[Titlu in limba romana: Fratii Grimm]

CoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 6/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 5.9/10

De cand mi-am seama ce face cutia mare si neagra din camera, am renuntat la povestile pe vinil pentru ca in cutie erau imagini. Am vazut povesti fara sfarsit (Neverending Story I, II si III), The Dark Crystal si multe altele ce puteau concura cu clasicele lui Ispirescu sau cele ale Fratilor Grimm. Intrebare.  Daca am lua mai toate povestile lor, credeti-ma sunt prea multe, si am incerca sa le adaptam intr-un film pentru marele ecran, ce ar iesi? Terry Gilliam s-a gandit la asta si a reunit doar cateva din multele povesti ale fratilor Grimm intr-un film cu acelasi nume. Haideti sa vedem ce a iesit.

Miss, we believe your village may be under some kind of curse… 

Suntem undeva pe langa 1813 intr-o Germanie ocupata de Napoleon, unde ii gasim pe cei doi frati Grimm traind din escrocherii cu fantome. Un fel de ghostbusteri ai aniilor 1800, doar ca fantomele sunt doi membrii ai echipei Grimm. Pentru ca tot timpul cineva e mai destept decat hotul, ei sunt prinsi, iar sentinta e… mortala. Li se mai da o sansa pentru ca filmul ar fi fost prea scurt. Generalul Delatombe (Jonathan Pryce) ii trimite in satul Marsbaden cu motivul ca ei ar fi cei resposabili pentru rapirea celor zece copii. Precum in Sleepy Hollow, eroii nostri, Will (Matt Damon) si Jacob (Heath Ledger) se declara sceptici la inceput, pentru nu exista blesteme si fantome, asa este? La o mica plimbare prin padurea fermecata se descopra turnul printesei, imi cer scuze, al reginei (Monica Bellucci), inchisa in turn pentru a scapa de ciuma. Will si Jacob impreuna cu Angelika si enervantul Cavaldi reusesc intr-un sfarsit, spre fericirea mea, sa desluseasca mistesterul din spatele rapirii celor mici. Am fost surprins ca de fapt au fost rapiti de regina si nu era cum crezusem eu, ca au fugit ca sa nu auda povestea.

A little huff, a little puff? Thank you very much, Will. 

Daca nu as fi citit sau ascultat cand eram mici basme, probabil i-as fi dat o sansa filmului. Asa am devenit nostalgic cand am vazut multe povesti puse aleatoriu cap la cap doar, doar va iesi ceva. Legaturile dintre personaje sunt fortate pentru a putea exista acea legatura romatica necesara pentru un sfarsit fericit. Terry Gilliam s-a gandit sa experimenteze si cu natura persoajelor, asa incat padurarul, personajul din povesti, ce tot timpul e la locul si timpul potrivit, acum e de partea personajelor negative. Plus ca e varcolac. Ce?

De ar fi sa trag linie as zice ca, de la Fratii Grimm, regizorii si-au dat seama ca pot adauga multe alte detalii adaptarilor povestilor. Vom vedea anul acesta o Alba ca Zapada unde pe langa cei 7 pitici mai exista o intreaga armata de partea binelui. Si in Brothers Grimm exista o armata, doar ca e cea franceza si nu crede in povesti. CGI-ul din pacate se vede de la mare distanta si face filmul sa arate precum un low-budget difuzat miercuri seara pe un canal TV oarecare. Filmul cred ca era comedie pentru ca se vad multe cazaturi si oameni ce alearga foarte imprastiat. Din pacate nu am ras.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Desi distributia este formata dintr-un numar ridicat de actori, majoritatea dintre ei nu isi dau toata silinta. Fratii Grimm, adica Will si Jacob, adica Matt Damon si Heath Ledger, sunt total opusi adevaratilor frati. Heath Ledger e departe de un personaj veritabil. E peste tot, cu mainile, cu corpul, cu jocul actoricesc. Chiar daca mai erau cativa ani pana la The Dark Knight, se pot vedea cateva din trasaturile ce ii vor da viata lui Joker. Fratele lui, Will, nu pare a fi german deloc. La fel cum nici Delatombe nu e francez sau Cavaldi, italian. Matt Damon joaca de parca ar fi intr-un film cu studenti si nu intr-o poveste “epica”. Monica Bellucci e frumoasa si are parte de cateva cadre in care trebuie sa zambeasca pentru a da bine la camera, in rest nu prea are ce face, asa ca doarme mai tot filmul. Angelika (Lena Headey), fiica padurarului, are un accent prea englez pentru un personaj german. Am ramas fixat pe acesta si altceva nu am putut sa observ la ea. Mai mult, nu cred ca am ratat ceva. Rolul jester-ului in film ii revine lui Peter Stormare, italianul cu gura mare. Avand rol de “tip amuzant”, personajul ala care sparge linistea si are tot timpul replica pregatita, devine enervant pe la jumatatea filmului si nu se schimba pana la sfarsit.

Fiecare regizor mare are cate un film care te face sa ridici o spranceana. Pentru Terry Gilliam acesta e The Brothers Grimm. A vrut el sa faca ceva acolo, dar nu a iesit nimic. Sanse mai sunt.  Astept totusi inca un film ca Twelve Monkeys sau Fear and Loathing in Las Vegas, film pe care multi l-au inteles gresit.

Ce spun criticii despre The Brothers Grimm?

De mult nu am mai vazut criticii asa de suparati. Aproape ca urlau sau scriau cu caps lock fiecare recenzie. Cei de la Rotten Tomatoes au fost nevoiti sa comande cateva rosii proaspete caci doar 37 au ramas cat de cat intregi in dreptul lui The Brothers Grimm, restul s-au stricat instant. Fratii Grimm nu o duc prea bine nici macar pe Metacritic, unde pe baza a 36 de recenzii au obtinut nota 51/100. Dintre toti, Roger Ebert, ne spune cel mai sincer ce parere are despre film: “…the movie, for all of its fantastic striving, stays on the screen and fails to engage our imagination.” Mai mult nu trebuie spus.

Verdictul KoolHunt.ro

Personal, nu va recomand acest film, dar cum psihologia inversa functioneaza probabil veti interpreta asta ca pe o provocare sa va uitati la film. Repet, nu merita, doar daca afara ploua foarte tare si la televizor nu sunt reluari bune…