CoolRank: 9.5/10

Nota IMDb:  7.9/10

Este greu sa scrii despre un film care ti-a placut foarte mult. Little Children a fost unul dintre filme care pe mine m-au miscat cu adevarat, mi-au schimbat modul de gandire si pe care mi-l amintesc de fiecare data cand ma aflu intr-o situatie in care tind sa ma comport imatur. Pentru mine a fost mult mai mult decat un film: a fost o lectie de viata, pe care nu am invatat-o the hard way, ci printr-o experienta cinematografica.

Little Children este un film genial, psihologic, inteligent, care te pacaleste pana la sfarsit si iti prezinta intr-un mod digerabil (in spatele unei povesti despre dragoste, pasiune, adulter) un adevar greu de suportat: toti suntem niste mici copii, care refuza sa se maturizeze.

Filmul incepe intr-o suburbie americana aparent linistita, in care cuplurile casatorite isi vad de rutina zilnica a comunitatii si de cresterea copiilor. Camera insa incepe incet-incet sa surprinda ce se ascunde sub aceasta masca de aparenta liniste, intrand mai mult in vietile personajelor.

Subiectul este asemanator cu cel din capodopera American Beauty. La inceput vedem o suburbie burgheza americana desprinsa parca din basme, in care viata decurge linistit si armonios. Mai departe, o data ce tensiunea filmului creste treptat, in atmosfera torida genial creata (aproape simtim aerul umed si tensionat), aflam ce se ascunde dincolo de usile caselor din aceasta suburbie. Frustrari, adulter, minciuni, barfa, intrigi sunt doar cateva dintre ingrediente.

Copiii sunt exasperanti. Mai ales atunci cand au 40 de ani.

Citatul este din review-ul lui Roger Ebert pentru Chicago Sun Times, dar l-am gasit foarte potrivit. La o prima vedere, Little Children este un film despre un dublu-adulter. La o a doua vedere, este un nou American Beauty venit la cativa ani dupa. Finalul ne dezvaluie insa un film psihologic deosebit de profund, care lasa morala pentru final, reusind sa ne demonstreze, pacalindu-ne cat de imaturi putem fi cateodata.

Deja in finalul filmului, toti incepem sa ne dorim ca cei doi amanti sa reuseasca sa fuga impreuna, pierzand din vedere realitatea. Realitatea este aceea ca fiecare dintre noi este responsabil pentru viata sa si sentimentele sale, ca alegerile noi le putem face si tot noi trebuie sa ni le asumam. Iar fuga, adulterul, minciunile, ascunderea sunt doar moduri in care incercam sa fugim de raspundere. Toate acestea sunt doar dovezi ale faptului ca nu am ajuns inca la maturitate. Un adevar crud, spus desoebit de frumos.

Este edificatoare imaginea din final cand Kate Winslet plange in bratele fetitei ei de 5 ani, care o consoleaza si ii spune “O sa fie bine, mami“.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Kate Winslet este actrita mea preferata, lucru realizat odata cu acest rol, deci subiectivitatea mea este maxima. Kate joaca bine  si mi-am dorit foarte mult sa castige Oscarul 2007 pentru cea mai buna actrita in rol principal. Nu a fost sa fie, dar sunt sigura ca va mai avea multe ocazii in anii urmatori. Kate este frumoasa in naturaletea salbatica a acestui rol si reuneste in rolul din Little Children trasaturi dihotomice cum ar fi naivitatea insotita de perversitate, frica insotita de curaj, dar si pasiunea insotita de raceala demna.

Pe Patrick Wilson il stiti din rolul lui Raoul din muzicalul The Phantom of the Opera sau din rolul lui Jeff din Hard Candy, dar este posibil sa nu il recunoasteti, dat fiind marea diferenta dintre cele doua roluri. Atat el, cat si Kate Winslet, joaca foarte bine si dau viata atractiei fizice dintre cele doua personaje. Se simte foarte bine in aer caldura obositoare si umeda a verii amplificata de tensiunea sexuala dintre cei doi, care culmineaza apoi cu furtuna de descatusare in momentul in care cei doi decid sa faca dragoste. Daca pana acum Patrick Wilson a avut parte doar de roluri secundare, sunt convinsa ca in anii urmatori va fi remarcat pentru roluri mult mai importante.

Jackie Earle Haley joaca un rol secundar exceptional, pentru care speram sincer sa primeasca un Oscar 2007 pentru cel mai bun actor in rol secundar, dar nu a fost sa fie. Un alt rol secundar, dar nu foarte reusit, joaca Jennifer Connely in rolul nevestei inselate a lui Patrick Wilson. Desi arata superb, Jennifer chiar nu se evidentiaza prin nimic in acest rol – poate doar putina disperare si panica neavenite.

Regizat de Todd Field si cu un scenariu scris de Tom Perrotta impreuna cu Todd Field, Little Children s-a bucurat de 3 nominalizari la Oscar 2007 si aceleasi 3 nominalizari pentru editia 2007 Golden Globes – cea mai buna actrita in rol principal, cel mai bun actor in rol secundar si cel mai bun scenariu adaptat. Scenaristul Tom Perrotta este si autor al celebrului roman pe care se bazeaza filmul: “Little Children nu se vrea o simpla adaptare a unei carti, ci un film de sine statator, independent de materialul scris.“.

Despre Todd Field se pot spune foarte multe. Ca si regizor, s-a mai ocupat de filmele In the Bedroom si When I was a Boy. Dar Todd Field este si actor. In filmografia acestuia intra astfel urmatoarele productii: Eyes Wide Shut, Stranger than Fiction, Twister si multe altele. In Little Children, Todd Field recurge la prezenta vocii unui narator, pentru a exprima mai usor ironiile si discrepantele dintre aparenta si realitate. Tensiunea crescanda minutios realizata, sentimentul de frica transformat foarte reusit in umezeala din aer si frustrarile iesind la iveala intr-un context de intensitate sexuala maxima sunt clar un merit regizoral al lui Todd Field, pentru care acesta merita toate laudele.

Ce spun criticii despre Little Children?

Roger Ebert in recenzia realizata pentru Chicago Sun Times compara Little Children tot cu American Beauty si il gaseste un film usor, care se doreste profund, la fel ca si pe cel din urma. Ceea ce da aceasta facilitate filmului, in opinia lui Ebert, este lipsa de profunzime a personajelor, iar aceasta crede el ca este vina lui Todd Field. Pe Roger il supara faptul ca in film Kate Winslet se doreste a fi neatragatoare in comparatie cu Jennifer Connely. Roger, ca si mine, nu prea este de acord.

Claudiu Puig pentru USA Today afirma despre Little Children ca este un film puternic, indiferent daca il percepi ca pe o drama sau ca pe o satira a societatii si apreciaza foarte mult regia lui Todd Field, contrar parerii lui Ebert si a Academiei de Film care nu l-a nominalizar la Oscar 2007. Peter Travers pentru Rolling Stone spune ca Little Children este o capodopera in care Kate Winslet isi demonstreaza cu adevarat talentul si crede ca acest film este unul care va persista in memoria publicului care i-a prins cu adevarat esenta. Michael Phillips pentru Chicago Tribune declara ca Little Children este pur si simplu un film enervant de bun, in care ai sanse sa te regasesti total.

Nu mi-am dat seama de ce acest film nu a castigat pentru cel mai bun scenariu adaptat sau nu a fost nominalizat pentru cel mai bun film la Oscar. Imi imaginez ca acest lucru s-a datorat asemanarii destul de mari cu American Beauty, asa cum bine remarca si Danezia in recenzia pentru Little Children.

Incerc sa ma abtin sa spun mai multe si va las sa vedeti filmul. Va recomand insa sa fiti odihniti cand il vedeti. Nota mea cred ca spune totul.