Am vazut prea multe filme care treceau pe langa un film misto, fara sa ajunga la el in final, in aceasta vacanta. Trebuia sa vad si un film cu adevarat reusit. Si acesta a fost, in mod neasteptat, The Guardian.

Nu pot spune ca a fost un film nemaipomenit sau ca a avut la baza vreo idee super originala. Ceea ce pot spune este ca mi-a placut si am avut ceva de invatat din el.

Prima parte a filmului – coachingul – este absolut geniala. Este genul de poveste in care coachul (Kevin Costner) si coachee-ul (Ashton Kutcher) au aceeasi poveste la baza – amandoi au trecut prin pierderea coechipierilor si au ramas cu suferinte adanci in urma acestui accident.

Ceea ce mi-a placut este modul in care Kevin Costner reuseste sa il invete pe Ashton Kutcher ce inseamna cu adevarat jobul de salvamar la Paza de Coasta. Mi-a amintit de o vorba a unui fost coleg al meu – “Inainte de a face coaching cu un om, trebuie mai intai sa il arunci in prapastie. Daca reuseste sa iasa si se zbate pentru a reusi, il apuci de mana si il salvezi. Daca se arunca singur, atunci poate ca nici nu aveai cum sa il faci sa dea rezultate”. Poate suna dur, dar aparent da rezultate.

Punerea omului in anumite conjuncturi favorabile sau defavorabile cu scopul de a-l lasa sa arate ce poate este o metoda verificata de Kevin Costner cu elevii sai. Atunci cand are de ce lupta, omul va lupta automat si va da ce are mai bun din el. Cam asta face si Kevin Costner.

Ceea ce mi s-a parut super misto sunt metodele prin care Kevin Costner isi invata echipa ce inseamna cu adevarat Paza de coasta – a salva vieti – si cum trebuie sa supravietuiesti in acest job. Nu va stric insa surpriza, va las sa vedeti filmul…

Partea mai nasoala este sfarsitul – lungit, pesimist, dar trebuie sa il trecem cu vederea… Ashton si Kevin joaca super pe tot parcursul filmului – pe mine m-a emotionat in mod deosebit scena confruntarii dintre cei doi. Amandoi joaca bine, tensiunea este in crestere si emotiile sunt incordate la maxim.

Un film care merita vazut.

Nota:7/10