[Titlu in limba romana – Dictatorul]

CoolRank: 9/10

– regie: 9/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 7.4/10

Ei bine daca ati fi crezut ca nu se poate, iacata ati gresit! Se poate si inca in ce fel! Un film plin de injuraturi, poante sexiste, expresii anti-semite si rasiste si o natie est-africana asuprita si satula de vise megalomane lipsite de sens. Si stiti ce? Merita vazut cap coada 100%!

Locuitori ai Wadiei vom folosi uraniul imbogatit numai in scopuri medicale

Nu pot sa nu privesc (mai ales in ultima perioada) politic acest film si sa nu rad cu gura pana la urechi inca de la primele cadre. Si de ce spun asta? Haideti sa ne uitam inapoi la cate s-au intamplat de la inceputul anului. Guverne care s-au schimbat, revolutii, proteste si mai mereu in mijlocul lor se afla figura unei persoane politice care se facea vinovata de toate nemultumirile poporului si de felul in care isi conducea tara dupa propriile principii si in scopuri personale. Suna cunoscut? Bun. Atunci de ce sa nu facem un film (evident in mod ilar) in care sa disecam fiecare aspect de acest fel? Daca vrem sa fim ON TOP de ce sa nu fim, mai ales cand familia noastra oricum detine toate resursele petroliere din tara?

Iata un trailer in cuvinte: Un dictator, sa ii spunem Aladeen (Sacha Baron Cohen), dupa numeroase politici incorecte, crime si represalii la adresa evreilor, trebuie sa raspunda in fata ONU, altfel risca sa porneasca un razboi nuclear cu SUA, motiv pentru care trebuie sa faca o vizita patriei care pune in prim plan democratia paroasa, grasuta si cu alura unui baietel neatins de 14 ani. Zis si facut, hop top pe camila si cu bomba cu uraniu in buzunar si dai bataie in tara “construita pentru negrii si condusa de chinezi”. Insa, dupa cum spune basmul, in spatele oricarui dictator se ascunde si un mic instigator si asasin.

Nu va spun mai multe. Trebuie sa vedeti filmul! Daca deja sunteti familiarizati cu stilul lui Sacha Baron Cohen stiti la ce ma refer. Mentiune de referinta: Ali G, Borat, Bruno.

Nu inteleg, ce vrei sa spui? Sunt un actor nemaipomenit. Am castigat patru globuri de aur de Wadia.

Da, pentru ca tu ti le-ai acordat!

Si in acest moment (in care scriu) ma apuca rasul numai cand ma gandesc la ce am vazut pe ecran, si spun asta intr-un mod placut, numai cand ma gandesc la momentele prezentate in film. Vrei sa fii atlet? Iti organizezi propriile jocuri olimpice. Vrei sa fi star de cinema? Iti organizezi propriile decernari de premii. Si gandeste-te la beneficii: poti in fiecare seara sa fii cu cele mai frumoase femei de pe pamant, ai tot ce vrei la discretie si daca nu iti place de cineva il executi in secunda doi. Poti sa te joci cu arme nucleare si sa le arati degetul mijlociu natiilor asupritoare democrate. Dar ce rost au toate astea cand vorba aia: daca dragoste nu e, nimic nu e.

Mai in gluma, mai in serios. O fi ea comedie, dar parca prea seamana cu realitatea daca stai bine sa te gandesti. Oricum, tu esti in cinema si doua ore ai ce face pana cand vei pune din nou piciorul in lumea reala.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Trebuie sa recunosc urmatorul lucru: cand vine vorba de poante de genul celor pe care le propune Sacha Baron Cohen, nu pot sa nu le gust. Motiv pentru care thumbs up pentru scenariu si dialog, care este presarat cu glume mai putin corecte intr-o democratie normala si, desigur, o oda adusa masturbarii si terminata cu un servetel murdar pe fata lui Anna Faris (parca ar fi predestinata, daca va aduceti aminte seria Scary Movie). Insa ca stil de filmare are o mare hiba: cu toate ca se vede bugetul ridicat al filmului, din scenografie, figuranti si efecte speciale nelipsind niciun detaliu, modul de filmare (si aici ma refer la stilul regizoral) cam lasa de asteptat. Inceputul este foarte ok: mockumentary 100%, dar apoi de ce sa o dam in decupaje complicate in care racordurile desigur ca se pierd, camera pierde actorii si alte detalii minore de genul asta care pot strica mereu un film? Bun, dar hai sa trecem peste asta si sa mergem la centrul de viol si sa “ne luam si papucii speciali” si sa ne aducem si prietenele noastre lesbiene dupa noi.

Ce spun criticii despre The Dictator?

Ce sa spuna critica? Jumatate rade, cealalta jumatate se da jos din Hammer, scoate AKM-ul si da-i ciuruituri! Dar haideti sa fim oficiali, ca vorba aia, cand ma adresez unui public avizat trebuie sa citez surse din tari “cu mari pasiuni pentru sub-saharieni si cu o natie insuportabila dar cu o limba adorabila”, deci rottentomatoes.com ii da lui The Dictator un punctaj de 64% din partea criticii si 68% din partea publicului iar pe metacritic.com The Dictator aduna un punctaj de 59 din 100 (oricum sunt sigur ca or sa mai creasca punctajele, ca vorba aia, filmul inca este mic cu toate ca are mult prea mult par prin locurile esentiale).

Verdictul KoolHunt.ro

OK, deci cand vezi la inceputul filmului urmatoarele cuvinte: In memoria unui foarte bun prieten disparut dintre noi si apoi poza lui Kim Jong-Il, cum sa nu te asezi bine in fotoliu sa iti tragi langa tine punga de popcorn si sa nu razi? Iar in acest ton este tot filmul, intr-un ritm in care sunt toti liderii, de la Obama la Osama, sunt pusi la zid si dati de pereti iar politicilor lor democrate le cad fecale in cap (si asa sunt mult prea preocupate de gentile Fendi si de ochelarii Prada – din nou, oare de ce imi suna cunoscut?).

Hamaleh General Aladeen! (Traiasca generalul Aladeen, supremul si mult iubitul nostru asupritor!)