CoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 5/10

– actori: 7/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 6.1/10

Nu sunt mare amatoare de filme science-fiction, mai ales daca nu sunt ecranizari celebre sau daca nu au avut parte de suficienta reclama, dar un film cu Dakota Fanning este pentru mine un must-see. Performantele ei actoricesti anterioare, in ciuda varstei fragede, m-au convins de talentul ei si sper sa evolueze in aceleasi coordonate. Asta nu inseamna ca la varsta ei nu poate face si pauze si cum in Push nu prea are ce juca …

Push este un film comercial action-thriller fantastic care propune o incursiune fara precedent in lumea spionajului psihologic. Actiunea filmului se centreaza in jurul unui grup de tineri americani expatriati, cu puteri telekinetice si clarvazatoare deosebite.

Cei cu afinitati pentru teme parapsihologice vor fi imultumiti, au multe ite de descifrat. La fel fanii filmelor science-fiction tip The Matrix, X-Men, Heroes vor fi incantati (sau nu?) si vor avea senzatia de deja vu.

One push can change everything

Push deschide portile catre o lume aproape supranaturala, dar foarte reala pentru eroii filmului. O lume in care exista oameni care pot muta obiecte cu ajutorul puterii mintii, clarvazatori si personaje capabile sa creeze realitati noi si sa ucida fara macar sa-si atinga victimele. O lume comandata de o agentie guvernamentala obscura, Divizia, care continuua experimente infricosatoare, incepute in 1945. Scopul este de a transforma oameni obisnuiti in armate de luptatori psihologici, eliminandu-i brutal pe toti cei care nu sunt dispusi sa coopereze.

Chris Evans este un telekinetic ce apartine celei de-a doua generatii si care a stat ascuns de cand Divizia i-a ucis tatal in urma cu mai bine de un deceniu. Acum se afla in Hong Kong, incercand sa isi faca o viata. Este descoperit si in timp ce este urmarit o intalneste pe Dakota Fanning, o fata de 13 ani, cu abilitatea de a vedea viitorul.

Impreuna cu ea, el porneste o lupta clandestina impotriva Diviziei, pe care nu o poate invinge decat cu ajutorul Camillei Belle. Aceasta reusise sa scape din mainile agentiei si stia unde se afla valiza,  “cheia” pentru distrugerea Diviziei. Un ser care avea scopul de a le mari puterile, insa niciunul din cei pe care fusese testat serul nu supravietuise. Exceptie: Camilla Belle.

Urmeaza o lupta intre mutantii rebeli si agentia guvernamentala, armele clasice fiind combinate cu uriasele si violentele puteri ale gandului.

Please don’t make me do anything to myself …

Sau cu alte cuvinte daca sunteti impinsi sa va uitati la Push lasati logica deoparte in aceasta lume care colcaie de paranormali. Unii pot transporta obiecte cu mintea – “movers” , altii vad viitorul – “watchers”, altii pot planta memorii false in mintea oamenilor- “pushers”, unii pot localiza persoane dupa miros  – “sniffs”, altii citesc gandurile – “readers”. Naucitor, nu? Si daca mai vreti, mai avem “bleeders”, “shifts”, “wipers”, “stitches, “shadows”. Pentru lamuriri e bine sa vedeti filmul, pentru ca mine m-au pierdut dupa pushers ….

Oricum e multa inghesuiala in film, mai ales ca in peisaj apar si o gramada de asiatici -“telekinezii”, ca doar suntem in Hong Kong. Toti se calca pe bataturi printre zgarie-nori, bambusi si lampioane, ca sa puna mana pe valiza.

Dupa secventa cu telepaticii care primesc informatii mirosind periute de dinti, am avut senzatia ca am intinerit brusc si cu mai multi ani decat trebuie. Pentru ca de fapt intreg filmul pare ca se adreseaza copiilor, aducand cu un desen animat foarte colorat, cu super eroi buni sau rai, cu un scenariu copilaresc si multe clisee.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Paul McGuigan, regizorul acelui naucitor Lucky Number Slevin si a lui Wicker Park, revine pe marile ecrane cu acest film de o cu totul alta factura. Nu este cea mai buna opera a lui McGuigan, dar nici chiar cel mai slab film.

Filmul este presarat cu scene de actiune in care efectele vizuale si montajul joaca rolul important. Dar rezultatul pare fortat, pentru ca lipseste logica si dozajul actiunii. Senzatia este ca singurul scop bine stabilit al filmului a fost acela de avea cat mai multe scene de actiune, cat mai “cool”, pentru a-l lasa pe spectatorul obisnuit  cu gura cascata.

Filmul nu are pic de sens, personajele sunt fugarite prin aglomeratul Hong Kong, lasand o urma de ameteala si confuzie. Plus ca de fiecare data cand se impotmoleste subiectul, apare cate un personaj. De aici si lista lunga  cu “stitches”, “sniffs”, “shadows”, “bleeders”, “readers”, “wipers” etc …

Pentru ca era nevoie de un “watchers” de ultima generatie pentru a ne convinge ca Razboiul Mintii este un film care merita vazut, realizatorii au apelat la Dakota Fanning. Aceasta are darul de a se achita mult peste medie de sarcinile rolurilor. De data asta nu prea are ce face, personajul ei Cassie Holmes este mult prea artificial si fara substanta. Singurul merit al filmului, in cazul ei, este ca ne ofera sansa de a o vedea trecand de la etapa de mica printesa/pustoaica tupeista la primul sau rol in calitate de adolescenta.

Nici Camilla Belle si nici Djimon Hounsou nu se fac de ras, ceea ce este o mare realizare tinand cont de superficialitatea filmului. Mai ales Djimon Honsou joaca foarte bine, reusind sa intre parca in disonanta cu restul personajelor de pe pelicula.

Ce spun criticii despre Push?

Filmul este un rip-off al serialului Heroes, care nu este nemaipomenit, dar este mult mai bun ca Push. La randul sau si Heroes este mai mult sau mai putin un rip-off al seriei X-Men. Asa ca daca vreti sa vedeti un film cu mutanti  cu super-puteri, mai bine alegeti orice film din seria X-Men, Hellboy sau Wanted, ca sa nu amintim de The Matrix.

Pentru Claudia Puig, USA TODAY, Push este un thriller SF deosebit de violent, care incearca sa impinga-push audienta, in scopuri comerciale.

Dakota are in film alura si imbracamintea de geamana Olsen si pentru ca nu are ce juca este imbatata si pusa sa injure cat mai mult. Probabil ca putin umor si efecte speciale mai reusite ar fi ajutat filmul, care altfel este dezorientant.

Dupa Michael Rechtshaffen, Hollywood Reporter, ca Push este un thriller monoton, mulat pe acelasi vechi Matrix, care recicleaza elemente de science fiction din alte filme.  Efecte speciale multe, imagini care se succed halucinant si un scenariu prost si fortat.

Totul ar fi putut fi exploatat mult mai bine! In ciuda distributiei excelente, a unor idei interesante si a efectelor speciale numeroase, audienta nu va avea nevoie de puteri paranormale pentru a sesiza ca mare parte din film a fost vazut deja.

Geoff Berkshire, Chicago Tribune este de pare ca nici macar faptul ca o vedem pe Dakota Fanning, beata nu poate salva Push de la mediocritate. Probabil ca daca Divizia ar exista si puterile paranormale ar fi posibile, atunci filmul ar fi fost realizat bine iar in mintea spectatorilor ar fi parut foarte bun si poate atunci ar fi existat un rol rezonabil si pentru Dakota si pentru Chris Evans.

Filmul nu este in totalitate catastrofal, iar ideea ca ar exista oameni cu capabilitati mentale care depasesc orice imaginatie este interesana. Problema este ca da impresia unei pelicule neslefuite, facuta in graba de amatori, care s-au straduit mult, dar fara sa aiba prea multa experienta.