[Titlu in limba romana: Parada]

KoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 8/10

– actori: 8/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 7.5/10

Nota IMDb: 7.3/10

Al doilea film vazut de mine la Zilele Filmului Sarbesc in Romania a fost The Parade, in regia lui Srdjan Dragojevic.

Tomorrow, father and son will fight against each other.

Actiunea se invarte in jurul lui Limun, fost soldat, actual semi-gangster si sef al unei echipe de paza si protectie ce detine, de altfel, si un club sportiv de arte martiale, unde are rolul de instructor. Limun, interpretat de Nikola Kojo (a jucat si micul, dar importantul rol al unui compozitor care-si ia viata in Moartea unui om din Balcani), un barbat cu un fizic impunator si cu o privire de temut, planuieste o casatorie de zile mari. Din pacate, evenimentul se amana datorita atitudinii sale. Casa lui Limun este un adevarat templu al masculinitatii. Tine arme ascunse prin diferite colturi si este pregatit mereu sa riposteze unui eventual atac. Intr-o dimineata, in timp ce priveste Ben-Hur, cainele lui Limun este impuscat de un necunoscut. Limun, cu nervii la pamant, isi duce cainele la doctor, amenintand cu moartea daca acesta nu va supravietui. Aici il intalneste pe Radmilo (Milos Samalov, a jucat si rolul baiatul cu pizza in Moartea unui om din Balcani), doctorul care-l salveaza de la moarte pe Zaharel.

See Sugar… real mates, like me and you.

Aflam astfel si ceva despre viata lui Radmilo – este homosexual, nu vrea sa faca cunoscut acest lucru, insa conduce un Mini 1000 HL roz, pe care il revopseste din ce in ce mai des in ultimul timp, datorita mesajelor homofobice ce apar peste noapte pe portiere, adora The Magnificent Seven si are o relatie serioasa cu Mirko (Goran Jevtic), persoana insarcinata cu organizarea nuntii cu pricina si liderul comunitatii gay ce planuieste parada din acest an. Limun ii intalneste pe cei doi si afla despre orientarea sexuala a acestora. Nu reactioneaza bine la auzirea acestei blasfemii si il raneste pe Mirko. Aceasta intamplare se transforma intr-un carambol de coincidente, care il va pune pe Limun in fata deciziei de a alege intre prietenie, respect, imagine si iubire.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Nikola Kojo si Milos Samalov dau viata lui Limun si lui Radmilo, facand credibila fiecare replica. Kojo este pivotul intregului grup, izbutind sa fie amuzant, inocent, indragostit, stangaci, chiar si caraghios pe alocuri si sa nu-si ciobeasca imaginea de gangster neinfricat de cartier. Samalov il completeaza, intr-un duet incredibil – ce-mi aminteste de frumoasa comedie a anilor ’80 Planes, Traines and Automobiles, cu Steve Martin si John Candy – acesta fiind un homosexual simpatic, poate putin prea simpatic, pastrand nealterata imaginea de minoritate sexuala inocenta si lipsita de rautate (sa nu uitam ca, totusi, e un film de satira). Si perechea lui Radmilo, Goran Jevtic, se afirma in fata camerei cu mandria de a fi homosexual, punandu-si ocazional intrebari importante despre discriminare si lupta pentru viata. Vreau sa aduc aminte si de Hristina Popovic, ce o interpreteaza pe Biserka, partenera lui Limun, o feminista convinsa ce stie cum sa se afirme in fata barbatilor, imblanzindu-l chiar si pe fiorosul Limun (imitand astfel cuplul arhetipal Frumoasa si Bestia, dar, atentie, avem deaface cu o Frumoasa ce greu se lasa supusa).

Regizorul (si scenaristul, in cazul de fata) satirizeaza evenimentele care au marcat soarta minoritatilor sexuale din Serbia, incercand sa reduca imaginea de multime la cateva personaje inzestrate cu suflet, vise, dorinte, pasiuni, probleme, esecuri, dezamagiri, ca oricare dintre noi. Tine stacheta sus de la inceput pana la sfarsit, piperand cu umor intreaga poveste si construind personaje memorabile, carismatice. Cadrele sunt caracteristice unui film de comedie. Imaginile sunt montate pe fraza muzicala, omogenizand astfel intreaga lucrare.

Ce spun criticii despre The Parade?

Robert Bell (Exclaim!) considera ca avem de-a face cu o viziune prea simplista a sistemului politic si cu o aglomerare de glume prea utilizate si total lipsite de umor. East European Film Bulletin (prin Patricia Bass), desi nu incurajeaza stereotipiile cinematografice, sustine ca filmul si-a atins scopul. In incheiere, Phil Hoad (The Guardian) numeste Parada, “mandria Serbiei”.

Verdictul KoolHunt.ro

Srdjan Dragojevic (We Are Not Angels – 1992, Pretty Village, Pretty Flame – 1996, The Wounds – 1998), incearca prin filmul de fata sa apropie o lume aparent straina de noi (amintind de Milk, The Adventures of Priscilla – Queen of the Desert, The Birdcage si de Torch Song Trilogy, un film care il apreciez mult), sa trateze la un anumit nivel homofobia, cat si xenofobia prezenta in fiecare din noi, imbinand realitatea si fictiunea, prezentul cu trecutul si dand nastere unei hyper-realitati balcanice. Pe scurt, un road-movie sarbesc ce nu trebuie ratat.