[Titlu in limba romana: Legenda calaretului singuratic]

KoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 5.5/10

– actori: 6/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 6.7/10

Daca inlocuim potera si indienii din The Lone Ranger cu piratii si soldatii prezenti la datorie, vom avea in fata ochilor o ciorba reincalzita a Piratilor din Caraibe. Daca va asteptati la un rol magistral din partea lui Depp, o sa primiti un Jack Sparrow cu o cioara moarta pe cap in locul palariei de capitan. Gore Verbinski are doua probleme mari in The Lone Ranger: scenariul ce se putea preta la trei filme daca era construit cu cap si senzatia de deja-vu datorita asemanarilor spinoase cu franciza Piratii din Caraibe.

Horse says you are a spirit walker. A man who’s been to the other side and returned. A man who cannot be killed in battle. (Tonto)

The Lone Ranger a fost, este si va ramane o figura legendara a culturii americane. Ce au ei nu avem noi dar multi putem spune cu mana pe inima ca macar odata am vazut un clip dintr-un desen animat cu ex-texanul devenit justitiar si prietenul sau de nadejde, Tonto. Se pare ca echipa din Piratii din Caraibe au simtit rost de o franciza de succes si printre roboti, zei si super eroi se gasea loc si pentru un indian cu o cioara pe cap si un avocat aterizat in Vestul Salbatic. Marea problema a acestui film nu o reprezinta criticii ce au dat de pamant cu mandretea de scenariu ticluit de trio-ul Justin Haythe, Ted Elliott si Terry Rossio ci gasca ce a luat o idee si in loc s-o imparta in trei filme, s-a gandit ca-i mai bine sa functioneze pe post de episod pilot. Lung, dezlanat si asamblat prost. Ca sa ne-ntelegem din capul locului: actorii si-au facut datoria cu materialul clientului iar in clipa de fata zumzetul acuzelor aruncate in oricine mai putin in cei din propria ograda da dovada de imaturitate si incapacitate sa accepti ca ai gresit.

Despre ce este vorba in The Lone Ranger ? Tonto (Johnny Depp) un indian mai ciudat de felul sau dar cu o poveste in spate ce-i justifica atat cioara impaiata de pe cap cat si apucaturile usor zabauge, salveaza un tanar avocat, John Reid (Armie Hammer) si impreuna pornesc sa-si faca dreptata. Tonto pentru moarte clanului sau, Reid pentru uciderea fratelui (James Badge Dale). Aici ar trebui sa facem loc pentru personajele negative, de felul lor daca sunt jucate bine au norocul sa intreaca in popularitate pe eroi. Latham Cole (Tom Wilkinson), omul de afaceri corupt si banditul canibal, Butch Cavendish (William Fichtner) devin simple caricaturi si din tot talmes balmesul acesta parca Helena Bonham Carter aduce un strop de umor cu multe reminiscence Tim Burtoniene.

If we ride together, we ride for justice. (John Reid) Justice is what I seek, Kemosabe. (Tonto)

Trei filme mari si late se puteau face cu ideile aruncate in The Lone Ranger, in primul film era nevoie de the origin story. Sa priceapa toti spectatorii mai mult sau mai putin initiati in acest univers cum a rasarit acest Calaret Singuratic si care-i treaba cu partenerul sau Tonto. Incercand sa aduca in prim plan razbunarea, iubirea imposibila, prietenia, datoria, loialitatea si dreptatea, Gore Verbinski s-a apucat amatoriceste sa ofere totul pe tava fara sa te lase sa vrei mai mult. Mai lipsea ca Bonham Carter sa cante un cuplet si pe langa western cu tenta supranaturala, film de actiune si usoara comedie sa avem si un musical.

Greseala scenaristilor si a producatorilor dar din pacate The Lone Ranger se anunta de anul trecut un proiect cu multe semne de indoiala in privinta povestii si succesului la box-office. Ideal ar fi fost sa apara un actor cunoscut in rolul principal, Armie Hammer dand impresia de multe ori ca este sidekick-ul lui Depp si depasit complet de tot ce se intampla in jurul sau. Era normal, asa cerea povestea, dar Hammer nu trece peste stangacii. Sa fie si o romanta la mijloc. Intrata in scena Rebecca (Ruth Wilson), vaduva lui Dan Reid (James Badge Dale) este pana la final vaduva vesela, o domnita ce i se aprind calcaiele dupa fratele defunctului sot cam prea repede. Alta stangacie a scenariului ce a refuzat sa ne dea cu pipeta elemente din poveste in favoarea unui toptan de date. Adaugam si conflictele cu indienii si pe wannabe Custer, capitanul Jay Fuller (Barry Pepper) si asistam la un haos pe ecran ce s-a dorit un blockbuster de vara dar era mort din fasa din clipa cand scenariul a primit unda verde.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Nu-s actorii de vina cat sunt scenaristii si producatorii dar din tot acest fiasco, Johnny Depp trebuie sa invete o lectie a umilintei. Depp este un actor capabil sa joace orice personaj si orice tip de film dar Tonto este o umbra palida a lui Jack Sparrow. O sa spuneti ca asa face si Robert Downey Jr. ( de patru ori Tony Stark plus o prezenta in end credits din The Incredible Hulk) dar sa luam rolurile din Sherlock Holmes, Due Date, The Soloist si Tropic Thunder si vom vedea o gama variata de personaje. Sa luam in cazul lui Depp rolurile din Dark Shadows, The Lone Ranger, Alice in Wonderland si vedem cu ochiul liber cum Jack Sparrow se infiltreaza in orice moment. Poate este cazul sa se opreasca din colaborarile cu Disney si cu Tim Burton si pentru urmatorii ani in loc sa-si anunte cu mult of retragerea din cinematografie, sa joace in filme independente, sa accepte alt tip de roluri. Armie Hammer s-a straduit cat a putut dar rolul a fost prea mare pentru cat a putut el sa ofere.

Ceilalti actori au intrat in film in chip caricatural – mai putin Dan Reid (James Badge Dale) care a fost unul din putinii actori credibili in The Lone Ranger – si pe fata am putea spune, Red Harrington (Helena Bonham Carter), o matroana focoasa si cu un picior foarte util. Gore Verbinski stie foarte bine cum se face un blockbuster iar Jerry Bruckheimer nu-i strain de aceste taine dar momentul ales pentru lansarea acestui film nu a fost bun, western-urile nu prind pe marele ecran si poate un scenariu adaptat pentru televiziune ar fi mers mult mai bine. Nu putem scuza stangaciile scriiturii unde gasim aruncate cu furca de toate pentru toti iar atunci cand nu avem ce arunca, bagam o garnitura de tren cu efecte aplicate corect pentru a lua ochii spectatorilor. Nu ne ferim deloc de entertainment si am fi iubit o franciza cu un avocat devenit outlaw si prietenul sau, un indian usor sarit de pe fix. Am simtit bunele intentii in schimb ambalajul a stricat bunatate de idee.

Ce spun criticii despre The Lone Ranger?

In caz ca nu sunteti la curent, The Lone Ranger a fost infierat de mai toata critica de specialitate. Sa ne fie clar nu-i o catastrofa de la care pleci din primele minute, faptul ca dureaza 150 de minute nu este singura problema, putea sa fie un atu. S-a criticat scenariul, distributia si amalgamul de idei aruncate in film. In acest moment pe IMDb gasim un trainic 6.7/10 si nu cred ca va scadea sau urca din acest punct. Durerea vine cand deschidem Rotten Tomatoes si vedem o prospetime de 29% si o medie de 4.9/10. 145 de cronici de film negative fata de 60 pozitive. S-a crezut ca doar critica din Statele Unite a dat de pamant cu The Lone Ranger, s-a vorbit de o conspiratie pusa la cale sa distruga acest film si sa faca din el un esec. Nici critica din Europa nu a vazut din productia lui Bruckheimer un urmas demn de Piratii din Caraibe. Metacritic a incheiat sirul site-urile de specialitate cu un metascor de 37/100. Matt Zoller Seitz considera ca peste douazeci de ani vom revalua acest film la adevarata valoare, Emma Dibdin vede un esec ce captiveaza audienta iar daca stam sa ne uitam un pic mai bine nu este sub nivelul Wild Wild West ci undeva in zona Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides.

Verdictul Koolhunt.ro

Fanii lui Johnny Depp se vor duce la film si multi dintre noi vom gasi cateva momente foarte placute, vom rade dar greselile din scenariu si cele ce tin de montaj si distributie nu pot fi trecute cu vederea. Pentru un posibil blockbuster al verii, The Lone Ranger ofera prea putin tinand cont de talentele aduse in acest proiect, echipa din spatele sau si ambitiile studiourilor.