Home » cinema, Filme

Polisse / Poliss – iadul copiilor

27 April 2012 scris de 4 comentarii

[Titlul in limba romana: Ingerii pazitori]

CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 7/10

– actori: 8/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.4/10

Regie: Maïwenn An: 2011
Actori: Karin Viard, Joey Starr, Marina Foïs Genul: drama

 

Sinopsisul filmului pe IMDb suna cam asa: o jurnalista face un foto-reportaj in cadrul politiei franceze, divizia protectia minorilor, si incepe o relatie cu unul dintre politisti. Vreau si eu sa stiu cine scrie rezumatele astea. Nu ca ar fi neaparat fals. Da, in Polisse exista o fotografa, interpretata chiar de regizoarea Maïwenn, si da, fotografa se cupleaza cu unul dintre politisti. Dar povestea are cam 5% pondere si importanta. Trebuie doar sa ne uitam la poster ca sa ne dam seama ca filmul nu este o relatare simpla despre problematica unei relatii la locul de munca. Polisse prezinta o felie din viata departamentului Protectia Minorilor fara sa incerce vreo secunda sa faca ordine printre personaje si povesti.

Se vorbeste atat de repede incat, pentru cei nefamiliarizati cu limba franceza, va fi o adevarata provocare sa urmareasca si subtitrarile si imaginile. Cazurile nu incep si nu se termina, ci se agata ca plosnitele de politistii cu nervii intinsi pana la refuz. Violuri, pedofilie, abandon, prostitutie juvenila, rapiri vin in avalansa peste politisti, lasandu-i de cele mai multe ori cu un acut sentiment de neputinta. Spre deosebire de serialele si filmele politiste, in care cazuri de genul asta sunt tratate clar, vinovatul ajunge la final in spatele gratiilor si motivatiile sunt explicate pe intelesul tuturor, in Polisse nu e nici timp, nici spatiu de asa ceva. Filmul ne ofera o imagine cruda, uneori un pic prea cautata, a unei realitati dure: problemele minorilor din Paris.

Spune-ne cine te exploateaza sau intr-un an vei ajunge sa faci trotuarul

Filmul isi lanseaza cele doua ore de plimbare cu roller coaster-ul turbat cu un interviu in care o fetita povesteste cum tatal ei ii “crapa” fundul, noaptea, pe sub pijama. Continua cu o mama care vine cu baietelul la sectie si ii roaga pe politisti sa il duca intr-un adapost pentru ca ea traieste pe strada, nu are bani sa il hraneasca si isi doreste pentru el o viata mai buna. O femeie drogata isi scapa sugarul pe jos in timp ce cerseste dupa mancare. Un tata cu relatii la nivel inalt recunoaste senin ca are fantezii erotice cu fetita lui. Un algerian invoca scrierile Coranului pentru a explica decizia de a-si casatori fata de doar 14 ani. O alta mama povesteste inocent cum fiul cel mic este mai agitat pentru ca, spre deosebire de cel mare, pe el nu il masturbeaza in fiecare noapte. Da, avem de-a face cu o lume dura, fara perdea.

Iar politistii au si ei vietile si problemele lor care bineinteles ca sunt afectate de intamplarile sinistre de la munca. Sunt foarte multe personaje, foarte multe povesti, iar firul narativ lipseste aproape cu totul. Cu toate astea, tema este atat de puternica incat reuseste sa lege perfect filmul. Traim intr-o lume nedreapta, in care crima, boala si saracia sunt la ordinea zilei. Acceptarea si constientizarea realitatii ajunge sa ne putrezeasca pe dinauntru. Pentru ca, odata ce esti fortat sa separi o mama de copilul ei doar pentru ca nu exista orfelinat sau adapost care sa ii poata primi pe amandoi, ce drept ai tu sa mai speri sau sa crezi in relatii normale si frumoase?

Politista Nadine (Karin Viard) tocmai divorteaza de sotul pe care il iubeste, cu toate ca a inselat-o. Pana la final, ajunge sa-si verse furia si vinovatia pe prietena cea mai buna (Marina Foïs), si ea cu mari probleme si o anorexie destul de serioasa. Fred (Joey Starr) jongleaza cu furia fata de sistem, esecul relatiei cu sotia si dragostea – calculata in asa fel incat sa nu depaseasca nivelul acceptat de decenta – pentru superbul lui baietel. Chrys (Karole Rocher), insarcinata cu iubitul si indragostita de unul dintre colegii de munca, penduleaza tacut intre cele doua sentimente. Doar Melissa, fotografa interpretata de Maïwenn, planeaza deasupra povestii, intr-o intriga care ar trebui sa intregeasca filmul dar nu reuseste decat sa il faca sa para mai ieftin decat e cazul.

– Vreau sa ma duc la internat.

– De ce?

– Pentru ca tata ma iubeste prea mult.

Si in ciuda faptului ca filmul dureaza mai bine de doua ore,  nu simti cand trece timpul. Iar franturile de viata ale personajelor iti raman in cap mai ales pentru ca nu ai alta solutie decat sa te apropii de ele. Fortat sa inghiti atata durere, e mult mai usor de acceptat ca suntem cu totii oameni, cu totii facem greseli si o luam razna din cand in cand. Politistii de la Protectia Minorului sunt ca niste somnambuli in viata privata. Toata energia si forta le sunt stoarse la munca pentru ca este imposibil sa nu te implici emotional, mai ales cand este vorba despre copii chinuiti. Asta este si una dintre bubele filmului – incearca (si reuseste) prea tare sa socheze si, introducand personajul fotografei, se joaca prea evident cu ideea de pervertire a durerii in imagini socante. Ori, la cate tone de tragedie se pravalesc din film peste tine, chiar nu mai era nevoie de asta.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 Maïwenn este actrita, scriitoare si mai nou regizoare, iar in Polisse reuseste sa le faca pe toate, semnand si scenariul si regia si un rol destul de important. Efortul ii este rasplatit cu premiul Juriului de la Cannes si o nominalizare pentru Palme D’Or. Cand avea 16 ani, Maïwenn i-a facut un copil lui Luc Besson, cu care a ramas pana la filmarile pentru The Fifth Element, cand acesta a parasit-o pentru Mila Jovovich. Se pare ca tanara a renuntat la numele de familie, pastrandu-si doar numele mic, tocmai din cauza unui trecut tumultuos si un tata abuziv. Pardonnez-moi, filmul ei de debut, trateaza chiar problema asta, dezbracand o familie de secrete sub forma unui documentar. Polisse (greseala de ortografie calculata, ducandu-ne cu gandul la texte scrise de copii) este filmat cu camera in mana, ca un documentar, montajul reusind insa extrem de bine sa decupeze personaje si povesti. Jocul actorilor, camera si montajul ne duc cu gandul la The Wire. Comparatia e justa, insa Polisse nu reuseste sa scoata la lumina toate rotitele unui mecanism social asa cum face serialul, ramanand pana la final o pata de culoare stridenta si cam atat.

Aproape toti actorii au fost nominalizati la premiile César. Si pe buna dreptate. Sunt de nerecunoscut si, cu toate ca fiecare primeste maxim o secventa de traire puternica sau situatie la limita care sa ii puna in evidenta jocul, fiecare reuseste sa socheze in felul sau. Printre numele mai sonore ii putem vedea pe Karin Viard (deja cu doua premii César la activ pentru Embrassez qui vous voudrez, Haut les Coeurs!), Joey Starr, acest bad-boy al rap-ului francez, care si-a inceput cariera de actor intr-o aparitie scurta in La Haine a lui Kassovitz si apoi a cunoscut-o pe  Maïwenn cand s-a jucat pe el insusi in al doilea film al regizoarei, The Actress’ Ball. Ii avem si pe Marina Foïs (nominalizata la premiul César pentru Darling), Frédéric Pierrot, Karole Rocher si Emmanuelle Bercot.

Ce spun criticii despre Polisse?

Pe Rotten Tomatoes, Polisse primeste 80 de la critici si 83 de la spectatori. Notele sunt mari, insa bazate pe doar 5 cronici, asa ca mai asteptam pareri. Metacriticul nu afiseaza inca vreo nota, anuntand doar ca Polisse va fi lansat abia peste 20 de zile.

Verdictul KoolHunt.ro

Polisse este o drama politista extrem de dura, care foarte probabil iti va lasa rani adanci la final. Realitatea este fotografiata in asa fel incat sa ne ramana in minte doar imaginile si momentele dure. Ori lucrurile nu stau doar asa. Vedeti-l. Merita. Dar nu va asteptati sa iesiti din sala cu o stare buna.

4 comentarii »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*