[Titlu in limba romana: Juramantul]

CoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 5/10

– actori: 7/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 6.5/10

Am intrat la film asteptandu-ma la o poliloghie lunga si trista à la Sweet November. Nu a fost asa. The Vow este un film atat de necredibil, cu personaje in asa un hal de adorabile incat nici nu ajunsese la jumatate si m-am surprins dorindu-mi sa moara macar unul dintre ei daca nu amandoi. Pana la final visam deja un genocid, ceva care sa rada de pe ecran tot cast-ul. In schimb am primit un happy end clasic, american.

I need to make my wife fall in love with me again.

Paige (Rachel McAdams) si Leo (Channing Tatum) sunt casatoriti de cinci ani si se iubesc ca-n prima zi. E dragostea aia roz, mai dulce ca o fondanta, care strepezeste dintii pentru ca nu exista decat in filme pentru femei. Sunt artisti, frumosi, colorati, cu ochii mari sclipind de uimire si incantare. Viitorul suna bine. S-au casatorit pe sest, in una din galeriile muzeului de arta din Chicago, cu juraminte scrise pe meniuri de cafenea. Au prieteni cata frunza cata iarba, toti veseli si cu simtul umorului. Paige e sculptorita iar Leo are un studio de inregistrari din care nu castiga prea bine dar deh, facturile se platesc cu pasiune, nu bani.

Intr-o frumoasa seara romantica, un camion intra in masina lor si Paige e aruncata prin parbriz, ajungand la spital cu un traumatism cranian grav care necesita o coma indusa pentru vindecare. Cateva zile mai tarziu, Paige se trezeste. Totul este in regula in afara de faptul ca nu isi poate aminti ultimii cinci ani, deci nici cine este Leo. Si de aici incepe nenorocirea. Situatia nu merge rezolvata cu rabdare pentru ca in curand devine clar ca Paige isi schimbase radical viata fix inaintea intalnirii cu Leo. Vechea Paige, cea din amintirile actuale, este o fata de bani gata, studenta la Drept, cu familie bogata, casa in suburbii si logodnic corporatist. Toate lucrurile la care renuntase pentru viata cu Leo devin brusc prezent si singura realitate cunoscuta. Nici macar motivul schimbarii nu si-l mai aminteste. Leo devine deci intrus, prietenii artisti par niste ciudatei obositori iar viata boema fara siguranta zilei de maine, de neinteles.

Life’s all about moments of impact and how they change our lives forever. But what if one day you could no longer remember any of them?

Premisa filmului nu este rea dar ramane la nivel de idee. Solutiile gasite ca sa rezolve si sa explice problema sunt facile si grabite. Personajele se schimba si invata din greseli dar o fac prea ca la carte, alunecand lin prin toate etapele, intr-o poveste care parca se teme sa se ia in serios. Leo este atat de rabdator incat iti vine sa ii spargi capul. Paige este atat de ingenua incat, oricat de adorabil ar fi zambetul ei, tot simti ca ar merita o tumoare pe creier, ceva. Iar problema centrala este pur si simplu prea mica pentru tot tavalugul pe care il genereaza.

Mi-a parut sincer rau ca realizatorii s-au complacut intr-o formula usor accesibila, care sa nu puna spectatorul prea mult pe ganduri. Si asta mai ales pentru ca povestea se bazeaza pe un caz real.

Un cuplu american a trecut prin aceeasi experienta, iesind cu bine din problema si sarbatorind de curand 18 ani de casnicie. Am cautat informatii despre cuplul respectiv si am gasit niste declaratii in care cei doi spun ca doar credinta in Dumnezeu si juramintele rostite in biserica le-au dat puterea sa depaseasca obstacolul. Ori asta ne duce intr-o cu totul alta dimensiune. The Vow nu se apropie de religie si bine face, din punctul meu de vedere. Dar in momentul in care te inspiri dintr-o povestea reala si alegi sa folosesti doar punctul de plecare, folosind alta tipologie de personaje, atunci se schimba si rezolvarea. Ceea ce nu e valabil in cazul de fata.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 Michael Sucsy a debutat cu ecranizarea TV a documentarului Grey Gardens, transformat in lung-metraj, cu Jessica Lange si Drew Barrymore in rolurile matusii si verisoarei lui Jacqueline Kennedy. Filmul a fost recompensat cu un Emmy, un Golden Globe si un PGA Award, propulsandu-l pe Sucsy in topul regizorilor promitatori. Scenaristii Abby Kohn si Marc Silverstein au intrat in liga scriitorilor de comedii romantice odata cu Never Been Kissed, coborand insa stacheta cu esecul rasunator (vorbim din punctul de vedere al criticilor) al lui Valentine’s Day. Cast-ul este pestrit, renuntandu-se la actorii care se repeta in ultimul timp prin comediile romantice, in favoarea unor nume cunoscute mai mult din TV. Tatiana Maslany (Being Erica, The Nativity), Lucas Bryant (Haven) si Scott Speedman (Felicity) aduc o nota de prospetime filmului. Sam Neill si Jessica Lange, in rolurile parintilor lui Paige, sunt cum ne-am obisnuit deja, bine oriunde ii pui. Rachel McAdams si Channing Tatum sunt amandoi  frumosi de pica si pare ca ar fi putut sa duca mai mult decat ce li se cere. Avem si cateva secvente superbe filmate in Chicago, reusind cu succes sa pacaleasca spectatorul care nu stie ca 90% din filmari s-au facut in Toronto.

Ce spun criticii despre The Vow?

Metacriticul noteaza The Vow cu 43/100, parerile fiind impartite in doua tabere – cei care apreciaza actorii si feel-good-ul povestii si cei care sustin ca e un efort prea mare pentru un film cu atat de putina substanta. Cei de pe Rotten Tomatoes sunt mai aproape de parerea mea, The Vow primind doar 28% din partea criticilor, in timp ce publicul ii acorda 64%.

Verdictul KoolHunt.ro

Ca si Valentine’s Day si New Year’s Eve, The Vow este un film pentru femei si cupluri in cautare de povesti frumoase, impachetate in ambalaje colorate, cu actori prezentabili interpretand personaje care stiu cum vine treaba cu dragostea adevarata. Filmul amuza, emotioneaza si pana la urma ofera satisfactia unui final fericit. Dar totul se intampla la suprafata, garantandu-i peliculei o viata scurta, cam pana cand va iesi urmatorul film de genul asta.