[Titlu in limba romana: Taramul fagaduintei]

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 7/10

– actori: 6/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 6.3/10

Gus Van Sant ataca un subiect spinos si de actualitate, dar din pacate Promised Land are aspect si tinuta de film pentru televiziune, usor taraganat si lipsit de vlaga. Scenariul scris de John Krasinski si Matt Damon dupa o poveste de  Dave Eggers avea potential pentru mult mai mult, mai ales ca cei doi scenaristi sunt si personajele centrale, din pacate insa rezultatul este confuz. Problema principala din Promised Land este ca nu stie exact ce vrea de la public si unde merge. Confuz dar pretentios, Promised Land iti lasa mai multe intrebari dupa ce-l fata de cele pe care le aveai inaintea vizionarii.

This town, this life… it’s dying. (Steve Butler)

Steve Butler (Matt Damon) si Sue Thompson (Frances McDormand) sunt trimisi in oraselul McKinley de catre Global, o companie de exploatare a gazului, ca sa negocieze cu localnicii cedarea drepturilor asupra bogatiilor pamantului. In schimbul semnarii documentelor locuitorii din catunul afectat binisor de recesiunea economica vor primi bani, multi bani. Acum, maniera prin care Butler si Thompson ticluiesc visul de preamarire economica are acelasi efect cu dorinta zglobie si fara pic de jena de a gasi un portofel plin cu bani si de a si-l insusi pentru scopuri personale. Conceput decent dar fara prea multa poleiala, devine un vis ce nu atinge pe nimeni. Cei doi antreprenori nu dau dovada de spirit comercial spre deosebire de Dustin Noble (John Krasinski), un ecologist versat si bun cunoscator al tehnicilor de persuasiune, spre deosebire de duo-ul de la Global, statici si cu o privire buimaca in fata vijeliei cunoscuta si sub numele de Dustin.

Promised Land se avanta in multe fire narative, dar nu reuseste sa le foloseasca la maxim. In poveste avem si figura lucida a lui Frank Yates (Hal Holbrook), un profesor respectat in McKinley ce roaga concetatenii la o privire in ansamblu asupra ofertei lui Butler si Thompson, mizand pe logica: sa nu ne lasam dusi de val. Componenta romantica este timida si pare desueta in acest film. Poate flirturile dintre Sue si Rob (Titus Welliver) par autentice in timp ce idila dintre Steve si Alice (Rosemarie DeWitt) se pierde pe fundal fara sa aduca nimic constructiv personajelor sau povestii.

We are a nine billion dollar company… do you know what we’re capable of? (Steve Butler) Do you? (Dustin Noble)

Steve (Matt Damon) si Dustin (John Krasinski) jongleaza cu rolurile, primul este antagonist pentru a deveni anti erou, al doilea merge pe lina anti-eroului devenind in cele din urma antagonistul si singurul moment cand ne putem bucura de ceva in plus si sa ne intristam de faptul ca nu au fost utilizate aceste personaje mai mult, sunt ultimele 20 de minute din filmul lui Van Sant.

Damon a scris scenariul, putea sa utilizeze mai mult povestea lui Steve, sa scoata mai mult de la el, in schimb Butler navigheaza printr-o serie de replici seci, in timp ce Dustin ia fata dar nu face mai mult decat un schimb de replici ironice si o confruntare ce ridica un pic nivelul filmului dintr-o stare catatonica spre o scanteie de moment. Frances McDormand este prea putin utilizata impreuna cu Welliver si Hal Holbrook.

Damon si Van Sant au ales sa parieze pe ideea din spatele filmului, valoarea pamantului. Cine a muncit pamantul va lupta pentru el lasand in umbra banii oferiti. Genul acesta de film, mergand pe interesele fara scrupule ale corporatiilor fata de mentalitatea sanatoasa a unor localnici putea sa fie exploatata mult mai bine, mizand pe interactiuni intre personaje si focalizarea pe cateva povesti. Hal Holbrook, batranelul clasic in astfel de istorisiri merita mai multa atentie din partea scenaristilor pentru ca este singurul personaj care provoaca emotii spectatorului. In schimb povestea, personajele, atmosfera din film este seaca si rece.

Ramane in urma ideea ca nu poti sa cumperi orice pe lumea asta si ca nu totul se rezuma la un pret fix lipit pe un gard. Cu toate acestea, o serie de idei nu pot transforma un film dintr-un experiment ce putea sa functioneze pe micul ecran intr-un succes la cinema.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Actorii din Promised Land se impart in doua categorii: figuratie cu prezenta sporita pe ecran si cei utilizati prea putin fata de potentialul oferit. Damon, McDormand si Krasinski, actorii ce dau viata personajelor centrale nu ofera nimic, joaca foarte corect, dar din partea personajelor lor nu primesti emotie, nu empatizezi cu ei,  defileaza pe ecran sec si dispar fara sa lase nimic in urma lor. Krasinski da dovada ca ii putea aduce un simt al ironiei lui Dustin, dar cu o sceneta de karaoke si putina seductie nu iesi prea mult in evidenta. McDormand face figuratie in filmul lui Van Sant, se rezuma la cateva momente de discutii pe Skype si o romanta cu un localnic (Welliver) ce, spre marea stupefactie, este lasata pe margine.

Pur si simplu Promised Land iti da de inteles ca fie Matt Damon si Gus Van Sant au mers pe un pariu si nu au vrut sa riste sau au ales sa ofere tema conflictului dintre corporatiile puse pe capatuire versus micile comunitati intr-o maniera seaca si neutra, demna de un documentar. La nivelul scenariului, Matt Damon si Krasinski (cei doi jucand impreuna in Promised Land) puteau sa incerce o abordare pe acte tipica pieselor de teatru fata de atitudinea impersonala ce reuseste sa alieneze spectatorul.

Ce spun criticii despre Promised Land?

Promised Land are parte de cronici de film mixte si preponderent negative. Pe Imdb regasim un punctaj de 6.3/10 din partea a peste 3.000 de utilizatori. Pe Rotten Tomatoes, situatia nu este roz pentru Promised Land: o prospetime la tomatometru de 50%, o media din partea criticilor de film de 5.8/10 pe baza a 116 recenzii, in timp ce din partea audientei se bucura doar de o nota de 3.1/5 si un interes de 44%. Pe Metacritic pentru Promised Land gasim un scor de 55/100 dintr-un total de 15 cronici de film pozitive si 19 mixte. Andrew Pulver din partea The Guardian remarca ca directia povestii din Promised Land se pierde, iar in cele din urma ajungem sa ne intrebam despre ce este vorba in timp ce Michael Phillips de la Chicago Tribune observa, la randul sau, faptul ca scenariul lui Matt Damon nu reuseste sa convinga.

Verdictul KoolHunt.ro

Promised Land este un film hibrid ce putea miza atat pe o poveste usor romantata dar si sa atace cu mai multa forta interesele corporatiste fata de bogatiile subsolului din micile orase lovite de recesiune. Din pacate, Promise Land ramane un experiment sec si fara vlaga ce putea sa functioneze mult mai bine dezvoltat ca o poveste pentru televiziune si sa ofere mai mult spatiu de desfasurare personajelor decat rezultatul din cinematografe.