Avand in vedere multitudinea de optiune ce ne stau la dispozitie, ba chiar se inmultesc pe zi ce trece, de ce sa nu mai experimentezi ceva nou, din cand in cand? Ce poti pierde, 2 ore pe care le petreceai la televizor sau vizionand un film (care oricum o sa fie acolo si maine sau poimaine)? Insa poti castiga o iesire inedita din cotidian, sa uiti putin ca n-ai platit factura de lumina sau ca ai un deadline stresant maine si sa te transpui intr-un univers nou, ce merita descoperit!

Poate suna a fi prea mult, dar cam asa m-am simtit eu la concertul Tuxedomoon din 5 noiembrie, din Silver Church. Pot spune sincer (si cu o oarecare rusinare vis à vis de ignoranta mea) ca nu stiam nimic despre acesti domni, dar chiar mi s-a parut o ocazie buna sa mai vad si sa ascult “altceva”.

Tuxedomoon – o trupa cu un trecut impresionant

Proiectul a inceput cu mult curaj, pasiune si dorinta de a aduce ceva nou pe scena muzicii. S-au lansat in anul 1977 in San Francisco, California, ca o continuare a miscarii punk.  In incercarea de a-si defini propriul stil, Tuxedomoon  au atras foarte multe influente  punk, post punk, ba chiar si elemente din muzica electronica.

Desi ai crede ca iti poti imagina o astfel de combinatie, te asigur ca esti departe de adevar, si aici ma refer la deciziile facute in legatura cu instrumentele pe care le folosesc. In primul rand, trebuie sa stii ca nu au niciun fel de toba ori ceva asemanator, dar compenseaza prin chitari, bass, vioara electrica si multe, multe efecte din pedale ori clapa.

Desi, din cauza stilului neobisnuit, greu de digerat, in primele lor concerte publicul arunca sticle de bere in formatie, Tuxedomoon au reusit sa iasa in evidenta si s-au bucurat de un real succes intreg deceniul . Mai tarziu, in anul 1990, trupa s-a hotarat sa puna sfarsit proiectului si sa-si vada fiecare de viata lui. Asa numita pauza a durat pana in 1998, iar de atunci pana in prezent au reusit sa lanseze 3 albume de studio si sa strabata lumea intreaga cu muzica lor.

In momentul de fata, membrii trupei sunt impartiti in Mexic, Atena, Bruxelles si New York. Mai mult sau mai putin in gluma, se spune ca datorita faptului ca membrii trupei locuiesc pe continente diferite reuseste Tuxedomoon sa-si continue activitatea!

Un show artistic si intreg

Pot spune ca sentimentul de a asculta o muzica noua si buna  intr-un concert este o cu totul alta experienta si te ajuta sa percepi altfel toate starile pe care trupa respectiva incearca sa le trimita. Tuxedomoon a reusit sa faca exact asta!

In primul rand, cel mai impresionat lucru (si cel mai puternic) a fost impactul vizual pe care l-au facut. Nu, nu ma refer aici la costume à la Lady Gaga, ci la o transpunere usor neobisnuita a mesajului pe scena. Imagineaza-ti urmatorul scenariu: in imaginea de fundal este un om destul de ciudat, care isi tot schimba diverse masti de plastic (de genul celor cu care se jucau copiii in anii ’90) cand, dintr-o data, iti dai seama ca de fapt ce vezi e o filmare a ceea se intampla in fata ta, in partea din spate a scenei.

Asta a fost, intr-adevar, una din experientele pe care trebuia sa le vezi sa le intelegi; era ca si cum, cu fiecare masca schimbata treceai intr-o stare diferita,  empatic cu mimica bucatii de plastic. Exemple au fost destule si au facut din concert o experienta total diferita (si neasteptata).

In al doilea rand, pot spune ca Tuxedomoon sunt niste artisti desavarsiti. Avand o componenta un pic neobisnuinta (trebuie sa recunosc ca am simtit lipsa tobei), au reusit sa jongleze cu sunetele, sa le combine cu partea vizuala si sa-ti spuna o poveste. Ce-i drept, povestea era mai greu de inteles si de urmarit, dar deznodamantul nu era de neglijat! Vioara electrica a sunat absolut genial, reusind sa ma hipnotizeze de multe ori, si s-a incadrat foarte bine in dezordinea organizata a concertului.

Un public neasteptat

Nu pot sa spun ca Tuxedomoon a fost un concert foarte energic , unde te duci sa dansezi; chiar daca au fost momente in care imi venea sa dansez, eram mult prea concentrata/fascinata de partea vizuala. Totusi, entuziasmul si dragul sincer citit in public mi-au placut foarte mult, nu mai vazusem asta de ceva vreme. Toate acestea s-au vazut la sfarsitul concertului, cand a venit vremea bisurilor. Cum e normal, tipa lumea ce tipa, vine formatia, canta doua hituri, “Noapte buna!” si aia e. De data asta, publicul a reusit si un al doilea bis, tipand si batand din picioare mai bine de 3 minute. Asta da, devotament!

Daca mai aveti vreodata posibilitatea sa vedeti Tuxedomoon live sau orice asemanator, nu ezitati, o sa merite!

Fotografiile au fost realizate de Cristina Ghila la concertul Tuxedomoon din The Silver Church (5 noiembrie) pentru KoolHunt.ro. Preluarea acestor poze fara acordul echipei KoolHunt.ro este interzisa.