Home » Filme

Submarine – De veghe in lanul de anxietate adolescentina

2 April 2011 scris de 4 comentarii

CoolRank: 10/10

atmosfera si entertainment: 9/10

regie: 9.5/10

actori: 8.5/10

scenariu: 10/10

montaj: 9.5/10

Nota IMDb: 7.9/10

In 1951 Holden Caulfield a devenit vocea a nenumarator adolescenti, portretizandu-le ca nimeni altul alienarea, frustrarile, descoperirea ineficientelor lumii adultilor si prezentand realitatea prin viziunea lor mult mai matura decat cea a unui copil, dar totusi prea idealizata pentru a functiona. 50 de ani mai tarziu, adolescenti nesiguri din lumea intreaga si-au gasit noi voci in protagonistii filmelor indie care au iesit constant in ultimii ani, de la Ellen Page in Juno la Paul Dano in Little Miss Sunshine, aceste personaje au fost scrise sa fie instant iubite cu excentricitatile lor, dialogul rapid si neprententios, umorul matur si plin de referinte pop, viziunea cinica si nihilista, exagerata si neiertatoare. Desi un adolescent care sa aiba farmecul lui Juno nu ar fi usor de gasit in aceasta realitate, aceste personaje le-au oferit adolescentilor ceea ce aveau nevoie mai mult, mesajul ca e ok sa fii diferit.
Prin debutul sau Submarine, regizorul Richard Ayoade a reusit o lovitura de maestru, creand un personaj care combina cele doua elemente, veridicitatea din romanul lui Salinger si farmecul excentric al filmelor indie.

Most people think of themselves as individuals

Oliver Tate (interpretat de Craig Roberts) e un baiat de 15 ani dintr-un orasel englezesc. Ca orice adolescent, e preocupat de fete, de pierderea virginitatii, de stabilirea individualitatii sale printre cei de varsta sa in paralel cu dorinta de apartenenta. El se indragosteste de o colega, Jordana (interpretata de Yasmin Paige), o mica femme fatale care fumeaza, are tendinte piromane si o detestare completa pentru tot ce inseamna sentimentalism sau romantism. Dar filmul nu e despre incercarile lui de a o cuceri. Fata insa nu e genul care se lasa cucerita si ea e cea care initiaza o relatie, in mare parte din plictiseala. Povestea asta e despre acele prime relatii cand totul pare foarte important si intens, cand cei doi habar nu au cum sa se comporte si incearca sa-si ascunda neindemanarea, fiecare cum poate mai bine; ea prin duritate, el… mai greu.

Dar problemele lui Oliver nu sunt doar egocentrice. El e ingrijorat si de casnicia parintilor sai, care i se pare ca nu se desfasoara chiar optim, din cauza depresiei tatalui. Iar faptul ca fostul iubit al mamei s-a mutat alaturi nu ajuta deloc. Dar din fericire, baiatul e la varsta cand e mult mai destept decat parintii sai pusi la un loc si tine in mana raspunsurile la toate problemele universului.

Lucrurile insa nu merg chiar dupa planurile sale si in curand isi da seama ca a dat-o in bara cam in toate aspectele, printr-un moment de egoism si lasitate a indepartat-o pe Jordana, care, aparent, avea totusi temeri, griji si sentimente, si in paralel a inrautatit casnicia parintilor prin incercarile sale de a o indreptati. Viata totusi nu e ca un film. Nu intotdeauna.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Actorii nu sunt nume mari si probabil sunt in mare parte necunosctuti unui public non-britanic, avand roluri prin seriale nationale si roluri secundare in diverse filme internationale. Lucru care insa nu inseamna ca nu s-ar fi descurcat bine, toate rolurile sunt umplute cu mult talent de catre fiecare actor, de la Paddy Considine in rolul guru-ului fals care se muta alaturi si care e plin de energie, trecand pe la Sally Hawkins, mama serioasa care incearca sa-si pastreze fiul cu picioarele pe pamant si trece prin propria criza pana la Noah Taylor, tatal depresiv care a ales o actorie subtila care are loc mai mult din ochi decat din orice altceva, toti adultii formeaza niste personaje secundare memorabile, dar care nu fura lumina de pe cei doi actori principali, adolescentii putin experimentati, Craig Roberts in rolul lui Oliver si Yasmin Paige ca si Jordana. Amandoi ne ofera roluri convingatoare, doi anti-eroi care acapareaza simpatia si nu ii mai da drumul.

Regizorul, Richard Ayoade, se afla la debutul sau pe marele ecran, dar pana acum si-a facut numele regizand videoclipuri la trupe precum Arctic Monkeys si Vampire Weekend. Publicul roman ar putea sa il recunoasca din serialul „The IT Crowd” care rula pe HBO acum vreo 2-3 ani, unde juca indianul inalt si cret care conducea echipa. Un debut de invidiat insa, caci filmului parca nu ii lipseste nimic. Reuseste sa fie profund si sa prezinte o drama adevarata si totusi sa fie amuzant in acelasi timp. Un umor insa care nu e fortat si provine din numeroase mici momente si replici care nu sunt nici absurde nici neveridice.

Influentat de Wes Anderson si alti regizori care nu se tin de cartea de reguli, pelicula e pestritata de momente regizorale artificiale: personajul principal care e narator se uita direct la camera si la public, se folosesc freeze-frame-uri la prezentarea unor personaje, acestea sunt in prim-plan pe un fundal negru care nu se leaga altfel de film (la fel e prezentata citirea unei scrisori, in care autorul ei nu isi ofera doar vocea in voice-over in clasicul stil cinematografic, ci recita textul in fata publicului); iar acestea ar fi putut lucra foarte usor impotriva filmului, dar sunt integrate cu atata talent si continuitate incat par la fel de necesare ca sarea din bucate, iar filmul isi va prinde imediat publicul prin usurinta cu care acesta se poate identifica. Eroul e simpatic, dar nu e lipsit de greseli, si desi publicul ii poate intelege momentele de lasitate si egoism, nu neaparat i le iarta, umanitatea sa fiind astfel mult aprofundata.

Ce spun criticii despre Submarine?

Filmul e putin sub radarul big-budget, de lansare prea curenta si non-american, in concluzie, nu are nota pe Metacritic. Cei de la Rottentomatoes au fost insa ceva mai profesionisti, si desi nici aici nu au fost adunate mai mult de 29 de recenzii, acestea sunt totusi din publicatiile britanice de film cele mai respectate, iar nota calculata este de 100% Fresh pentru Submarine.

Cei de la Empire Magazine considera filmul o combinatie perfecta de cool, comedie excentrica si drama placuta, iar Tom Seymour de la Little White Lies ne spune ca e un film timid, inteligent si minunat de simpatic. Cei de la The Guardian comenteaza ca uneori filmul poate deveni un pic prea autocentric si parca prea constient de calitatile sale, dar cam aici se rezuma criticile cele mai dure, sentimentul general fiind exprimat de cei de la The Birmingham care spun ca nu poti sa te uiti la film fara sa te scufunzi in nostalgia adolescentei.

Verdict KoolHunt.ro

Filmul isi prinde publicul in dulcea sa capcana de la chiar prima scena, cand Oliver isi imaginaneaza moartea, si mai ales reactia parintilor, a colegilor, a profesorilor, isi imagineaza flori in curtea scolii sub portretul sau, fete inlacrimate ca nu l-au cunoscut mai bine si o intreaga tara infranta din cauza tragediei. Cine poate spune ca nu a avut aceasta fantezie la 15 ani?
Oh, dulce melancolie!
O tragi-comedie savuroasa care datorita calitatii sale atemporale va deveni un cult-film pentru generetatii de cinefili, un must-see, chiar si daca doar pentru a-ti aminti adolescenta asa cum a fost, nu asa cum o portretizeaza majoritatea filmelor cu adolescenti.

4 comentarii »

  • kolcs said:

    Daca stiam ca iese recenzie la “Made In Dagenheim” saptamana asta (nici nu credeam ca a avut lansare in Romania), ziceam mai multe de Sally Hawkins, care e actrita principala in acel film

  • verisoara said:

    ce tare!! unde l=ai vazut, ca il caut de ceva vreme!

  • kolcs said:

    ahm, la cinema…in uk. ar fi fain sa iasa in ro, desi improbabil

  • kolcs said:

    this just in:
    dupa recenta lansare in state, filmul a obtinut nota de 77/100 pe metacritic

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*