CoolRank: 9/10

Jurnalul albastru nu este prima carte care face referire la copiii din India vanduti de mici si fortati sa se prostitueze. Dar este singura care imi bantuie mintea de cateva saptamani de cand am terminat-o, iar la final mi-am promis pentru a “n”-a oara sa evit pe cat posibil acest gen.

Cartea porneste de la o imagine reala, un tablou sfasietor care l-a frapat pe autor, si de aici ideea pentru romanul de fata. James Levine, de profesie doctor, efectua un studiu printre copiii strazii din Mumbai, in cartierele cele mai mizere ale orasului, si a fost uluit de ceea ce a vazut pe Strada Custilor: copii de toate varstele care se prostituau, inchisi in spatii mici si expusi trecatorilor. Iar vederea unei fetite care statea in fata custii sale si scria intr-un caiet a fost ceea ce l-a determinat sa spuna lumii intregi ce se intampla acolo.

Un tata isi vinde fiica

Batuk are 9 ani cand familia decide, din cauza datoriilor tatalui, sa o vanda. Amagita de o calatorie in Mumbai impreuna cu parintele sau, copila nu are nicio idee de scopul acestei neasteptate surprize. Isi idolatrizeaza tatal si nici prin gand nu ii trece ca nu se va mai intoarce la fratii sai. Ceea ce urmeaza este previzibil: pierderea inocentei, sfarsitul copilariei si drama in care i se transforma viata atunci cand este inchisa intr-o cusca si fortata sa se prostitueze. Cu cat are mai multi clienti, cu atat primeste mai multa mancare. Chiar si asa, Batuk este mereu flamanda, pentru ca stapanii doresc ca ea sa ramana slaba si atractiva.

Ceea ce este curios la ea, este ca stie sa citeasca si sa scrie. Este singura ei placere si doar asa se poate detasa de tot ceea ce o inconjoara si isi gaseste linistea.

O viata fara happy-end

Intr-o zi, o persoana foarte bogata plateste o suma importanta de bani pentru a beneficia de serviciile fetei pentru cateva zile. De fapt, Batuk este destinata a-l distra pe fiul lui, un adolescent dezechilibrat, cu dese accese de violenta, care nu se da in laturi nici de la crima.

Cartea este narata la persoana intai si se doreste a fi jurnalul lui Batuk. Este foarte bine scrisa, iar autorului i-a reusit de minune sa se transpuna in mintea unei copile de 15 ani si sa privesca lumea prin ochii ei, mai ales ca, sa nu uitam, Levine este doctor. Este o poveste care te pune pe ganduri, de o tristete cum rar am intalnit, si cu mult prea multe personaje negative. De fapt, singurii care i-au aratat fetei un pic de bunatate au fost asistenta si doctorul care au ingrijit-o cand era bolnava de tuberculoza si care au invatat-o sa citeasca.

Jurnalul albastru are un subiect dramatic, deranjant, pe care nu am cum sa il redau, trebuie sa o cititi ca sa intelegeti despre ce vorbesc. Desi mi-a placut mult, subiectul este mult prea deprimant pentru a o reciti. Si oricum, nu cred ca poate fi uitata usor, desi multi isi vor dori asta la final. In urma succesului cartii, autorul a hotarat ca toate incasarile inregistrate in SUA sa fie donate pentru ajutorarea copiilor exploatati si abuzati.

Cartea a aparut la editura Trei si poate fi comandata direct pe site.