CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 7.5/10

– actori: 7.5/10

– scenariu: 7.5/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.1/10

De ce luptam? Adesea acesta intrebare este pusa de un soldat catre altul atunci cand bataliile nu se mai opresc, ordinele nu mai au sens si camarazii inca pica secetati de gloante langa el. The Front Line este un film care spune povestea companiei Aligator in ultimul an de razboi dintre cele doua Coree.

“I used to ask God to save, but now I ask him to kill.” “Kill whom?” “Anybody.”

In siguranta si la caldura, cei din cartierul general trag cu creionul noua granita ce va separa Coreea pentru totdeauna. Linia este apoi stearsa si trasa mai jos pe harta, caci dealul a fost pierdut. Dealul Aerok este un punct strategic foarte bun, ce si-a schimbat ocupatia de aproapte 30 de ori intr-un an. Pe langa faptul ca sunt atacati constant, fortele din sud mai au o problema. O scrisoare venind din nord si un ofiter omorat de un glont sudist. Deci se pare ca in compania Aligator se afla o cartita. Kang Eun (Ha-kyun Shin) este transferat pe frontul de est pentru a descoperi tradatorul si a opri orice flux de informatie transmisa celor din nord.

Ajuns in est, Kang este intampinat de uniforme din nord si cu multa, multa nepasare de un grad superior. Este frig, iar compania Aligator are peste uniforma sudista una din nord, pentru a face fata iernii. Comandantul companiei este un dependent de morfina, iar, pe deasupra, in companie se gasesc si doi copii, un baietel si o fetita fara o mana – ce se tot intreaba daca mana ii creste inapoi. In cursul unui atac avem parte de o noua fata a razboiului, aceea ca soldatii nu il doresc. Intr-un mic buncar, oamenii companiei ascund tigari pentru ca atunci cand vor pierde (se intampla des) dealul, cei din nord vor lua tigarile si vor lasa in schimb bautura si chibrite si poate scrisori pentru cei de acasa.

Cand tratatul de pace este semnat, bucuria este rapusa de un ordin final din partea generalului, care vrea mai mult teren pentru tara lui. Razboiul mai este valabil 12 ore. Cosmarul dureaza mult mai mult.

Do you know why you’re losing? Because you don’t know why you’re fighting.

La o prima privire, filmul are multe in comun cu un film american, putem intelege asta pentru ca regizorul Hun Jang este tanar  si este nou in domeniu. Ideea de a face schimb de produse cu inamicul m-a dus direct la Joyeux Noel. In trei ani de razboi, in acelasi loc, as zice ca il vei recunoste pe X in a nu stiu cata batalie pentru deal. Ca veni vorba de deal, dealul Aerok reprezinta Corea insasi si batalia pentru ea. Uitati-va atent si veti vedea. (vezi “korea” scris invers).

Scenele de lupta sunt largi si foarte bine facute. Secventa preferata arata cam asa: o camera tinuta in mana se plimba printre soldatii ce urca dealul, tine putin dar arata atat de bine! Sper ca nu ii va speria pe multi lungimea filmului – are putin peste doua ore, dar este bine impartit ca sa intre momentele dramatice si scenele de actiune, asa incat nu veti avea timp sa va plictisiti de prea multa vorba sau momente goale in film.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Ca sunt noi. De la regizorul Hun Jang si pana la cele doua personaje principale Soo Go (Kim Soo) si Ha-kyun Shin (Kang Eun), imi sunt noi. Totusi, prima impresie este pozitiva. Hun Jang este doar la al treilea film, acesta incepandu-si cariera in 2008 cu Rough Cut. Ar trebui sa fie mandru ca al treilea film sa-i fie nominalizat la Oscar pentru productie straina. Asta dupa ce a castigat deja echivalentul Oscarului in Asia cu doar cateva luni inainte.

Cei doi actori isi joaca rolul bine, diferenta dintre cei doi fiind ca unul are mai multa experienta si asta se vede si prin rolul jucat de Ha-kyun Shin care are un rol mai mult de observator, tinand cont ca treaba lui era sa investigheze moartea ofiterului companiei Aligator. Soo Go e mai tanar, mai neexperimentat, este nou si in lumea filmului, iar in The Front Line rolul ii reflecta viata ca actor. Pe langa ei, mai sunt personaje multe, ca doar e vorba de o companie intreaga, dar sunt subdezvoltate si numele coreene nu va vor spune mult.

Ce spun criticii despre The Front Line?

In cazul lui The Front Line, criticii sunt ceva de nemaipomenit. Nu pot fi multumiti nicicum si nu ar recunoaste ca un film e bun nici daca ar sti ca Mos Craciun pandeste si ii va trece pe lista neagra. Marele minus pe care il exploateaza criticii de la ambele site-uri de specialitate este ca The Front Line contine prea mult film american in el. De la personaje si personalitati pana la ideile din spatele unor secvente de lupta. Deci sa spunem si de note… Pe Rotten Tomatoes The Front Line are 67% fresh din partea criticilor, nota fiind bazata pe 6 recenzii, din care doar 2 negative. Langa, la Metacritic, tabarele pro si cele asa-si-asa sunt impartite in jumatate. Este egalitate la 5 intre ele, scorul final fiind de 59 din 100 pentru The Front Line.

Verdictul KoolHunt.ro

The Front Line este o gura de aer proaspat. Daca sunteti pasionati de filmele cu razboi si doriti sa vedeti si altceva in afara de Al Doilea Razboi Mondial, momentan ceva mai recent sau mai bun nu aveti. Merita si va merita si peste cateva luni inca o vizionare.