Home » Filme

The Other Woman – Aceeasi Portman, acum cu adaos de jale

18 June 2011 scris de 3 comentarii

CoolRank: 6/10

atmosfera & entertainment: 5/10

regie: 5/10

actori: 7/10

scenariu: 5/10

montaj: 5.5/10

Nota IMDb: 6.3/10

Regie: Don Roos An: 2009
Actori: Natalie Portman, Scott Cohen, Lisa Kudrow Genul: drama

 

Nu se-ntampla des sa dau peste un film de Hallmark cu actori de Hollywood si sa-mi pun serios problema H-ului castigator. La The Other Woman am avut dubii cam de la prima lacrima – a protagonistei, a mea, nici nu mai conteaza, cert e ca nu s-a lasat mult asteptat potopul de sirop. Dar, la fel de cert, cand s-a drenat cu totul, la genericul de final, m-a lasat cu un gust amar si-n acelasi timp c-o pofta masochista de replay.

Este un film care se lanseaza tardiv, dupa doi ani de la data productiei, poate pentru ca pe-atunci inca nu-si luase Oscarul in primire actrita principala. Demna de laurii Academiei dintotdeauna insa, Natalie Portman livreaza in The Other Woman semeata interpretare care m-a convins sa nu pun cruce inca genului tearjerker – mare lucru! Ceea ce nu inseamna ca o sa mai poposesc pe-aici cu o recenzie la vreun alt specimen. Nici ca cel de fata ar merita de altfel cerneala asta. Insa chiar trebuie sa-mi mai cobor nasul din vant si sa recunosc in fata voastra cand ma pune pe ganduri un film de calibru B… minus.

Your ex-wife got pregnant because my baby died?

Bazata pe romanul Love and Other Impossible Pursuits – un chicklit de duzina ceva mai satios – scris de Ayelet Waldman, povestea lui Emilia nu schimba mult la materialul original, nu se indeparteaza de tragismul temelor, dar mai astupa din lipsuri si indulceste misoginismul de care vad ca se plang cititorii pe Amazon. Plangerile tot trebuie insa depuse si la adresa ecranizarii, care are un sforar nepregatit la carma si un scenariu pasabil doar cu indulgenta – picata din cer, dar indulgenta asta imi alimenteaza acum degetele pe tastatura, asa ca mi-o asum. In apararea lui, filmul poate iesi la rampa doar cu jocul actoricesc si-o mana de replici frapant de naturale.

Isabel’s death isn’t a get-out-of-jail-free card, Emilia!

Emilia este o tanara absolventa de Harvard (Drept, nu psihologie ca actrita care-o joaca) care stie ce vrea si isi urmareste tinta ca un pur-sange, cu ochelarii aferenti – nu vrea raul nimanui, dar nici nu se topeste de dragul victimelor colaterale. Recent angajata la o firma de avocatura, nici nu se instaleaza bine in post ca pune ochii pe un coleg mai cu vechime, cu sotie, copil si alte bagaje. O calatorie in interes de serviciu cusut cu ata alba ii da insa ocazia lui Jack sa se descotoroseasca rapid de balast, de remuscari si… de haine. Din patul de hotel cei doi se lanseaza intr-o aventura care se va lasa cu previzibilul divort grabit de neprevazuta sarcina. In ceea ce priveste aventura spectatorului, ea a demarat cu minute bune inainte de acest flashback cu titlu informativ care, deloc necesar pentru posesorul de minim doi neuroni conectati, produce totusi singurele minute destinse din film.

Caci, in prezent redusa la rang de casnica si cam atat, Emilia e o epava, si trage tot clanul in jos dupa ea: se “bucura” de statutul stacojiu al unei spargatoare de casa, de crizele si dispretul fatis ale primei sotii, si de compania insuportabila a fiului vitreg. In plus, si intr-un prim-plan lacrimogen care planeaza sustinut cap-coada, fetita ei Isabel s-a stins la doar cateva zile de la nastere, rapusa de SMS – sindromul mortii subite, nu mesajul pe mobil (de-aia nu-mi plac mie acronimele!). In concluzie, logic de altfel, The Other Woman se concentreaza pe mecanismele fiecarui personaj de a depasi moartea bebelusului, in speta prin relatia cu primul nascut al familiei, baietelul William aflat mereu intr-un du-te-vino de la mama buna la mama vitrega.

Despre actori si regie ce se poate spune?

William, ca orice copil unic la parinti, se stie buricul pamantului iar parintii i-o confirma in absentia copilului pierdut. Ca William ii joaca pe degete, e una – mai interesant insa e ca actorul Charlie Tahan (pe care l-am mai vazut disperat dupa atentie in Charlie St. Cloud) stoarce dintr-un rol cu potential toxic tot dublu-sensul necesar pentru a evita sa ne irite. O turnura complexa si cu care putem simpatiza, la mustata, o imprima si Natalie lui Emilia. Astfel, cele doua personaje scapa de sub papucul scenariului slab si sparg tiparele pe care altii mai putin capabili ar fi marsat cu usurinta. Din pacate, ei petrec o buna bucata din film duelandu-se intr-un atagonism sablonard, telenovelistic prin excelenta.

Tot desprinse din telefilme sunt si personajele secundare, desi din distributia de umplutura se disting doua, Lisa Kudrow si Scott Cohen, care nu depasesc conturul stas dar hasureaza mai cu talent inauntru. Luand si mai multa distanta de la personalitatea lui Phoebe, Kudrow, o obisnuita a filmelor lui Don Roos, se lasa impinsa in rolul fostei afurisite si glaciale a lui Jack (o latura mult mai stratificata, dar la fel de enervanta, in The Opposite of Sex). Acesta din urma e interpretat cu sinceritate de Cohen, care insa e redus la tiparul barbatului de varsta mijlocie si nu-si poate insinua niciun firicel de originalitate prin plafon.

Doar Portman are sansa de-a mai scutura cliseul din tatani, folosindu-si superputerea patentata – privirea de caprioara, inima conectata direct la ochi si radiand prin ei fara restrictii. De departe, fatuca isi adjudeca filmul, si asta fara machiaj, in pulovere largi, cu ochii umflati dupa nenumarate reprize de plans, la care ne mai si face martori pe banda rulanta. Reusita ei e cu atat mai remarcabila in contextul in care Emilia ei nu e o femeie, ci o copila infatuata, distanta, aproape insensibila fata de restul lumii – cum sa infrunti spectatorul predispus la a-si da ochii peste cap, de pe o pozitie atat de ingrata?

Natalie reuseste (cred, sau mi-a scurtcircuitat Black Swan panoul in mod ireparabil) cu o usurinta impresionanta in trecerea de la otelul durerii individuale, voit neimpartasite, la un fel de argint-viu: o iubire de mama auto-impusa, in lipsa celei naturale. Problema, subtila dar detectabila, e la nivel de regie, care nu se sincronizeaza cu nuantele interpretarii, incarcand in schimb mai toate cadrele cu viori jalnice, intruzive si un patetism afectat fara perdea. Regizorul-scenarist Don Roos, care si-a exersat mana cu o serie de comedii, e mereu in contratimp: acolo unde Natalie da tonul, el tine hangul, dar are o prinsoare atat de precara, inegala, incat nu-si poate ascunde incompetenta pe taram dramos.

Ce spun criticii despre The Other Woman?

“Cu greu mai gasesti o actrita cu un raport atat de firesc in fata camerei care sa se si dedice cu atata indarjire; pe langa ea, concurentii de la American Idol arata ca Dick Cheney” – asa o lauda Elvis Mitchell pe Natalie Portman in recenzia lui pentru MovieLine.com. Ceilalti critici sunt in mare parte de acord, apreciindu-i gama si amploarea performantei, insa sunt necrutatori cu filmul in sine. Pe RottenTomatoes.com, The Other Woman primeste o sapuneala de 37% si un consens raspicat: “regie stangace si scenariu siropos.” Agregatorul Metacritic.com ajunge la aceeasi parere si acelasi scor de 37%, cu doar 3 din 16 recenzii exprimandu-se in favoarea lui The Other Woman.

Verdictul KoolHunt.ro

Stiti cum ecranizarilor li se imputa de obicei prea mult continut indesat intr-un burduf prea stramt? The Other Woman initial lasa impresia inversa, batand moneda cu suferinta lui Emilia si continuand pe aceeasi nota pana in panzele albe, ca un muzician care ciupeste mereu aceeasi coarda. Apoi, spre final, incearca sa se adune grabnic: rezultatele, catastrofale, sunt o inlantuire de scene pripit impachetate si un deznodamant fortat intr-o cheie armonioasa care nu-si are locul. Insa daca filmul da chix la capitolele unei evaluari standard, povestea e eminamente de nisa, si va functiona ca unsa pentru categorii aparte din publicul larg: fanii lui Portman care o suporta lacramoasa, femeile pre-menstruale si sotiile de profesie empatice care se delecteaza cu filme facute pentru ele “pentru ca merita”.

3 comentarii »

  • hailei_2007 said:

    Urasc faptul ca majoritatea trailer-elor arata 90% din ce se intampla in film :(

  • Ioanina said:

    In cazul asta era inevitabil, la asa un film-peltea, trebuiau sa dea tot din casa ca sa para c-ar avea multe de zis si oaresce actiune:P

  • movieaddicted said:

    eu tot vreau sa-l vad :))

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*