KoolRank:  8/10

– atmosfera si design interior: 8/10

– meniu: 8.5/10

– servire: 8/10

– preturi: 8/10

Daca mai incapea indoiala cu privire la bucataria “preferata” de majoritatea romanilor cu pretentii de gurmanzi (pentru rarele momente in care nu infuleca ciolan sau sarmale), eu una ma declar in cele din urma lamurita: este vorba despre bucataria italiana-mediteraneana. Iar asta nu inseamna doar pizza si fructe de mare pitite pe sub spaghete sepia. Nuu, inseamna mult mai mult de atat.

Cam cat mai mult? O vizita la noul restaurant Vecchio ar trebui sa fie suficient de lamuritoare.

Care-i atmosfera la Vecchio si cum sta la capitolul design interior?

Atmosfera in acest local este extrem de calda, cocheta si romantica: mese si scaune albe de lemn, ingerasi pictati deasupra cuptorului de pizza, fete de masa albe imaculate. Intregul loc este extrem de luminos in timpul zilei si extrem de intim in timpul serii, cand fiecare masa isi afirma identitatea in multime printr-o lumanare. Totul este impecabil, cel putin acolo unde servim masa. Localul este insa foarte nou, motiv pentru care le mai dam proprietarilor un ragaz ca sa desavarseasca si baia. Nu de alta, dar e pacat sa iti schimbi impresia despre un restaurant atat de reusit doar pentru ca nu exista suficiente bai.

Ce mancam si bem bun la restaurantul Vecchio?

Pe scurt: orice. De la aperitive extrem de fine pana la carnuri suculente si fragede, pana la paste delicioase servite cu frunze proaspete de menta, pana la deserturi rupte din povesti.

Cum totul din meniu suna foarte bine, este greu de recomandat ceva “mai special”. Aici totul este special: de la bruschetele cu ansoa care constau intr-un superb pesto de masline verzi peste care a fost frumos asezat sub forma de fundita un pestisor, pana la delicios de finul carpaccio de vita, stropit cu putina vinegreta speciala de-a bucatarului, ascuns sub frunze de rucola, parmezan si masline verzi, sau pana la carpaccio de dovlecel, care inseamna felii aproape stravezii de zucchini atinse usor de flacara si mangaiate de putin otet balsamic, camuflate sub rucola si parmezan. Ingredientul vedeta in acest loc pare a fi intr-adevar rucola. Vine cu aproape orice fel de mancare (cu exceptia desertului, din fericire).

Daca optati pentru o salata, o recomandare absolut calduroasa ar fi pentru cea cu baby spanac si branza de capra. Este o simfonie de gusturi si texturi: multa rucola asezonata dupa alchimia bucatarului, doua felii mari si calde de branza de capra stropite cu un sos de fructe de padure, bacon prajit pana la starea de “biscuit”, ascuns viclean printre frunzele de rucola, seminte de muguri de pin si rosii cherry. Oare exista vreo alaturare mai inedita sau mai buna? Greu de zis. Si salata cu vita aromata este o alegere buna, insa vita ar fi putut fi mai frageda, macar o idee.

Daca doriti sa incercati ceva mai consistent la felul principal, cum ar fi o friptura, merita sa incercati cotletele de berbecut. Sunt marinate intr-un amestec secret care le face fragede si suculente incat portia servita va fi invariabil mica. Alegeti o garnitura de ciuperci marinate si atinse de gratar si o sa va opriti din mancat doar pentru ca ati epuizat ce aveati in farfurie.

Pastele nu sunt deloc rele nici ele, daca doriti sa va mentineti in aria fainoasa a bucatariei italiene. Noi am incercat ravioli cu spanac si branza care ne-au surprins prin finetea umpluturii dar mai ales prin frunzele de menta proaspata pe post de accesoriu comestibil.

Capitolul desert este iarasi o epopee in sine: meniul de desert este complet separat de felurile principale de mancare si incearca sa redea intr-o maniera naiva sugestii despre identitatea fiecarui preparat. Incercati in mod obligatoriu clatita cu fructe de padure si crema fina de iaurt. Si daca nu va puteti abtine, gustati si din tarta cu migdale si caramel. Se aplica precizarile de la cotletele de berbecut: veti termina prin a “sterge” si sosul de pe farfurie cu orice va vine mai la indemana. Aveti grija totusi sa nu folositi chiar limba pentru asta, locul are totusi o anumita tinuta care s-ar putea sa nu incurajeze exprimari chiar atat de plenare ale placerii gustative.

Cash or credit? Cum sunt preturile la restaurantul Vecchio ?

Undeva intre cash si credit. Locul nu este ieftin, dar merita fiecare ban. Un aperitiv de tipul bruschetelor costa 12-14 lei, o salata in jur de 25 lei, un carpaccio in jur de 30 lei, iar un fel principal in jur de 35-40 lei. Pretul urca pentru fripturile de vita. Si atentie: aici gasiti doar carne de pui, vita, berbecut sau fructe de mare. Porcul este inexistent in meniu, deci mancam foarte sanatos. Deserturile costa 14 lei, dar finetea senzatiei merita pretul. Bauturile sunt pozitionate in segmentul mediu spre superior de pret: o limonada costa 12 lei, o bere intre 8 si 13 lei.

Cum suntem serviti in restaurantul Vecchio?

Extrem de prompt si atent. Scrumiera este schimbata dupa fiecare tigara stinsa  in ea iar ospatarii sunt extrem de politicosi fara a fi excesiv de ceremoniosi. Se pare ca si bucataria este bine organizata, deoarece aperitivele si bauturile sunt servite cu maxima promptitudine.

Cand sa mergem la Vecchio si pentru ce fel de ocazii este potrivit?

Primele pe lista ar trebui sa fie intalnirile romantice. Dar puteti merge la Vecchio si pentru un pranz sau cina de afaceri, localul este extrem de intim in ceea ce priveste aranjamentul de mese si coloana sonora.

Unde gasim restaurantul Vecchio?

Pe strada Covaci la numarul 16. Musai faceti o rezervare daca vreti sa mergeti seara. Merita!

Fotografiile au fost realizate de Andreea Badescu in restaurantul Vecchio pentru KoolHunt.ro. Preluarea acestor poze fara acordul echipei KoolHunt.ro este interzisa.

Restaurant Vecchio
Program: zilnic 10:30 - 00:30
1812@vecchio.ro
Adresa: Strada Covaci nr. 16

Bucuresti , Romania ,
Telefon: 031 - 430 95 77


GEO: 44.430309, 26.102552
Yahoo Map - Live Map
---