[Titlu in limba romana: La hotarul dintre viata si moarte]

KoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 9/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.6/10

 The Thin Red Line prezinta in mare conflictul de la Guadalcanal, poveste ce este ilustrata din punctul de vedere al fortelor americane. Nu este o poveste despre curaj, ci despre haos si teroare, despre soldati inspaimantati ce infrunta moartea direct pe campul de lupta.

Imagini memorabile ne sunt livrate de Malick inca din primele cadre. Un crocodil ce aluneca amenintator pe sub o apa acoperita de alge. Un pui de pasare ranit ce trasmite durerea muta a razboiului. Caini ce se infrupta infometati din ramasitele soldatilor morti. Carduri de pasari ce asteapta ca moartea sa cuprinda trupurile ranite. Dealuri luxuriante acoperite de tulpini de iarba manate de vant – camera coboara in unghiuri foarte joase, fiind alaturi de soldatii implicati in lupta si surprinzand diverse vietati in mediul lor natural de viata. Arbori inalti – filmati in contre–plongée – ce par sa atinga cerul si care umbresc totul de jur imprejurul lor, pastrand o atmosfera de amurg perpetuu.

Malick de asemenea alterneaza scene de pe front cu alte imagini dintr-o lume interioara a soldatilor: o insula utopica in care se refugiaza in unele momente greu de suporat pe front (soldatul Witt) sau amintirea unui mariaj fericit (soldatul Bell).

“I look at that boy dyin’, I don’t feel nothin’. I don’t care about nothin’ anymore.”

Capt. John Gaff (jucat de John Cusack) este un tanar de abia iesit de pe bancile academiei, asa cum este descris de insusi Col. Gordon Tall, si care reuseste cu ajutorul catorva oameni sa cucereasca un post de aparare al japonezilor. Tall il lauda pentru reusita si, fiind foarte mandru de el, ii promite decoratia cea mare, dar refuza sa astepte apa pentru soldatii insetati, scopul sau final fiind cucerirea intregului deal printr-un atac direct. In cele din urma, amintesc de Brig. Gen. Quintard (John Travolta) si de Capt. Charles Bosche (George Clooney) doua personaje episodice ce nu au avut ocazia sa se dezvolte.

Coloana sonora a filmului, incarcata cu zgomote si sunete din Padurea Ecuatoriala, permite spectatorului sa auda gandurile personajelor, insa nu avem certitudinea ca personajele de fata au cu adevarat aceste framantari interioare. Framantari ce par sa aiba aceeasi voce, vocea unui om mult mai matur, mult mai educat, mult mai poetic si mai putin pamantesc decat oricare dintre aceste personaje. S-ar putea sa fie vocea lui Malick.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Personajele implicate sunt uniformizate, reusind cu greu sa formeze caractere complexe. In toata aceasta lupta filmata schizoidal reusim sa distingem cateva nume care sunt strigate mai des pe front: Tall, Staros, Welsh, Witt, Bell. Lt. Col. Gordon Tall, intrepretat de Nick Nolte, este implicat in aceasta batalie doar pentru gloria sa personala si nu are nicio problema in a-si mana oamenii la moarte. Capitanul James Staros, jucat magistral de Elias Koteas, este seful companiei Charlie. El refuza ordinul lui Tall de a-si duce subalternii intr-un atac direct, astfel salvandu-le viata. Este amenintat in prima instanta cu Curtea Martiala, apoi ii este oferita Silver Star si Purple Heart. Este trimis de pe front si accepta acest lucru fara sa se opuna sau sa protesteze in vreun fel, cum ar face-o orice soldat tipic american plin de curaj. Nu, el nu o face si este chiar usurat ca nu va ma asista si nici nu va mai fi raspunzator de moartea atator camarazi pe care, de altfel, ii considera copiii sai.

Sergentul Edward Welsh (Sean Penn) este cunoscut drept un soldat neinfricat, crud si lipsit de scrupule, care isi tine oamenii la respect si ii comanda cu o mana de fier. Insa, pe front vedem o alta fata a lui, atunci cand isi risca propria viata pentru a-i duce calmante unui camarad ranit. Este descris pana si de soldatul Witt ca avand o dubla personalitate in relatie cu el – intr-o zi, poate fi cel mai bun prieten, atunci cand stau la o sueta, iar in ziua urmatoare, un strain – de parca nici nu s-ar fi cunoscut vreodata. La final, dupa moartea lui Witt, Welsh are un moment de tacere in care pare sa regrete cu adevarat moartea unui prieten, poate chiar si mai mult, moartea unui frate. De asemenea, soldatul Witt interpretat de Jim Caviezel reuseste sa iasa din anonimat cu cateva scene memorabile, devenind totodata si unul dintre personajele cheie ale acestei povestiri. In cele din urma il gasim pe Ben Chaplin, care da viata soldatului Bell, un personaj bantuit de amintirea sotiei sale si chinuit de dorinta de a ajunge acasa in viata. Sergentul Heck (Woody Harrelson) are parte de o moarte cat de cat memorabila. Sergentul Storm (John C. Reilly) impresioneaza printr-un monolog in care explica efectul pe care il are razboiul asupra celor care sunt implicati direct pe frontul de lupta.

Ce spun criticii despre The Thin Red Line?

 The Thin Red Line primeste 78/100 pe Metascore, iar pe RottenTomatoes The Thin Red Line e 78 % fresh. Criticii aclama filmul lui Malick, numindu-l unul dintre putinele productii ale anului 1998 care s-au remarcat, unic, plin de curaj. Chicago Tribune catalogheaza pelicula ca fiind una dintre cele mai stralucite productii americane, insumand o vasta ambitie, un buget enorm, resurse uriase, tehnica de exceptie, cat si o viziune a vietii unica si captivanta. Mai adaug faptul ca Malick a fost numit dupa acest film un pictor al imaginilor (RealViews), dar si un om incert, ce se zbate in propriul sau univers cu propriile sale idei, fara sa aduca lumina, ci doar intunecand si mai mult unele aspecte ale vietii (Chicago Sun Times). Un film de razboi cum nu ati mai vazut (The Globe and Mail).

Verdictul KoolHunt.ro

The Thin Red Line nu este un film usor de abordat, nici unul perfect, insa el ramane memorabil prin lupta filozofica ce face din aceasta pelicula o lunga meditatie despre viata si moarte.