Home » Filme

Partir – Kristin Scott Thomas plecata cu sorcova

18 October 2010 scris de Niciun comentariu

CoolRank: 6.5/10

atmosfera & entertainment: 6/10

regie: 6/10

actori: 7/10

scenariu: 5/10

montaj: 6/10

Nota IMDb: 6.4/10

In Partir, Kristin Scott Thomas isi etaleaza aceeasi raceala aristocratica à la stana de piatra, cu ocazionalele vene purpurii zvacnindu-i pe expresiile faciale mai pamantene, pe care am mai vazut-o si admirat-o, in minunatul Il y a longtemps que je t’aime. Insa aici, magia ei patentata nu are loc sa rasufle intr-un scenariu prea batatorit de clisee – si e pacat de talentul lui Kristin, sa o vedem zgariind perseverent poleiala unui personaj care, pe scurt, nu ascunde un miez maleabil.

Adulter mistuitor, reloaded. Tunnel vision, included

Mai pe lung, povestea lui Partir m-a iritat, din perspectiva femeii moderne, pe fondul increderii nu doar in puternica feminitate a lui Kristin, ci si in emanciparea oricareia dintre reprezentatele sexului ei. Din punctul meu de vedere, acesta e un dat, mai mult, o necesitate a lumii in care traim, asa ca, nu am putut sa pun semnul egal intre Kristin si o femeie slaba. Nu ca rolul lui Suzanne, sotie a lui Samuel si amanta a lui Ivan, este menit sa o reduca la o pozitie inferioara vreunuia dintre cei doi barbati – dimpotriva, probabil ca doamna Catherine Corsini (regizoare si, alaturi de Gaëlle Macé, co-autoare a scenariului) s-a caznit sa arate ca Iubirea ii confera lui Suzanne o vointa de fier…

… Insa rezultatul de pe ecran a cam anulat socoteala de-acasa: cand Suzanne (interpretata de Kristin Scott Thomas), mama si sotia lui Samuel (interpretat de Yvan Attal), da cu piciorul unei vieti confortabile pentru muncitorul/fostul puscarias Ivan (interpretat de Sergi Lopez), parca vedem o plonjare in fast forward si prabusirea, eminamente previzibila, nu ne permite sa empatizam cu protagonista. Ce-i drept, statutul de casnica pe pilot automat ar valida o deraiere de moment, o mica nebunie ca simptom al crizei de varsta mijlocie. Dar Suzanne pare initial, daca nu fericita, macar satisfacuta de comoditatea existentei ei, care ii permite mai nou sa isi deschida un cabinet de fizioterapie, genul de hobby care potoleste impulsul unei descatusari violente.

In vreme ce i-am ierta – chiar i-am incuraja! – lui Suzanne o idila, inteleasa ca o compensatie pentru rutina ultimilor 20 de ani, scenariul se incapataneaza sa construiasca o poveste de dragoste fulminanta, atot-distrugatoare, intre doua “suflete pereche” absolut incompatibile. Singurul punct comun dintre Suzanne si Ivan este provenienta non-franceza, pe care o ridica la nivel de misiva amoroasa cand isi soptesc, fiecare pe limba lui – ea, in engleza, el, in catalana. Desigur, norisorul li se surpa sub picioare cat de curand, cand Samuel ii blocheaza sotiei rea de musca accesul la contul conjugal si amantului, accesul pe piata de munca. Urmeaza o perioada neagra in care Suzanne se izbeste din colt in colt, leapada pe rand mandria si busola morala, lasandu-se pe mana inimii.

De buna voie si nesilita de nimeni, sub papucul propriu

Ce nu transpare pe ecran este insasi acest artificiu sentimental, caci, in afara de pasiunea dintre cearceafuri si iesirile cu respectivii lor copii, momentele impartasite de Ivan si Suzanne sunt, ca profunzime, inconsistente. Kristin isi joaca sablonardele carti servite de scenariu cu aplombul unei femei atinse de-o manie – “dragostea” ei se manifesta obsesiv, printr-o privire fixa de junkie si o unilateralitate in gandire care nu doar precede orice alte considerente sau afectiuni, ci i le suprima cu totul. Odata scapata din caminul conjugal, Suzanne goneste ca un uragan prin fata propriilor copii, preocupata doar de noul ei amant, iar cand Samuel o anunta ca nu-i va mai vedea, nici nu clipeste. O femeie folosindu-si maternitatea ca dovada a serviciilor prestate, pe care le vrea compensate – iata portretul unei oarbe marionete, iata de ce o compatimim pe Suzanne cand se jupoaie de orice calitate, emotie sau rezilienta dobandite de-a lungul anilor, pentru a se inrobi pe plantatia Iubirii.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Iubirea ar trebui sa ne inspire, iar, desi doamna Corsini se foloseste de peisaje pitoresti si cadre umplute pana la refuz cu ardoarea intimitatii dintre cei doi, povestea nu sustine exaltarea. In schimb, avem parte de senzatia unei claustrofobii pregnante, inecacioase, si asta mai ales din cauza unor cotituri fortate in scenariu: apropierea dintre Suzanne si Ivan survine din senin, in contextul unui mariaj aparent fericit, iar starea de plictiseala a femeii, care ar putea sa justifice partidele (grozave!) de sex extraconjugal, in niciun caz nu justifica indragostirea exploziva si avalansele calamitatii aferente ei. In primul rand, pentru ca Ivan, jucat de un prea ordinar Sergi López, este lipsit de expresivitate, sarm sau aspect de “vino-ncoace”.

De altfel, actorii, care cu totii roiesc clar in jurul si la picioarele captivantei Kristin, completeaza distributia pe post de umplutura, ramanand intr-un fundal care polarizeaza filmul – avand in vedere ca prim-planul narativ scos la rampa lasa de dorit, protagonista are mult de lucru la polul ei. Ca sa o “vanda”, Corsini ar fi trebuit sa imbrace povestea in close-up-uri, insa ea se distanteaza si, ca atare, ne impiedica si pe noi sa unim punctele, cele esentiale pentru trasarea intensitatii emotionale a personajelor. Asadar, Kristin e singura in masura sa ne dicteze reactiile si se achita de pozitia ei centrala ca un actor de calibru, purtand pe umeri tot filmul. Insa stoicismul actritei devine iritant cand personajul ei ii submineaza forta magnetica.

Ce spun criticii despre Partir?

Pe RottenTomatoes.com tomatometer-ul a aratat 79% fresh pentru Partir, iar pe MetaCritic.com Partir a adunat un metascore de 55/100. Cinefilii cu acte-n regula si spatiu de perorat s-au abtinut de la carteala in cazul lui Partir, aproape unanim multumita protagonistei Thomas. V.A. Musetto de la New York Post recunoaste platitudinea scenariului, sustras din “Lady Chatterley’s Lover”, in timp ce Rex Reed de la New York Observer gaseste asemanari cu povestea lui “Flaubert, copiata de Francoise Sagan”; iar Melissa Anderson de la Village Voice o lauda pe Kristin pentru profesionalismul cu care “isi deserveste scenariile, chiar cand nu sunt la inaltimea talentului ei”.

Pe de alta parte, spiritele romantice apreciaza cineastii de la carma filmului, care risca sa piarda simpatia spectatorilor, de dragul transarii subiectului in favoarea realismului: Jordan Mintzer de la Variety observa ca Partir este “bine croit si compact, […] o abordare dura, fara menajamente, a unei povesti veche de cand Franta”. Cei 12 critici citati de MetaCritic.com sunt mai putin convinsi de calitatea filmului insa, doar 55% considerand ca idila lui Suzanne isi merita pretentiile.

Verdictul KoolHunt.ro

Cand mergeti sa vedeti Partir, inarmati-va cu rabdare, caci Suzanne v-o pune la incercare la fiecare pas facut in iluzia ei mocirloasa de iubire. Nu e usor, femeie fiind, sa o contempli pe Suzanne pe masura ce-ti cade in dizgratie, se umileste si improasca insulte (“dezgustator”, “ridicol”) care i s-ar potrivi de minune chiar ei. Iar filmul este construit de-asa natura incat rigiditatea povestii nu lasa loc unei priviri ingaduitoare. Dar, daca puteti face abstractie de gaurile din scenariu si credeti in Iubirea absoluta, egoista, dintre doua suflete pereche, si, mai ales, daca sunteti fani Kristin Scott Thomas, va asigur ca Partir nu trebuie trecut cu vederea. Ca, de altfel, orice film cu iz european care da din coate sa ajunga in cineplexurile inundate de Hollywood.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*