Home » cinema, Filme

Martha Marcy May Marlene – intre Scylla si Caribda

29 March 2012 scris de Niciun comentariu

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 8/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.2/10

Regie: Sean Durkin An: 2011
Actori: Elizabeth Olsen, Sarah Paulson, John Hawkes Genul: drama

 

Martha Marcy May Marlene are apucaturile unei femei in pragul crizei de nervi. E un film capricios, secretos, cand lent ca picatura chinezeasca, cand rabufnind in spaime si isterii. Si, ca orice reprezentanta a sexului frumos care se respecta, la sfarsit, Martha Marcy May Marlene iti intoarce spatele fara nicio replica, privandu-te de un final sau macar de o discutie lamuritoare. Si nu se poate vorbi altfel despre filmul de debut al lui Sean Durkin pentru ca povestea musteste de viata si daca te apuci sa o tai in bucati ca sa ii afli si sa ii subliniezi hibele, ea sangereaza si sufera. In concordanta cu moda, Martha Marcy May Marlene este un film inteligent si arogant pe fata, dar asta nu ii stirbeste valoarea.

Elizabeth Olsen nu este Martha, cu toate ca asta este numele la care reactioneaza cel mai usor pentru ca a fost crescuta cu el. Nu este nici Marcy May, nume primit odata cu intrarea ei in cultul religios din regiunea Catskills, New York. Nu este nici Marlene decat atunci cand raspunde la telefon, acesta fiind numele folosit de toate femeile cultului cand cineva din afara incearca sa intre in legatura cu ele.

There’s no such thing as dead or alive; we just exist.

Martha / Marcy May / Marlene (Elizabeth Olsen) este o tanara fugita de acasa dupa moartea parintilor, instrainata de sora ei mai mare si in cautarea unui mediu caruia sa simta ca ii apartine. Este luata sub aripa protectoare a unui cult religios, botezata Marcy May, gazduita, ocrotita si spalata pe creier timp de doi ani de zile. Regulile cultului sunt simple. Adeptii traiesc o viata boema intr-o ferma pe care o ingrijesc cu mainile lor, obiectivul fiind sa o puna in ordine astfel incat sa se poata intretine singuri, sa nu mai aiba nevoie de bani sau contact cu lumea din afara. Sarcinile sunt impartite frateste. Se doarme la comun, se face dragoste la comun, se mananca in liniste. Guru-ul este Patrick (John Hawkes), un barbat cu o capacitate fantastica de a trece de la fermecator la amenintator si viceversa, cand ti-e lumea mai draga. De partea cealalta a baricadei este Lucy (Sarah Paulson) sora lui Martha, Ted (Hugh Dancy), barbatul ei decupat din reviste pentru femei si ditamai hangarul lor de casa de vacanta de pe malul lacului. Povestea oscileaza intre viata lui Marcy May de la ferma si viata lui Martha, fugita din bratele cultului si refugiata acasa la sora ei.

Fear is the most amazing emotion of all because it creates complete awareness.

Sariturile in timp nu urmaresc vreun fir logic al actiunii ci par, din contra, facute sa ne ameteasca. Mai toate inceputurile de secventa, pana cand apar personajele, pot exista in ambele lumi, si cea “normala” din vila de vacanta, si cea “bolnava” de la ferma. Artificiul nu devine obositor dar, din cauza lipsei oricarei concluzii de final, spectatorul obisnuit cu formule clasice de povestire se poate simti tradat.

Martha Marcy May Marlene este o analiza de personaj si atat. Fiindca povestea este spusa de Martha/Marcy May, atunci ilogicul devine logic. Fata nu stie cine este, cine ar trebui sa fie si cumva nu pare sa-si aduca foarte bine aminte nici cine a fost inainte sa intre in cult. Nu reuseste sa fie normala pentru niciuna dintre lumile care isi deschid larg portile sa o primeasca. In sanul cultului, i se reproseaza ca nu lasa garda jos, nu se relaxeaza si nu invata sa aiba incredere oarba in Patrick. In casa surorii ei, i se reproseaza ca nu intelege limitele decentei (atunci cand inoata fara costum de baie sau intrerupe o partida de sex), ca nu stie ce vrea sa faca in viata si ca e isterica.

Martha/Marcy May e ca o panza de tablou alba pe care s-a aruncat cu vopsea in culori stridente si deloc complementare, din trei parti diferite. Parintii morti (si probabil abuzivi sau prea distanti), cultul religios si sora bogata si asezata confortabil in viata ei organizata la sange, sunt ca renasterea, fovismul si cubismul ingramadite pe o panza despre care nu se stie inca nici macar unde va fi expusa. Martha/Marcy May se teme si sa respire. Este o frica instinctuala, de animal haituit, fara casa. Refuza sa vorbeasca cu sora ei despre locul in care si-a petrecut ultimii doi ani in acelasi mod in care refuza sa vorbeasca cu cei din cult despre banuiala ca nu chiar toate regulile impuse de Patrick sunt tocmai normale. Martha/Marcy nu apartine niciunei lumi pentru ca a trecut din trauma in trauma fara sa aiba vreun ragaz sa isi dea seama cine este de fapt. Raspunsul sta in terapie, multa terapie, dar regizorul a fost interesat aici doar de perioada de pendulare in gol a unei tinere de care nu a avut nimeni timp si grija sa se ocupe.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Elizabeth Olsen este o sora mai mica a gemenelor Olsen – stiti, fetitele alea doua blonde, cu ranjete largi pana la urechi, care ne populau saptamanal anii ’90, ba cautand vreo bunica, ba un catel, ba impacandu-si parintii despartiti. Intre timp, Surorile Olsen s-au transformat in niste mici monstrisori fara personalitate. Adica alta personalitate decat ca sunt gemene si au amandoua ochi frumosi, verzi, care trebuie pusi in valoare cu kilograme de dermatograf negru. Spre norocul nostru al tututor, Elizabeth Olsen s-a nascut dintr-o sarcina unica si a iesit direct intr-o cu totul alta liga decat surorile ei mai mari.

Tanara de doar 23 de ani reuseste totodata sa fie si centrul nervos al filmului, si metafora iluzorie care il inconjoara. Oricine altcineva in locul ei, si am fi vorbit cu totul altfel sau deloc despre filmul asta. Si in mod sigur, intr-un viitor apropiat, cand cineva va intreba cine sunt surorile Olsen, raspunsul va veni prompt: surorile mai mari ale lui Elizabeth Olsen. Pentru ca, daca rolul din micutul Silent House a scos-o la lumina, cel Martha Marcy May Marlene, o lanseaza direct in top si ii pune si stea in frunte. Elizabeth Olsen straluceste alaturi de John Hawkes – cu un look similar rolului din Winter’s Bone (pentru care a fost nominalizat la Oscar), dar intr-un rol cu mult mai multa greutate, Patrick osciland intre om si divinitate in ochii adeptelor cultului dar si al spectatorului. Sarah Paulson (Studio 60, American Horror Story) face o sora mai mare depasita de evenimente si incapabila sa iasa din zona de confort pentru a putea vedea cam cat de serioase sunt problemele Marthei. Dupa cum arata discutiile de pe internet, regizorul Sean Durkin, care semneaza si scenariul, si-a asigurat cu Martha Marcy May Marlene o intreaga gasca de fani (mare parte din ei, critici de film) care abia asteapta urmatorul lui film.

Ce spun criticii despre Martha Marcy May Marlene?

Pe Rotten Tomatoes, Martha Marcy May Marlene primeste 90% de la critici si 73% de la public. Singura cronica proasta apartine domnului Philip French, de la The Observer, care, desi ii recunoaste valoarea lui Elizabeth Olsen, considera ca filmul este abscons in mod inutil si superficial. Martha Marcy May Marlene primeste pe Metacritic 76% de la critici si 67% de la public. Aici se gasesc mai multe voci care reproseaza lipsurile din poveste si pendularea ametitoare si haotica intre trecut si prezent.

Verdictul KoolHunt.ro

Martha Marcy May Marlene este o analiza dura de personaj, despre o tanara pierduta intre normalitatea unei secte religioase si normalitatea unei vieti de lux. Problemele morale ii apar instinctual pentru ca nu a invatat-o nimeni cum sa-si carmuiasca propria viata. Martha / Marcy May / Marlene face pluta intr-o mare plina de curenti. Nu stie sa inoate.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*