Home » Filme

Ostrov – o insula ruseasca de spirit si nebunie

27 March 2011 scris de 6 comentarii

CoolRank: 9/10

atmosfera & entertainment: 9/10

regie: 8/10

actori: 10/10

scenariu: 8/10

montaj: 10/10

Nota IMDb7.8/10

Intr-o perioada in care mintea imi debordeaza de scenarii de paranoia temperata (chiar exista asa ceva, uitati-va la The Adjustment Bureau) sau vagi impulsuri personale de grandoare si genialitate (ca Bradley Cooper in Limitless), am decis sa revad un film care mi-a devenit foarte drag, aflat la polul opus contemporaneitatii accelerate din cele mentionate mai devreme. Plin de imagini simbolice si cadre largi, linistite, Ostrov pentru mine reuseste sa transmita perfect imbinarea intre simplitatea spre care tinde sufletul atunci cand isi cauta pacea, si tumultul lumesc al carnalitatii si razboiului – cu efectele lor durabile asupra oamenilor.

Vinovatia duce la cautari

Aproape tot filmul mi se pare o suita de ilustratii alb negru, cu titluri semnificative. Sa incerc sa ma explic in randurile urmatoare. Deschis cu o secventa care se petrece pe o nava ruseasca, din Marea Nordului, in plin razboi mondial, evenimentul care pana la urma provoaca toate evenimentele urmatoare este aproape un fapt banal de razboi: un vas care transporta carbuni este capturat de germani si cei doi oameni gasiti la bord sunt eliminati – i se da un pistol celui care e mai mic in grad si i se cere sa isi impuste capitanul. Vedem aici doua caractere la care am putea reduce participantii la un razboi: capitanul curajos, cu principii puternice care, desi implicat intr-o masinarie absurda a mortii, nu se dezice de ceea ce crede si e gata sa scuipe sfidator mana care il impusca. La propriu. Si camaradul sau, atat de disperat sa supravietuiasca, incat e gata sa linga cizma neamtului care ii cere sa isi omoare tovarasul. Dupa scurta intruziune germana la bordul vasului care, acestia il lasa pe timonierul tradator pe nava plina de dinamita.

Cumva, totusi acesta supravietuieste exploziei si e salvat de calugarii de la manastirea aflata pe una din insulele din apropiere. Tot aici il regasim pe Anatoli si peste 34 de ani, umbland cu aceiasi carbuni din nava esuata si trebaluind pe langa manastire. Ca si in vremurile de demult, doarme pe carbuni, isi duce viata intr-o camaruta plina de fum – doar ca acum e complet intors spre cele de dinlauntru, si se roaga cu aprindere spre iertarea pacatului de a-si fi tradat si omorat camaradul.

Incet incet, devine din ce in ce mai clar ca, desi rupt de viata monahala prin ghidusiile de care se tot tine, Anatoli are unele raspunsuri care pun pe ganduri pana si pe staretul lui (caruia ii arde plapuma si cizmele, intr-una din accesele sale de „nebunie”, vindeca o demonizata intr-o dupa amiaza si pare chiar ca stie viitorul). Ca intr-un mozaic foarte migalos, dar cumva fluid si firesc (nu degeaba simbolul apei leaga perfect atat de mult din film) finalul partial previzibil vine sa aseze toate lucrurile asa cum trebuie sa fie.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Recunosc ca nici unul din numele celor care au realizat filmul nu mi-era cunoscut: Pavel Semionovici Lungin, regizorul „Ostrov”-ului, are un premiu de la Cannes pentru cel mai bun regizor cu pelicula „Taxi Blues” (1990), care il are ca actor principal tot pe Piotr Mamonov.

Ca multe din filmele rusesti pe care le stiu, Ostrov are substanta, are si ceva de zis si o face si bine. Pyotr Mamonov se pare ca este unul din cei care au pornit gustand din plin viata, ca rocker devenit faimos si convertindu-se la ortodoxism se retrage din lume si revine doar ca sa faca acest rol. Mi-e greu sa vorbesc in particular de anumiti actori, pentru ca toti sunt atat de firesti si de frumosi in jocul lor, incat primeaza mai mult bucatile de viata pe care le vedem acolo.

Parintele Iov (interpretat de Dmitriy Dyuzhev) e un personaj care pare la un moment dat desprins din „Jesus Christ Superstar”, dar prin doar cateva secvente pana la urma, ne-arata cum intr-adevar lupta cea mai mare pe care o da un om e cu el insusi.

Ce spun criticii despre Ostrov?

Pe tomatometrul de pe RottenTomatoes.com, Ostrov se clasifica la 63% si din 2201 de pareri exprimate, 81% l-au placut.

Verdictul KoolHunt.ro

Desi foarte improbabil, chiar exista secvente in care razi din inima in film – adolescenta insarcinata care vrea dezlegare de la preot ca sa nu ii fie considerat avortul un pacat, si cum o convinge Anatoli sa renunte e doar una dintre ele. Va las pe voi sa le descoperiti singuri – dar nu ca unica ambitie a vizionarii. Ostrov e indicat intr-o doza mare si linistita, eventual repetata pentru alte substraturi si talcuri – nu e de consumat ca o cutie mare de popcorn/nachos cu un suc light alaturi.

6 comentarii »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*