[Titlu in limba romana: Jack Reacher – un glont la tinta]

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 6/10

– actori: 5.5/10

– scenariu: 5.5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 7.3/10

Amanata ca urmare a crimelor din Newtown, premiera celui mai recent film al lui Tom Cruise soseste in cinematografele noastre cu si mai multa intarziere – nu ca cine urmareste stirile internationale ar avea cum sa ignore legatura vizuala, deloc subtila, intre nebunul din Newtown si scena violenta care deschide Jack Reacher. Presupusa (temuta?) noua franciza asumata de Cruise, care debuteaza acum cu ecranizarea uneia dintre cartile lui Lee Child, nu aduce nimic nou la sablonul Eroului sigur de sine, perfectat de actorul miniatural de-a lungul carierei sale, dar nici nu are defecte de neiertat. Fanii filmelor de actiune vor fi multumiti sa-l recunoasca fara probleme, cei ai misterelor complexe care ridica actiunea pura la statut de thriller cult – mai putin.

Remember, you wanted this.

Un fost detectiv militar, titularul Jack Reacher, este chemat la capataiul unui acuzat de 5 crime, clientul avocatei Helen Rodin (Rosamund Pike), un fost coleg de transe al lui Reacher, si expert lunetist. Trecutul impartit de cei doi nu este de asa natura sa il atraga pe Reacher in coltul acuzatului, dar acesta se lasa in cele din urma convins de Helen sa priveasca obiectiv cazul si abia apoi sa isi dea cu parerea. In ciuda betelor in roate si muntelui de dovezi prin care procurorul Rodin (Richard Jenkins) si politistul Emerson (David Oyelowo) incearca, poate cu prea mult zel, sa le impiedice investigatia, Jack si Helen ajung sa descopere o conspiratie si pe adevaratii vinovati de crimele puse pe seama lunetistului.

I am not a hero. I’m a drifter with nothing to lose. I mean to beat you to death and drink your blood from a boot.

O desfasurare mai ca-la-carte nici ca se putea, dar, daca nu ati adormit inca, detaliile mai fine, legate de regie si actorie, mai au sanse sa va trezeasca apetitul pentru Reacher, Jack Reacher. Din pacate, pretentiile la o serie mai lunga, de tip Bond-ian sau Bourne-ian, nu isi au locul, cel putin nu in interpretarea unui american atat de american ca dl. Cruise: sarmant si curatel, zambaret din cale-afara, si coafat si vaccinat – si, mai ales, inamorat de propria sa imagine, dupa cum se observa din numeroasele close-up-uri cu ceafa, profilul, pectoralii (dezveliti gratuit intr-o scena Twilight-esca) sau randul sau de dinti imaculati.

“One look at me and you know I’m not bluffing” – spune Reacher, inghetand sangele Raului in vena, insa concomitent spectatorul din sala pufneste in ras.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Regizat de Christopher McQuarrie, colaborator si prieten al lui Cruise, dupa un scenariu adaptat tot de el, Jack Reacher are toate ingredientele necesare unui actioner stas. Jack se bate des, invinge prin viteza, se descurca si cu pusca la nivel de lunetist profesionist, pontifica mereu in cunostinta de cauza, iar la dezlegat mistere nu-l intrece nimeni – ce mai, este eroul universal, avand in McQuarrie un aliat de nadejde. Firul narativ uneori face ocoale in care suspansul se pierde rapid si, chiar mai evident, simti cultul personalitatii inchinat lui Cruise in unele scene “artistic” de lungi. Aura emotionala, ceruta de povestea tragica de la baza evenimentelor, ca si diversele unghiuri din care ne sunt prezentate cele cinci crime succesive din parc, in functie de ce noi indicii mai dezgroapa Reacher – sunt trasate pe larg, dand impresia ca McQuarrie nu prea stie cum sa puna accentul pe elementele-cheie dintr-un astfel de film.

Sa speram ca noul sau efort regizoral, care se zvoneste a fi Mission: Impossible 5, se va preta la inchipuirile sale auctoriale. Sau, mai degraba, ca se va lecui de ele si va miza pe ce stie sa faca bine: scenele de actiune, urmaririle de masini, schimburile de gloante, si mai ales, casting-ul Raului. In rolul capului rautatilor Zec, regizorul multi-premiat Werner Herzog face una din putinele aparitii realmente memorabile in film: povestea lui de supravietuire merita un film in sine, inevitabil mai bun ca cel de fata, iar aerul general de ucigas nemilos, de cruzime impotriva firii, e total irosit in rol de antagonist pentru Cruise.

Daca esti la curent cu alegerile de viata ale lui Tom Cruise, iti cam vine sa-i boicotezi filmele, dar sa presupunem ca esti mai deschis la minte si te lasi ademenit in sala de cinema de promisiunea unui film, chiar si mediocru, de actiune. In cazul asta, ai ocazia sa observi un Cruise neschimbat, tare-n gura, moralizator ca un orator si cu lipici (inexplicabil?) la contingentul feminin. Nu prea stie el cum sa intre in pielea unui fost soldat dur, uns cu toate alifiile – replici din topor, ca si multe dintre bataile vrute “crunte”, sunt livrate cu o doza incongruenta de umor, iar moaca lui Tom, perpetuu mobilizata intr-un zambet (aici, ce-i drept, mai rar), atenteaza din loc in loc la credibilitatea personajului – dar nu incape indoiala ca, pe post de all-American hero,inca mai poate duce o duzina de filme pe-aceeasi banda rulanta. Alchimia dintre el si Rosamund Pike este inexistenta, dar ea face tot posibilul s-o mimeze din nimic – noroc cu ea, spectatorul avand si un alt punct de focus, mai nuantat si mai captivant, in desele momente cand imparte ecranul cu bi-dimensionalul Tom.

Ce spun criticii despre Jack Reacher?

Dintr-un motiv sau altul (nostalgie?), platitorii de bilete sunt foarte entuziasmati de noul actioner marca Tom Cruise, dupa cum o arata nota IMDb (7.3/10) si procentajul cu varf (76) de spectatori multumiti contorizati de Rotten Tomatoes. Insa criticii RT sunt mai cu picioarele pe pamant, masurandu-l pe Jack Reacher la 60% fresh si impartind cu generozitate impresii taioase, ca “a turkey gone rancid” (Wall Street Journal) sau “a wildly ill-advised miscalculation” (Washington Post). Parerile adunate pe Metacritic, 33 in total, il tesesc si mai convingator pe Jack Reacher, aducandu-i punctajul la 49/100.

Cei care nu zic “nu” cu toata gura sunt din ce in ce mai putini, mai ales dupa vanataile suferite de imaginea lui Cruise in ultimele luni – pacat de creditul lui, inca substantial in multe cercuri Hollywood-iene si in ochii publicului: o alegere mai neasteptata, chiar ne-comerciala, rezultand intr-un film mai solid, ar fi putut muta discursul general din ceafa scientologului Cruise in favoarea actorului Cruise.

Verdictul KoolHunt.ro

Probabil ca o schimbare de macaz i-ar prinde bine lui Tom Cruise, la varsta-i venerabila, dar se pare ca monstrul crizei mijlocii isi va mai cere tributul pret de cativa ani. Urmeaza un nou SF, Oblivion, o noua incercare de a ramane relevant – si o misiune imposibila daca va tine mortis sa ne mai vare pe gat inca o oda catre sine tip Jack Reacher! Ca film de actiune intr-un sezon de sarbatori cam desertic, este pasabil, insa fanii genului vor recunoaste de la o posta ca indemnul e prea slab ca rampa de lansare pentru o intreaga franciza.