Home » Evenimente, Stiri cinema

One World Romania – ziua celor 3 A (Afganistan, Arta, Activism)

14 March 2012 scris de Niciun comentariu

Sa incep impresiile de astazi cu o mica remarca – One World Romania are proiectii la cinema Corso. Cu toate ca de-abia se vede de la strada si pe GoogleMaps arata destul de sighinas, haideti sa va spun doua lucruri pe care poate nu le stiati despre acest cinema. Primul (si cel mai amuzant poate?) este ca acest cinema este singurul din Bucuresti unde frontispiciul care anunta filmul ce va urma sa ruleze inca este pictat de mana; si al doilea este ca aceasta sala a fost una dintre primele trei sali de film si are o istorie de mai bine de 100 de ani.

Bun, sa trecem la ce s-a intamplat, scurt si la obiect. Tineti minte expresia prin care este catalogata cartea lui Ion Creanga “Amintiri din copilarie”? Copilaria copilului universal. Ei bine daca ve-ti vedea Mir: O copilarie in Afganistan, s-ar putea sa nu mai aplicati aceasta expresie in urmatorul eseu sau referat. Si de ce spun asta? Filmul, inregistrat pe o perioada de zece ani, prezinta copilaria lui Mir, un baietel care traieste in Afganistan in plin razboi. Atitudinea regizorului, cu toate ca este duioasa fata de subiectul sau incercand sa prezinte o parte frumoasa si pozitiva a unei copilarii – mascand razboiul, saracia si nevoia prin jocurile tipic copilaresti – dezvaluie de fapt o observatie fina a unui mediu judecat rece de Marile Puteri.

La un moment dat o voce de la BBC spune: “De ce sa mai trimitem soldati britanici in Afganistan? Ca sa avem din nou victime? Si pentru ce? Ca sa se construiasca un drum sau o scoala?”; acest VO este intercalat apoi cu o secventa in care Mir este nevoit sa are ogoarele prafuite si pietroase ale unui teren care nici macar nu mai apartine familiei lui, deoarece nu isi permit nici macar un acoperis deasupra capului iar tatal lui nu este in stare sa mai munceasca. Cel mai frumos citat din film este cand Mir ara cu greu ogorul iar pe deasupra lui trec avioane si elicoptere americane iar el se uita la cei doi magari ai lui si spune “Astea sunt navele mele, elicopterele mele, avioanele mele”, dupa care rade.

Sa explic un pic cel de-al doilea A. A=Arta=Actul de creatie=This is not a film! Ultimul produs audio-vizual al regizorului Jafar Panahi, in colaborare cu operatorul sau Mojtaba Mirtahmasb. Si ii spun “produs audio-vizual” deoarece nu este un film, este mai mult un manifest vizual despre creatia artistica si a actului in sine care nu poate fi oprimat de nicio putere lumeasca. Ce e drept, ai nevoie de un pic de cultura despre Iran ca sa poti sa “citesti” mesajul filmului. Dar povestea de baza este urmatoarea: Jafar Panahi, cunoscut regizor iranian cu premii internationale, este acuzat de instigare politica si este condamnat la 6 ani de inchisoare, plus o interdictie de 20 de ani de a mai realiza, filma sau regiza vreun produs audio-vizual.

El nu mai poate munci si satul, de plictiseala, il cheama pe colegul sau la el acasa pentru a documenta macar un viitor proiect care nu va fi realizat niciodata. Dar pe parcursul zilei, in timpul inregistrarii, prezentand aproape obiectiv scopurile sale, ne releva metaforic crezul si aspiratiile oricarui realizator de film care este inchistat intr-o falsa libertate. Insa, cand vine vorba de actul de creatie, al mesajului, al conceptului in sine, nu exista bariere, granite sau piedici prin care acesta sa nu iasa pana la urma la lumina.

Ultima proiectie de la cinema Corso a fost cu filmul The New World (Lumea Noua). Un film de origine estoniana (de altfel, filme rar intalnite pana si in festivaluri) despre istoria unui grup de activisti care, prin actiunile lor, vor sa amelioreze comunitatea in care traiesc. Din nou, acest documentar este realizat pe parcursul a cinci ani si urmareste evolutia spirituala, civica si relationala a unui grup de tineri care vor sa ia o atitudine “constructiva” in orasul in care traiesc. Ce este de remarcat la acest film este felul in care, precum declara si regizorul Jaan Tootsen (de altfel prezent la proiectie), “reusesti sa te infiltrezi, dar tinandu-te totusi la o anumita distanta” in acest grup nonconformist care incearca prin orice mijloace pasnice si creative sa reinvie spiritul de comunitate.

Felul in care aparatul de filmat ii prezinta pe fiecare, relatiile inter-personale, modul in care traiesc si isi povestesc simpatiile si atitudinea fata de viata, te face chiar din primele zece minute sa simpatizezi cu personajele de pe ecran iar mesajul lor sa iti ramana intiparit bine in cap – lucru care de altfel s-a intamplat la finalul proiectiei, cand regizorul si organizatorii festivalului au avut o discutie deschisa cu publicul, fiecare spunandu-si opinia fata de film si personajele din el pentru care au avut simpatii sau remarci.

Atat pana aici. Recunosc ca am vazut numai 3 filme.  (Afganistan)A(Arta)A(Activism). Dar trei filme la care sincer ma bucur ca am fost si la care va invit si pe voi, cei care cititi acest articol, sa le vizionati in zilele urmatoare. Consultati programul One World Romania AICI.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*