KoolRank: 4/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 4/10

– actori: 6/10

– scenariu: 3/10

– montaj: 4/10

Nota IMDb: 6.5/10

Cred ca multi dintre voi tin minte invazia de chinezarii care inundau pietele si targurile din anii ’90, produse ieftine cu nume de marci de genul: adedas, reabock, puna etc. Aratau foarte asemanatoare cu cele originale, doar ca miroseau urat si se rupeau dupa foarte putin uz, asta pentru ca nu erau facute din materiale de calitate si nu erau facute dupa metoda originala. Pe aceasta linie de gandire, filmul Killing Time este varianta artistica a acestui fenomen, si nu ne-ar fi surprins daca la numele regizorului ar fi stat Ouenten Terantino.

O scot pe Maricica

Doi asasini platiti isi asteapta urmatoarea victima in apartamentul acesteia. Cei doi au personalitati cat se poate de diferite, ala dur (Florin Piersic Jr.) este un barbat serios, familist, care are o abordare foarte rece si profesionista, iar moldoveanul (Cristian Gutau) este genul de om care nu ia nimic in serios si simte constant nevoia sa-si auda propria voce, desi nu are mai nimic de relevant de zis.

Ore intregi trec cu ei asteptand, iar, pentru ca nici unul nu are nimic de facut, tensiunea creste si cei doi incep sa se enerveze unul pe altul tot mai mult, pana cand conflictul explodeaza, cand apare in sfarsit si victima.

Now we wait

Motivul pentru care sinopsisul de mai sus e atat de scurt si golut e din cauza ca asa se prezinta si scenariul: gol. Din punct de vedere narativ, nu se intampla mai nimic. Se asteapta. Se omoara timp. O bucata mult mai mare decat jumatate din film este umpluta cu monologuri, monologuri amuzante in mare parte, uneori emotionante si chiar si interesante asa de felul lor, dar niste monologuri fara nici un scop. Multe din ele sunt povesti tampitele ale moldoveanului, iar, daca scenaristul ar fi renuntat la ele sau ar fi bagat orice alta poveste (una cu Pacala, de exemplu) nu s-ar fi schimbat filmul cu nimic, lucru care e dovada destula ca ele nu deservesc nici un scop.

Se discuta cultura pop, povesti cu sex, se face mistocareala despre absolut orice etc intr-o incercare de a imita filme precum Pulp Fiction, Reservoir Dogs sau Clerks., unde astfel de monologuri sunt intr-adevar pregnante, dar unde nu sunt doar umplutura si unde se mai si intampla ceva in film pe langa ele.

Pe langa toate acestea, filmul are o sumedenie de probleme de logica interna, mai ales cu referire la comportamentul de asasini al personajelor, iar solutia pe care a gasit-o scenaristul/regizor a fost sa le mentioneze in film pentru a atrage atentia ca e constient de ele – dar, daca aceasta tehnica numita lampshading este folosita des in filme/seriale, avand ca scop informarea publicului ca acele greseli sunt intentionat introduse, aici insa serveste doar ca o scuza ieftina, iar faptul ca personajele ne-o iau inainte in aratarea punctelor problema cu degetul aceasta nu justifica in nici un fel prezenta lor.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Filmul sufera la identificarea unui personaj principal clar, pe de o parte ala dur pare a fi ancora morala centrala a povestii, dar, pe de alta parte, pelicula petrece mult mai mult timp cu moldoveanul, incercand sa-l faca simpatic. De altfel, Piersic Jr., a spus ca a scris special scenariul pentru prietenul sau Cristian Ioan Gutau, care il interpreteaza pe moldovean, iar rolul i se potriveste ca o manusa; cosmaruri ale unor calatorii lungi cu trenul in care vecinul strain de compartiment vorbeste fara intrerupere despre subiecte pe care nu le intelege pe deplin, pentru ca e dependent de a-si auzi propria voce sunt evocate cu mult umor de Gutau, dar faptul ca nu e actor profesionist se vede. Ceea ce nu spune multe lucruri despre ceilalti interpreti, care sufera de un caz grav de overacting. Mai ales Piersic Jr., care reuseste in fiecare secunda sa ne reaminteasca ca acesta nu este decat un film si ca el joaca; scena care ar trebui sa creeze o legatura emotionala intre el si public, in care se roaga pentru reusita operatiei copilului sau, este atat de trasa de par incat trece de mai mult ori din emotionant in absurd si invers, oprindu-se insa la absurd. De mama isterica si mucoasa a  Olimpiei Melinte, nici sa nu mai vorbim.

Singurul actor profesionist care salveaza cat de cat situatia este Florin Zamfirescu, care apare in prologul filmului si care reuseste sa dea o esenta mai profunda personajului; care e si probabil motivul pentru care 90% din trailer e ocupat de el, desi in film nu are mare relevanta.

Din punct de vedere regizoral, filmul aminteste de un film studentesc – o scenografie supra-calculata, o imagine de calitate youtube, scene intregi pastisate/imitate din alte filme si un cameraman ale carui miscari ii anunta constant si irevocabil prezenta.

Ce spun criticii despre Killing Time?

Critica romana nu prea s-a obosit cu acest film, dar studiind cateva bloguri de film vedem ca publicul are o parere impartita.

Cris de la urban.ro spune ca “Am dat peste un film care nu m-a plictisit niciun moment si care m-a facut sa trec rapid prin diverse stari – amuzament, tensiune, uimire. Nu este capodopera, este un film pe care multi il vor desfiinta, dar care are sanse sa ocupe un loc in lista de ‘guilty pleasures’”. Parere sustinuta de Andrada Rosu de pe orasulm.eu care zice ca “Killing Time este un film savuros prin prisma sclipirilor de originlitate, noutate si naturalete care pot fi usor surprinse printre replicile lui Cristian Ioan Gutau. Un film care nu va va omori timpul, dar nici nu il va face sa stea in loc”.

In schimb criticii liternet.ro s-au aratat mai putin impresionati: Andrei Sendrea spune despre Killing Time ca “defineste foarte bine un film care incearca sa omoare timpul intre un inceput foarte bun si un final care putea fi bun daca n-ar fi stat in aer: filmul nu are cuprins”, iar Sabina Balan e de parere ca “Spectatorului i se induce empatia cu personajul bun si antipatia pentru celalalt personaj descris in contrast, pentru ca la final, cel bun sa piara fara aparare si cel rau sa devina si mai detestabil, creand o insatisfactie la nivelul publicului. Efectul in sine nu trebuie privit ca unul condamnabil in cinematografie, dar alegerea lui trebuie sa fie justificata, iar lipsa acestei justificari face din Killing Time un film tern si nesigur”.

Verdictul KoolHunt.ro

Nu imi pot imagina esantionul demografic caruia i s-ar potrivi acest film. O imitatie nereusita de Tarantino si filme indie americane, nu justifica banii cheltuiti la cinema sau timpul… ahm… ucis degeaba.