Home » Teatru, Timp liber

Un Ivanov asurzitor la Bulandra

19 October 2011 scris de Niciun comentariu

Nota: acest articol se adreseaza persoanelor care merg la teatru pentru a se simti (mai) bine. Fie pentru ca piesa pe care o vad le permite sa inteleaga lucruri despre ei, facandu-i sa rada sau sa planga, fie pentru ca pur si simplu se amuza copios de caricaturile din piesa, fie pentru ca empatizeaza profund in fata unei drame. Sau din orice alt motiv.

Cehov, probabil ca nu este un secret pentru nimeni, este un autor profund si fin. La el avem intotdeauna de-a face cu tensiuni, cu ruperi de nori in lumi interioare, cu suprapuneri de lumi, cu zbateri intre doua lumi. Ceea ce inseamna ca nu prea e deloc usor sa il pui in scena, dar si ca ne putem simti bine la o piesa de-a dansului, chiar daca nu avem de-a face cu o comedie.

Piesa nou montata la Bulandra a avut premiera in februarie 2011. Reactiile au fost mai mult sau mai putin impartite, dar cea mai puternica tabara se pare ca a fost cea a sustinatorilor, entuziastilor, ba chiar fanaticilor piesei Ivanov, montata de Andrei Serban. Nu mai vazusem nimic in montarea dlui Andrei Serban, dar eram constienta de reputatia dansului de amator de experiment in (sau prin?) teatru si mai ales de faptul ca acum este profesor la Columbia University School of the Arts. Eram asadar foarte curioasa si dornica sa vad piesa care s-a jucat cu casa inchisa la toate reprezentatiile din stagiunea trecuta, mai ales ca distributia include nume mari: Vlad Ivanov, Victor Rebengiuc, Marius Manole.

Ce se intampla cu Ivanov?

Ivanov este jucat in mod ironic de domnul Vlad Ivanov, cunoscut poate mai mult din filme decat din teatru (eu imi amintesc ca l-am vazut doar in Burghezul Gentilom de la TNB, dar poate mi-a scapat mie ceva). Domnul Rebengiuc il interpreteaza pe unchiul lui Ivanov, iar domnul Marius Manole este administratorul mosiei lui Ivanov. Am sa incerc sa nu rapesc cititorilor care vor merge la teatru bucuria de a rasfoi caietul program si de a descoperi care este “ideea” in piesa Ivanov. Aceasta le revine criticilor de teatru care isi gasesc (si savureaza in mod repetat) placerea disecand fiecare element al piesei, de la decor pana la lumini, neuitand desigur nici costumele dar nici interpretarea actorilor.

Elementele inedite ale piesei, in spatele carora se simte semnatura domnului Serban sunt cateva care merita insa a fi amintite, pentru ca nu vor rapi nimic din bucuria descoperirii unei piese (pentru cei care nu au citit-o). Avem in primul rand de-a face cu o noua organizare a scenei care suprapune mai multe lumi in acelasi timp: partea din spate a scenei, despartita printr-o perdea care lasa totusi sa se intrevada dincolo, lateralele, subsolul, partea din fata a scenei, dar nu in ultimul rand scarile dispuse pe peretii de o parte si de alta a scenei, care ii aduc pe actori din ce in ce mai aproape de spectatori.

Un alt element nou este modul in care monologheaza personajele si felul in care acest lucru este subliniat prin jocul de lumini. De cate ori un personaj are de depanat ceva din propria-i poveste, este invaluit in lumini astfel incat pare ca toata actiunea prezentata ingheata pentru moment, iar personajul vine catre spectatori pentru a le vorbi numai si numai lor.

Un al treilea element inedit este volumul vocilor. Sonorizarea salii era excelenta, in sensul ca era dotata cu un numar semnificativ de microfoane. Poate tocmai de aceea nu ar fi fost cazul ca tonul sa fie atat de sus pentru atat de multe momente ale piesei (adica o majoritate covarsitoare). Am stat sa ma gandesc  daca tensiunea pe care o resimt personajele si intamplarile din interiorul si exteriorul lor ar fi putut fi redate cu “mai putin volum”. Mi-as dori sa cred ca da. In aceasta piesa se tipa atat de mult si pentru lucruri atat de putin importante, incat atunci cand in sfarsit se intampla ceva notabil deja suntem imuni la mesaj pentru ca tonul mult prea inalt a uniformizat deja totul.

Desi fidela piesei, montarea dlui Andrei Serban ne transpune in contemporaneitate prin mici artificii de limbaj: diverse englezisme si frantuzisme precum si un fin umor pe alocuri. Exact cat trebuie, cel putin pentru mine, care sunt de parere ca fiecare piesa ar trebui sa fie jucata in spiritul vremurilor in care a fost scrisa.

Cum sunt actorii?

Si buni si mai putin buni. Mai putin buni pentru ca sunt unii care nu conving mai deloc prin intepeneala si afectarea cu care isi abordeaza rolurile, dar avem de-a face si cu interpretari extraordinare si delicioase. Din aceasta ultima categorie fac parte domnul Rebengiuc (deloc surprinzator de altfel) care interpreteaza cu maiestrie toate nuantele personajului sau si ne lasa intr-adevar sa vedem care sunt zbaterile lui, dar mai avem de-a face si cu o surpriza (cel putin pentru mine) in persoana domnului Cornel Scripcaru. Acesta din urma interpreteaza magistral un personaj plin de contradictii (ca majoritatea celorlalti dealtfel, doar ca nu toti actorii reusesc sa intrupeze fiecare alter-ego al personajului).

Marius Manole este motorul piesei, plin de energie si ritm, amintindu-mi intrucatva de rolul pe care l-a facut in “Livada de visini”. Un personaj cu cap mic si idei multe care anima toate personajele si da sens multora dintre ele.

Ultimul, dar nu cel din urma, domnul Vlad Ivanov m-a cam dezamagit in aceasta piesa. Desi personajul lui este principalul exponent al zbaterilor si filozofarilor pe care Cehov incearca sa ni le infatiseze, interpretarea ne pune in fata doar un personaj moale, bleg, putin afazic si prea fortat si strigat in momentele lui de intensitate.

Sa mergem sau nu la Ivanov?

Depinde. Daca sunteti amatori de experimente teatrale si vreti sa va formati singuri o parere (cea mai indreptatita de altfel) despre punerea in scena a dlui Serban, cu siguranta da. Daca insa vreti sa va simtiti bine meditand, cufundandu-va in profunzimea lumilor pe care Cehov le infatiseaza de obicei, atunci nu. Se tipa atat de mult si de tare in aceasta piesa incat nu va veti putea auzi gandurile. Iar dupa 3 ore si inca ceva minute de tipete, s-ar putea sa nu va mai auziti nici interlocutorii.

Unde se joaca?

Ivanov se joaca la sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, langa Gradina Icoanei. Un bilet costa 32.4 ron (pret intreg) si 16,2 lei cu reducere pentru elevi si studenti. Puteti face rezervari telefonice la numerele 021 314 7546 sau 021 212 0527 sau puteti pur si simplu sa urmariti pe site-ul eventim.ro punerea in vanzare a biletelor la spectacolele de la Bulandra. Urmatoarele intalniri cu Ivanov se anunta deja pentru inceputul lunii noiembrie.

Pozele au fost preluate din pagina piesei de pe site-ul teatrului Bulandra.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*