaniat de cine nu trebuie.

Uneori personajele tind sa devina un pic prea caricaturale, mai ales in cazul fratelui lui George, Rick (Ken Marino) si a sotiei sale Marissa (Michaela Watkins), ale caror limbaj si comportament (Rick este mereu trivial si pare sa ia peste picior pe toata lumea iar Marissa are un apetit alcoolic necontrolat) par sa fie mai mult desprinse dintr-un serial TV in care replicile personajelor sunt acompaniate de un aplauz comandat si al caror fiu este un razgaiat cu lexic de tomberon.

Dar, in contrast cu aceste personaje a caror aparitie este doar episodica si menita sa sublinieze punctul de vedere al regizorului, este personajul jucat de Alan Alda (M*A*S*H, Manhattan Murder Mystery, What Woman Want) care este o adevarata surpriza in distributie subliniind la sfarsitul filmului o mentalitate subtila si interesanta care reiese din miscarea hipiota: Linda, satula de atata naturalism, mancare vegetariana si intelegere fata de semeni ia masina si conduce pana la cel mai apropiat restaurant unde mananca traditionala steak and eggs (friptura si oua prajite) si este surprinsa sa se intalneasca cu Carvin care, la fel ca si ea, mananca produse animale. Insa Carvin ii explica de ce face asa ceva: “Eu cred ca daca vrei intr-adevar sa iti traiesti viata dupa cum crezi, nu trebuie sa ii asculti pe ceilalti cand iti dicteaza ce sa faci”. Deci cum a ramas cu termenul de nonconformism?

Ei bine haideti sa zicem in urmatorul fel, luand un pic in calcul si contextul politic din anii ’60 – regim de violenta, modalitate de protest: pace. Regim vegetarian pacifist, modalitate de protest: friptura. Este o ironie fina dar plina de intelesuri.

Ce spun criticii despre Wanderlust?

Ca sa fac o mica statistica aflam de pe rottentomatoes.com ca Wanderlust acumuleaza un procent de 62% iar pe metacritic.com Wanderlust obtine un scor de 53%. Un punctaj cat de cat OK, daca este sa ne gandim ca filmul pana la urma promoveaza niste valori dupa care are nostalgii sanatoase – spiritul de comunitate, pace si dragostea fata de semeni. Ma intreb daca intr-adevar ele se mai gasesc in societatea americana moderna si nu doar in filmele lor. Dar lasand valorile la o parte, povestea este amuzanta, premiza actiunii interesanta, iar subiectul de actualitate si, cu toate ca pe alocuri deviaza de la actiunea principala (prefarandu-se secvente cu Paul Rudd si cu comicul sau de dialog), asta nu inseamna ca nu este o comedioara savuroasa care sa ne fure cateva zambete.

Verdictul KoolHunt.ro

Sa spunem in urmatorul fel: cateodata trebuie sa ni se ia un lucru ca sa invatam intr-adevar sa il apreciem. Poate ca asta este unul dintre lucrurile pe care aceasta pelicula ne invata. Niciodata nu stii ce ai pierdut pana cand nu il mai ai. O relatie, un stil de viata sau o valoare pe care o pui pe planul doi in favoarea unor lucruri care aparent sunt mult mai importante.

Asa ca in loc de concluzie haideti sa luam urmatoarea situatie:

Sa zicem ca sunteti un cuplu care aveti unele probleme in relatie, mai ales daca ea a ales in ultima perioada un regim vegetarian. Mergeti (preferabil intr-o vineri seara) si vedeti filmul asta, merita! Dupa, cu siguranta veti face un popas la food court, veti manca un burger, iar cand veti merge acasa si cand va veni timpul sa va luati “la revedere”, ea iti va zambi si va veti saruta. Enjoy!

3 comentarii »

  • Wanderlust / Cu lumea-n cap (2012) said:

    […] perspectivei mai mult va agrava problemele lor, în loc s? le rezolve? Radu Iulian Baba – Raluk Sa spunem in urmatorul fel: cateodata trebuie sa ni se ia un lucru ca sa invatam intr-adevar sa il […]

  • ioana said:

    Haha, un film absolut cretin. Chiar imi doream sa o vad pe pseudo actrita asta pe nume Jennifer Aniston cum isi face nevoile si se sterge cu frunze. Nu are niciun pic de umor si daca cineva gaseste ceva amuznat la acest film nu vreau sa fiu prieten cu el. :)) Pe bune, nu, Jennifer Aniston a fost ok in friends si ATAT>

  • Ce vedem la cinema in luna martie 2012? | Koolhunt.ro - Vezi Bucurestiul cu alti ochi said:

    […] Wanderlust – Filmul care, la bilantul unuia dintre cei mai critici cronicari KoolHunt.ro, a iesit cu plus. Comedia cu Jennifer Aniston si Paul Rudd este un nou succes bifat pe CV-ul lui David Wain (Role Models) si o noua ocazie pentru Jen sa se destrabaleze, dupa Horrible Bosses. Acolo ne-a placut in rol de nimfomana, aici o vom vedea flirtand cu fructul oprit intr-o comunitate hippie cu politici si practici nonconformiste. Ea si sotul ei de pe ecran jucat de Rudd ajung din intamplare in sugestiv-numitul luminis libertin Elysium, evadand mai mult de nevoie din New York-ul tuturor posibilitatilor. Aterizati in Campiile astea Elizee, printre hipiotii condusi de personajul lui Justin Theroux, cei doi se lasa convinsi sa experimenteze in voie, stantand pe Wanderlust un R-rating cat toate zilele. Cand si de ce li se-nfunda, veti afla la cinema din 9 martie. […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*