Home » cinema, Filme

Oslo, August 31st – o melancolie inteligenta despre urmarile dependentei

15 July 2012 scris de 1 comentariu

[Titlu in limba romana: Oslo, 31 august]

CoolRank: 9/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 9.5/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8.5/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.5/10

Regie: Joachim Trier An: 2011
Actori: Anders Danielsen Lie, Hans Olav Brenner, Ingrid Olava Genul: drama

 

Desi inca nu este la fel de cunoscuta ca si dramaturgia lui Ibsen, avand doar doua Oscaruri pana acum (unul pentru documentar, celalalt pentru scurt-metraj de animatie), cinematografia norvegiana are toate sansele sa urce spectaculos si sa faca o cariera globala. Iar cel mai recent si fericit exemplu este Oslo, August 31st,  al tanarului regizor Joachim Trier, film ce nareaza o zi din viata unui dependent de droguri. Altfel spus, o melancolie inteligenta despre urmarile dependentei.

Filmul, regizat si scris in colaborare cu Eskil Vogt, a fost nominalizat la premiul Un Certain Regard la Cannes si a fost distins la TIFF 2012 cu Trofeul Transilvania si Premiul pentru Cel mai bun scenariu de lungmetraj. Cand am aflat ca Oslo, August 31st se bazeaza pe cartea Le Feu Follet a lui Pierre Drieu La Rochelle, mi-am adus aminte ca in copilarie, pe cand eram in clasa a VI-a, vazusem si primul film inspirat de aceasta carte, purtand tot numele Le Feu Follet, regizat de specialul Louis Malle in 1963 si avandu-l in rolul principal pe tulburatorul Maurice Ronet, acesta interpretand atunci un dependent de alcool. Inainte sa vad Oslo, August 31st, mi-am pus firesc intrebarea daca filmul si actorul din rolul principal, Anders Danielsen Lie (Anders) vor reusi sa se ridice la inaltimea predecesorului francez din urma cu aproape o jumatate de secol. Daca a reusit sau nu, aflati din cele ce urmeaza.

Cand aveam niste bani, prima data ma gandeam la heroina

La doar 34 de ani, Anders (Anders Danielsen Lie) se afla intr-un moment de cumpana al vietii sale. Devenit dependent de droguri si alcool, a ajuns intr-un centru de reabilitare. Simbolistica este fraza pe care el o rosteste la un moment dat: “Cand aveam niste bani, prima data ma gandeam la heroina”.

Timp de zece luni, a avut timp sa mediteze asupra modului in care a ratat totul in viata, dar concluzia la care a ajuns este una devastatoare: nu merita sa mai traiasca. In ajunul zilei in care urmeaza sa fie eliberat, incearca sa se sinucida ridicol, aruncandu-se in apa, cu un mare bolovan in brate si cu alte pietre in buzunare. Dar nu are taria sa moara si iese la mal, avand revelatia crunta ca este un ratat pana si ca sinucigas.

Paraseste clinica de dezintoxicare unde-si trateaza dependenta de stupefiantele pe baza carora-si cladise o reputatie de mare petrecaret in Oslo, pentru a sustine un interviu de angajare la revista de cultura Folio. Pentru a-si face curaj, inainte de a se prezenta la interviu, il viziteaza pe fratele sau, Thomas (Hans Olav Brenner). Faptul ca acesta are o familie fericita, o sotie frumoasa (Ingrid Olava) si doi copii, i-ar putea reda lui Anders speranta ca, in lume, exista si lucruri pentru care merita sa traiesti. Dar armonia din familia lui Thomas este doar o iluzie… vizuala. Cei doi frati pleaca sa stea de vorba intr-un parc si, in cursul acestei conversatii, aflam lucruri esentiale despre Anders.

Mai demult, Thomas spunea: “Daca cineva vrea sa se distruga, societatea ar trebui sa-l lase s-o faca”. Pornind de la acest precept, Anders a vrut sa se distruga prin tot ce a facut. Pentru ca, spune el, “oamenii fericiti sunt idioti”. Exceptia care confirma regula ar putea fi fericirea fratelui sau, care nu este un idiot. Dar Thomas distruge exceptia si i se confeseaza ca in casnicia lui prozaicul este la putere.

Respins la interviul pentru job, Anders incearca s-o regaseasca pe fosta lui iubita Iselin, dar aceasta nu-i raspunde la mesajele lasate in casuta vocala. Depresia lui se adanceste cand, stand pe terasa unei cafenele, asculta cum o adolescenta de la masa vecina ii insira prietenei sale proiectele ei de viitor, unele posibile, altele fanteziste. Desi ar fi putut sa faca multe din aceste lucruri, Anders n-a facut nimic si, mai ales, n-a fost iubit. “Vreau sa-mi planga cineva de mila” – recunoaste el, intr-un acces de disperare. Si, la petrecerea organizata de o veche prietena, chiar i se iveste ocazia neasteptata de a da peste iubire si compasiune, in persoana lui Malin (Malin Crepin). Sa fie oare un happy-end? Poate da, poate nu… Nu va spun mai multe pentru ca ar fi chiar pacat sa nu urmariti Oslo, August 31st pana la capat.

Filmul, in care zgomotul narativ este abia perceptibil, abunda – in ciuda melancoliei inspirata parca de Camus sau Cioran – in imagini frumoase si in scene memorabile din care imi vin in minte doua. Prima, aceea in care, ca o metafora a drumului spre izbavire, masina in care se afla Anders trece printr-un lung tunel intunecat, iesind, apoi, brusc in lumina si galagia orasului. A doua, aceea in care Anders se afla noaptea pe bicicleta in spatele lui Malin si din fata, doi prieteni aflati pe alta bicicleta, dau spre ei cu un extinctor. In Oslo, August 31st, pana si linistea are un farmec inefabil, inconjurandu-l pe Anders ca o penumbra.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Prin Oslo, August 31st, Joachim Trier demonstreaza ca are har, talent si o propensiune al naibii de bune pentru film. Dupa ce i-am vazut filmul, am facut fara sa vreau o paralela intre Oslo, August 31st si romanul Ulise al lui James Joyce. Si Trier si Joyce prezinta 24 de ore din viata unui personaj. Si ca sa-l parafrazam pe Salman Rushdie, regizorul norvegian demonstreaza, ca si marele scriitor irlandez, ca  materialul vietii de zi cu zi poate fi la fel de maiestuos ca orice mare epopee, ca vietile oamenilor obisnuiti sunt si ele demne de marea arta si ca poate crea maretie din banalitate. Deja apreciat si premiat pentru filmul Reprise in 2006, Trier confirma international.

O mare si placuta surpriza interpretativa este tanarul actor Anders Danielsen Lie, acesta incarnandu-l extraordinar pe atat de complicatul personaj Anders, cel care nu este nici Marele Singuratic al lui Preda, nici Rebelul fara Cauza de tip James Dean, ci Marele Revoltat, pe sine si pe lume. Fara sa aiba mobilitatea excesiva a unui pantomim, chipul lui Anders Danielsen Lie este foarte expresiv si simbolizeaza perfect imaginea unui ratat si drogat modern si complex pana la paroxism. Intensitatea subtextului este de fapt marele sau atu, ca si al filmului. Totusi, daca ar fi il compar pe Anders Danielsen Lie din 2011 cu Maurice Ronet din 1963, as spune ca la cel din urma tragismul te fac sa empatizezi si sa rezonezi mult mai mult cu actorul francez. Problema de empatie, ce sa-i faci…

Chiar daca are un rol scurt, Malin Crepin (Malin) este o aparitie diafana si foarte placuta si confirma faptul ca Norvegia are nu numai peisaje superbe, ci si reprezentante pe masura.

Ce spun criticii despre Oslo, August 31st?

 Oslo, August 31st reuseste o performanta absolut spectaculoasa pentru un film non-american sau non-francez, avand pe Rotten Tomatoes un procentaj de 97% fresh, bazat pe 36 de critici. Andrew O’Hehir de la Salon.com spune ca filmul “este o calatorie personala construita intr-un mod minunat, o calatorie ale carei efecte emotionale te urmaresc saptamani in sir.”

La randul sau, Kenneth Turan de la Los Angeles Times spune ca in Oslo, August 31st “portretul disperarii existentiale este construit superb”.

Oslo, August 31st nu sta deloc rau nici pe Metacritic, avand un scor de 82 din 100.

Verdictul KoolHunt.ro

Oslo, August 31st este un film in care fiecare scena te provoaca la meditatie si reflectie, o poveste minunat regizata a 24 de ore dintr-o viata marcata de ratari in serie. Uneori, o zi poate face cat un film, uneori un film – precum cel al lui Joachim Trier – poate face cat o experienta de viata. Un film fermecator precum un fiord… norvegian. Daca pana acum, atunci cand ma gandeam la cinematografia norvegiana, singurul mare nume care imi venea in minte era cel al inegalabilei Liv Ullmann, din acest an am mai adaugat doua nume pe lista scurta: Joachim Trier si Anders Danielsen Lie.

1 comentariu »

  • Oslo, August 31st (2011) > Blog de Cinema said:

    […] speran?a unei seri reu?ite ?i, probabil, a unui nou început… Denis Grigorescu – Raluk film ce nareaza o zi din viata unui dependent de droguri. Altfel spus, o melancolie inteligenta […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*