CoolRank: 10/10

Geniile din orice domeniu, indiferent ca vorbim de muzica, literatura sau cinematografie, au fost niste neintelesi la vremea lor si, in mare parte, destul de solitari. Nu oricine le intra in gratii si greu isi faceau prieteni, iar cand se intampla asta, in general era vorba de de oameni cu aceeasi profesie, geniile parca recunoscandu-se intre ele. Este de notorietate relatia de prietenie dintre Gauguin si Van Gogh, Creanga si Eminescu sau C.S. Lewis si J.R. Tolkien.

In Sotia din Paris scriitoarea Paula McLain a reusit sa surprinda foarte bine inceputul de cariera lui Ernest Hemingway, sinuosul drum pe care a fost nevoit sa-l parcurga pentru atingerea succesului, dar mai ales, povestea de dragoste dintre marele prozator si prima lui sotie, Hadley Richardson. Dar la pachet intra si excentritatile si toanele scriitorului, slabiciunea pentru bautura si femei si instabilitatea sa in cultivarea relatiilor de amicitie.

Femeia care l-a iubit inainte de a deveni faimos

Hadley l-a cunoscut pe Hemingway la Chicago la inceputul anilor ’20 prin intermediul unor prieteni comuni. Ea avea 28 de ani, el 21. Amandoi veneau din medii familiale asemanatoare, in care mamele jucasera un rol important, si de care doreau sa se distanteze. Mai mult, Hemingway era inca traumatizat de ororile razboiului din care tocmai  se intorsese si incerca sa-si faca un nume ca scriitor.

I-a fost usor sa se ataseze de Hadley si sa se indragosteasca de ea, era exact genul de femeie de care avea nevoie la acea vreme: calma, generoasa, iubitoare, o persona de incredere pe care se putea bizui. Imediat dupa casatorie, Hadley i-a confirmat asteptarile si toate actiunile si eforturile sale s-au indreptat spre netezirea drumului sotului ei catre succes, sacrificandu-si pentru asta propriile ambitii.

Viata la Paris alaturi de alti artisti dornici de afirmare

La scurt timp, proaspatul cuplu se muta la Paris, unde scriitorul in devenire credea ca isi va gasi mai usor inspiratia si recunoasterea geniului sau. Pentru a se putea intretine, Hemingway se va angaja in presa scrisa, in restul timpului incercand sa scrie poezii, povestiri, inca osciland si nesigur de directia in care sa mearga.

Atmosfera pariziana a anilor ’20 este una efervescenta, cu cafenele cochete invaluite in fum de tigara si muzica de jazz, femei cochete imbracate dupa ultima moda, cu sampanie si absint curgand in valuri, petreceri in lant si libertinajul proaspat descoperit. Aici ii cunoaste pe Gertrude Stein, Zelda si Scott Fitzgerald, Ezra Pound, James Joyce, Jean Rhys, Ford Maddox Ford si alti artisti dezradacinati, unii deja afirmati, altii inca in cautarea celebritatii. Cu unii dintre ei Hemingway va dezvolta relatii stranse de prietenie, petrecand ore intregi de discutii pe teme literare. Dar ajutorul lor este de multe ori interpretat gresit de artagosul scriitor, iar Hadley este ranita atunci cand sotul ei intoarce spatele unor persoane pe care si ea ajunsese sa le pretuiasca.

Aventurile lui Hemingway, inclinatia catre bautura, si excentricitatile la care se deda chiar si dupa nasterea fiului sau au determinat pana la urma divortului cuplului, dupa aproape cinci ani de casnicie. Pana cand si-a pus capat vietii impuscandu-se, Hemingway a mai avut alte trei sotii, dar in memoriile sale scriitorul isi aminteste de prima dragoste, marturisind ca ar fi trebuit sa moara inainte de a mai iubi pe altcineva in afara de Hadley.

Sotia din Paris mi-a depasit toate asteparile si la finalul lecturii m-a facut sa vad cu alti ochi si sa recitesc operele lui Hemingway. Cartea a aparut la editura Humanitas si poate fi comandata direct pe site.