[Titlu in limba romana: Thor: Intunericul]

KoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 8/10

– actori: 9/10

– scenariu: 7.5/10

– montaj: 8.5/10

Nota IMDb: 7.7/10

Kevin Feige de felul lui este un tip care risca si de cele mai multe ori castiga, mai ales cand vine vorba de Universul Cinematografic Marvel. Multi au ridicat din sprancene cand Kenneth Branagh a fost adus sa regizeze Thor (2011). Influentele shakespeariene s-au potrivit cu personajele de minune. Alan Taylor vine sa aduca un suflu nou. Acolo unde s-a spus despre filmul din 2011 ca nu oferea o imagine de ansamblu a regatului Asgard, ca era prea stralucitor – ma rog, eram inainte de cateva evenimente importante – Thor:The Dark World ne prezinta un regat ce lupta pentru a reinstaura pacea. Ceea ce a adus Branagh este utilizat din plin: relatia dintre cei doi frati, Thor si Loki. Nu uitam ca avem in fata ochilor un produs ce se alatura filmelor din Phase 2, nu este perfect dar ofera cateva idei despre ce va urma fara sa distruga dinamica dintre personaje. Adica mai pe scurt si la obiect: nu evitati noile aventuri ale lui Thor.

“You should know that when we fought each other in the past, I did so with a glimmer of hope that my brother was still in there somewhere. That hope no longer exists to protect you. You betray me, and I will kill you.” (Thor)

Thor (interpretat de Chris Hemsworth) trebuie sa faca “curat” dupa ce Loki (interpretat de Tom Hiddleston) a semanat haos, ruina si razboi pe unde a trecut. O misiune deloc usoara pentru ca pe langa legea si ordinea ce trebuie sa fie mentinute in Asgard mai are vreo opt regate pe unde nu este liniste si pace. Odata arogant si vanitos, Thor intelege mult mai bine povara tronului despre care ii vorbea odinioara Odin (interpretat de Anthony Hopkins), poate au mers la tinta si schimburile de replici avute cu Loki. Inamicul numarul unul de data aceasta este Malekith (interpretat de Christopher Eccleston) si nobilii elfi ai intunericului care asteapta de milenii bune prilej sa se razbune pe nobila familie a Asgardului si sa arunce intreg universul in intuneric utilizand Eterul, o energie ce este descoperita de nimeni alta decat Jane Foster (interpretata de Natalie Portman). Thor se vede nevoit sa lupte pentru a-si salva familia si intreg universul de la disparitie si ajunge sa ceara ajutorul celui in care nu prea poate sa aiba ata de usor incredere: Loki. Nu neg faptul ca o componenta esentiala din orice film din universul cinematografic Marvel mizeaza pe efectele speciale si scenele de actiune, nu veti fi dezamagiti nici de aceasta data. Dupa ce New York-ul era distrus de armata de Chitauri condusa de Loki, acum Londra este devastata de Malekith, primim pe deasupra si cateva imagini bine venite ale Asgardului, palatul cat si tavernele unde se aduna razboinicii pentru a sarbatorii o noua victorie. Toate bune si frumoase dar adevarata valoare a acestui film sta in explorarea relatiilor de familie: Thor-Loki-Frigga-Odin.

I only ask for one thing in return; a good seat from which to watch Asgard burn! (Loki)

Rolurile au fost usor inversate daca privim acum pe cei doi frati. Loki s-a transformat in rebel, arunca precautia in vant si serveste cateva replici ce reusesc sa ia fata personajelor centrale. Daca stam si luam la bani marunti cronicile aparute in afara pana acum, Tom Hiddleston a primit laude pentru felul in care a jucat in acest film. Nu este prima oara cand actorul britanic reuseste aceasta performanta. Este a treia oara cand intra in pielea lui Loki si multi se temeau sa fie uzat personajul dupa ce a fost villain-ul atat in Thor cat si in Avengers.

Personal eu nu doream sa vad cum un personaj despre care insusi Kevin Feige spunea ca s-a dorit sa devine un Magneto al universului cinematografic Marvel sa fie adus pe calea cea buna. Postura de anti-erou ii vine ca o manusa lui Loki iar Hiddleston cu toate ca nu apare foarte mult in film serveste drept liant intre Thor si Odin si scoate la iveala noi fatete ale acestui personaj. Conflictul central pe tema Eterului/Malekith si the unlikely partnership dintre Thor si Loki fac ca celelalte personaje sa fie putin spre deloc utilizate: The Warriors Three apar si dispar dar macar au un scop precis, un plot interesant: Sif pe post de rivala a lui Jane pentru afectiunea lui Thor nu are timp suficient sa fie scos in evidenta – nu cred ca era cazul si poate in Thor 3 sa fie explorata. Motivatia lui Malekith nu este explicata clar iar personajul este putin conturat, devenind eroul negativ tipic fara o nota personala. Pentru cei care urmaresc serialul Agents of S.H.I.E.L.D. se anunta un episod care va gravita in jurul evenimentelor din acest film. Orase atacate am ma vazut noi si parca nava lui Malekith -intr-o scena coregrafiata excelent- plutind deasupra Londra nu aduce o noutate dar acolo unde elemente de antren par reciclate intra actorii in actiune.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Alan Taylor a avut greaua misiune de a duce franciza mai departe si sa exploreze regate noi cu aceasta ocazie. Se vede clar suflul nou cu accente Game of Thrones oferit filmului iar marea calitate a acestui noi capitol sta in dialogurile dintre personajele centrale. Imaginea si cinematografia sunt indestulatoare satisfacand cerintele publicului dar exista senzatia ca exista un dezechilibru la capitolul ritm si evolutia a actiune -poate de la scenele care au picat la montaj, poate la structura – gaurile scenaristice sunt acoperite de jocul actorilor. Hiddleston si Hemsworth sunt excelenti, pentru a treia oara reluand rolurile care i-au consacrat, Chris Hemsworth aducand mai multa profunzime personajului Thor iar Hiddleston stralucind intr-un Loki ce nu mai are nimic de pierdut si totul de castigat. Relatia Jane-Thor in continuare pare fortata, chimia dintre cei doi actori nu exista si poate introducerea lui Sif in ecuatie ar fi adus un suflu nou dar Portman reuseste un rol mult mai convingator decat in primul film. Anthony Hopkins si Rene Russo incanta atunci cand apar pe ecran. Christopher Eccleston in schimb a avut suficient timp pe ecran sa ne aduca ceva nou in randul personajelor negative, un rol bun dar neconvingator. Brian Tyler semneaza coloana sonora iar alegerea sa a fost una fericita: “Lokasenna”, “Into Eternity”, “Shadows of Loki” sunt piese care vor ramane mult timp in mintea spectatorilor.

Ce spun criticii despre Thor: The Dark World ?

Nici prea prea nici foarte foarte dar Thor: The Dark World are publicul sau bine definit. Pe IMDb in momentul acesta are o nota de 7.7/10 din partea a peste 26.000 de utilizatori. Rotten Tomatoes indica certified fresh si un tomatometer de 70%. Media notelor oferite de criticii de film este de 6.3/10 ( 93 de cronici pozitive si 40 negative). Metascorul pe Metacritic a ajuns la 54/100.  Eric Kohn ( indieWire): “Like Whedon’s whip-smart “Avengers” screenplay, Thor: The Dark World manages to acknowledge the inherently silly nature of its premise while compellingly asserting that, hey, sometimes it’s fun to suspend your disbelief when the results look this good.” Owen Gleiberman (Entertainment Weekly): “Hiddleston, with pleading eyes and a mad-dog grin, plays Loki as a wounded sociopath who’s cackling at the world but seething on the inside. Which makes you realize he’s just about the only character in the movie who has an inside”. Michael O’Sullivan (Washington Post): “Hiddleston steals the show here, making wickedness and treachery look a heck of a lot more fun than virtue”.

Verdictul Koolhunt.ro

Thor: The Dark World este un must-see, iar daca cunoasteti filmele Marvel nu cred ca trebuie sa va mai spunem sa ramaneti dupe end-credits. Avem parte de doua scene foarte interesante.