[Titlu in limba romana: Pasiune]

KoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 7/10

– actori: 6/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 5.4/10

Despre Brian De Palma putem sa spunem orice mai putin ca-i un ageamiu la capitolul filme, fie ele thrillere psihologice, fie comerciale cu priza la public (si la critica). Dupa o pauza de cinci ani a revenit in atentia publicului cu remarke-ul Passion (pentru cunoscatori, originalul ii apartine lui Alain Corneau). Cateodata este bine sa admiri un film, sa te lasi incantat de poveste, de atmosfera de prestatia actorilor si sa pui deoparte orice idee ce incepe cu formula: “si eu vreau sa incerc asa ceva”. Imitatia este cel mai sincer compliment dar totul pana la o umbra palida si fara pic de consistenta cum este “Passion”.

You’re more like me than you think. (Christine)

Christine (interpretata de Rachel McAdams) este o femeie de afaceri frumoasa, foarte desteapta si fara scrupule care a luat sub aripa protectoare pe Isabelle (interpretata de Noomi Rapace), o tanara introvertita, cu idei bune, dar destul de stangace atunci cand trebuie sa si puna in practica respectivele idei. Cate dintre noi nu am fost macar o data in aceasta postura? Toate bune si frumoase pana in clipa cand sefa fura idea subalternei si cu zambetul pe buze o prezinta drept mareata sa creatie. Din nou, un scenariu familiar pentru multi/multe dintre noi. Macar intervine gandirea scenaristului. Nu toti pornim pe calea razbunarii si combinam jocuri cu tenta sexuala in mandretea de plan cunoscut sub titulatura “sa moara capra vecinului”.

Brian De Palma incearca sa aduca un twist personal povestii fata de ce a prezentat Corneau publicului. Regizorul-scenarist a avut o idee din pacate s-a lovit de o distributie aleasa pe spranceana cu toate ca actritele si actorii nu erau debutanti. Daca primele 30 de minute reusesc sa-ti mentina interesul, finalul te face sa zambesti debusolat in fata unui exercitiu de reproducere anapoda si fara rost. Ludivine Sagnier si Kristin Scott Thomas nu erau terne, nu-si rosteau replicile de parca cineva le anuntase ca salariul lor pe proiect va scadea considerabil. Palide caricaturi, McAdams si Rapace nu intra in roluri macar pentru cateve minute si te intrebi daca De Palma n-a sesizat lipsa de interes din partea distributiei, dar si scenariul ce merge pe linia razbunarii dar pica in panta telenovelei ieftine.

Whatever Christine wants she gets. (Dirk Harriman)

Incoerenta si lipsa de substanta din partea sunt evidente intr-un film ce putea sa fie o trambulina pentru actorii angrenati in acest proiect. Invartindu-ne prin birouri, living-uri si dormitoare nu mai stim unde ne aflam concret si mintea cui aluneca spre dulcea nebunie. De Palma prefer sa arunce in Passion orice ingredient in speranta unui Basic Instinct actual, scene de seductive, scene de sex, erotism si fetisism, nebunie, teroare, suferinta, razbunare. Undeva se produce ruptura si dintr-un de Sade modern privim cum totul se anima asemeni unei scenete intre chivutele de pe strada. Pacat de costume, de atmosfera, de muzica. Poleiala promitea un continut delicios, dar unde actorii nu stiu cum sa-si abordeze personajele iar scenariul de plimba in toate directiile, haosul de pe ecran este vizibil spectatorilor ,iar Love Crime merita revizitat pentru a sterge amintirea exercitiul lui Brian De Palma.

Rasar suficient de multe intrebari sub forma “de ce?”, iar raspunsurile intarzie sa apara din partea unui regizor familiarizat cu acest teritoriu. De ce au fost alese aceste doua actrite incapabile sa intre in roluri? De ce nu a cautat De Palma o urma de originalitate fara a cadea in derizoriu? De ce era nevoie de un remake? Tacere. Sau probabil fiecare dintre noi va veni cu o parere.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Rachel McAdams si Noomi Rapace au avut norocul sa-si intersecteze drumurile cu ocazia filmarilor la Sherlock Holmes: A Game of Shadows. Tot pe acolo aparea si Paul Anderson. Noomi Rapace promitea enorm dupa aparitia in rolul Lisbeth Salander, dar ultimele filme ne arata o actrita ce nu-si gaseste vocea in roluri. Falsa, mult prea detasata de personaj, incapabila sa transmita emotii si oferind un personaj ce care ti-e drag sa-l uiti sau sa nu-l bagi in seama in film.

Daca in unele productii rolul sau este secundar sau de umplutura si nu afecteaza prea mult constructia scenariului, problemele rasar cand o regasim in roluri principale. Stearsa, plictisita, Noomi Rapace aminteste de angajatul care de abia asteapta sa plece acasa dupa o zi de munca. Nu-i vina ei, banuim ca erau si alte candidate pentru rolul Isabellei. Rachel McAdams ne trezesti amintiri cu Regina din Mean Girls. Daca adolescent blonda ar fi aparut intr-o continuare a teen-movie-ului cam asa as fi vazut-o, Christine calca pe cadavre. Iti zambeste frumos, iti da o mana de ajutor si iti infige cutitul in spate cu un zambet candid si machiajul impecabil. Brian De Palma putea sa citeasca de mai multe ori scenariul, sa scoate surplusul si sa mentina o lina simpla dar de efect. Nu a dorit acest lucru in favoare unor chichite ieftine ce nu au fost in avantajul sau.

Ce spun criticii despre Passion?

Parerile sunt variate mai ales daca privim la critica de peste ocean. Pe IMDb Passion are o nota de 5.4/10 obtinuta din partea a peste 5000 de utilizatori. Rottent Tomatoes indica o prospetime a tomatometrului de 50% si o medie de 5.9/10 (10 cronici negative si 10 cronici pozitive). Metacritic incheie cu un metascore de 60/100. Uimitor este extazul lui Peter Sobczynski din partea RogerEbert.com, vazand in De Palma un seducator modern si Passion un thriller de exceptie, poate se uita la Love Crime. Neil Young din partea The Hollywood Reporter noteaza in dreptul acestui film un exercitiu de a captura spiritual lui Hitchcock dar mai e mult pana la o asemenea performanta mai ales cu un asemenea film. Anost si fara farmec, mutilate din fasa de un scenario slab si o distributie plictisita in felul cum se afiseaza pe ecran, Passion trebuia gandim mult mai mult pana in clipa cand se incepea productia.

Verdictul Koolhunt.ro

Un motiv pentru a merge la Passion il reprezinta simplul exercitiu. Comparati Love Crime cu filmul lui De Palma, comparati actorii din cele doua pelicule, maniera in care sunt prezentate si interpretate personajele, povestea. Alegerea este simpla in favoarea lui Alain Corneau.